Ziare.com

Turtucaia: Strigate frante in Dunare (III)

Miercuri, 28 Martie 2012, ora 00:02

   

Turtucaia: Strigate frante in Dunare (III)
Ostasii lipsiti de speranta si speriati de spectrul prizonieratului isi arunca armele si abandoneaza cu totul parti intregi ale liniei de front. In fata lor se asterne un mare fluviu, un obstacol gigantic in calea salvarii lor.

George Toparceanu descrie oripilat aceste scene "Tot valmasagul acela de oameni gramaditi acolo fu cuprins deodata, fara pricina aparenta, de o panica nebuna. Ca niste fiare speriate se repezira pe punte, pe ponton, inundara bacul, impingandu-se salbatic, facandu-si loc cu pumnii si calcand in picioare ranitii, apucati fara veste si striviti din toate partile....

Turtucaia: Infrangerea despre care nu se vorbeste (I)

Turtucaia: Daramarea portii Vechiului Regat (II)

In cele din urma vaporul porni si bacul se dezlipi usor de ponton. Toti cei de la margine se pravalira in apa. Iar in locul lor, dintre ranitii de adineaori nici unul nu mai gemea, nici unul nu mai misca. Era o amestecatura de sange, de membre zdrumicate in picioare, de carne zdrobita, de cadavre incremenite in spasme cumplite".

Un alt martor, scriitorul si ziaristul, Victor Lazar rememoreaza nu numai acest eveniment,dar si cruzimea de care dadeau dovada bulgarii "Multi romani s-au prapadit in Dunare, unde sperau sa afle corabii, barci de scapare. Multi soldati de-ai nostri au fost omorati noaptea de bulgari civili. Soldatilor bulgari si ofiterilor lor le facea o deosebita placere sa omoare si jefueasca apoi pe romanii cazuti prisonieri si nearmati".

In acest moment, generalul Teodorescu mai avea comanda numai asupra sectorului Staro Selo, Daidir si Antimovo fiind in mainile inamicului. Decide sa atace in flancul Diviziei 4 Preslav, care cucerise sectorul Diadir, dar cu o forta modesta. Numai doua batalioane si doua companii de mitraliere sunt trimise, dar sunt nevoite sa se intoarca datorita rezistentei darze bulgare.

Uciderea in fasa a sperantei

Generalul Aslan, care este terifiat de pierderea iminenta a fortaretei Turtucaia, cauta solutii pentru a rezolva aceasta criza. Silistra, care se afla la 60 de kilometri de batalie gazduia Divizia 9 Infanterie.

Ioan Basarabescu, generalul acesteia, nu preluase in niciun fel initiativa de cand incepusera luptele. A fost necesara interventia lui Aslan ca acesta sa iasa in intampinarea inamicului.

Apeleaza si la trupele rusesti aliate cantonate in Dobrogea, conduse de Andrei Zaioncikovski, care numarau circa 30.000 de oameni. Aslan le dorea sa protejeze flancul lui Basarabescu pe masura ce inaintau spre Turtucaia. Planul lui urmarea astfel depresurarea fortaretei si impingerea trupelor bulgare.

Nu numai ca Basarabescu s-a impotmolit in Sarsinlar, la doar cativa kilometri de fortareata, dar s-a retras cu toate efectivele sale in urma unor lupte de mica anvergura, inapoi spre Silistra. Cat despre Zaioncikovski, acesta a impresionat prin decizia sa de a lua-o in directia opusa ceruta de generalul Aslan si nu a fost de niciun ajutor.

Greseala unui comandant

Inapoi la Turtucaia, generalul Teodorescu fusese anuntat ca forte romano-ruse sunt trimise sa ajute la eliberarea fortaretei. Ziua fatidica de 6 septembrie s-a remarcat prin rezistenta singurei redute ramase in mana ostasilor romani, in sectorul Staro Selo, dar si prin contraatacurile viguroase impotriva liniilor bulgare. Scopul era de a bloca trupele inamice pe acele pozitii, in pregatirea ofensivei.

Cateva avioane de recunoastere, puse de curand la dispozitie, survoleaza fortareata si pilotii il anunta imediat pe Teodorescu ca in departare se vad coloane de trupe care se indreptau spre Turtucaia. Generalul se convinge singur ca acestea trebuiau sa fie ori trupele romanesti ori cele rusesti.

Da ordin ostasilor sa mearga in intampinare, luand cu asalt pozitiile bulgare de pe traseu. Dupa lupte grele, care totusi au avut ca rezultat strapungerea liniilor inamice, au avut surpriza in niciun caz placuta de a da nas in nas cu intariri bulgare. Eroarea de judecata a lui Teodorescu a fost ultima picatura.

Se instaureaza panica

In acel moment, ostasii, complet demoralizati si lipsiti de orice vointa de a mai lupta, s-au pierdut cu firea, au lasat armele si au fugit catre ultimele pozitii romanesti.

Spaima lor a antrenat multi altii care si-au parasit posturile, lasand descoperite ultimele sectiuni intregi ale apararii. Nenumarate suflete iar se ingramadeau pe malul Dunarii incercand sa scape.

In ciuda invalmaselii, luptele continuau, ofiterii energici reusind in a tine in frau instinctele subordonatilor.

Rezistenta acestora era incurajata si de acoperirea flotei dunarene care jena operatiunile inamice aproape de fluviu. S-a reusit in acest fel ca in acea intreaga debandada sa se mai injghebe totusi centre de rezistenta.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 4753 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

I n Romania....

e rau sa fi pe treapta de jos. E simplu sa dam vina pe un general si sa incheiem. Generalul a gresit. Dar ce solutii existau? Trupe instruite - NU, dotare - slaba, informatii -zero. Nu sunt conditii in care sa trimiti oameni la lupta.

 

debandada tipic romaneasca

Cum sa conduci frontul pe de rost, din cafenea? Culcarea pe lauri se plateste...



Platforma pentru solutionarea online a litigiilor