Ziare.com

Vocile ultimilor eroi: De pe front, in temnita comunista (II) Interviu

Duminica, 21 Aprilie 2013, ora 16:45

   

Vocile ultimilor eroi: De pe front, in temnita comunista (II) Interviu
"Era zapada si ziceai ca era un musuroi, nu era curatit campul de lupta si paseai. Si calcand tare, calcai in burta soldatului intrat in putrefactie si scoteai cizma cu mate din el.

Au fost cazuri cand eu am vazut soldati raniti in burta si tineau matele 'Muma, muma, unde sunt, ce-am facut?' si mergea pe picioare pana cand avea norocul sa dea un brancardier sa-l salveze, sa-l duca sa-l aseze pe o targa.

Draga (oftand usor), razboiul e greu...", povesteste Goanta Victor, presedintele Asociatiei Invalizilor de Razboi din Romania si prim-vicepresedinte al Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, intr-un interviu acordat Ziare.com.

Vocile ultimilor eroi: De pe frontul Moldovei, pe strazile Budapestei (I)

Totusi, in ciuda atator vitregii, dupa lupte atat de crancene, soldatii romani cum de au rezistat, cum se simteau dupa atat timp petrecut pe front?

Noi am fost foarte increzatori si instruiti de asa maniera, te simti ca un viteaz, acolo era lozinca, nu tragi, nu lovesti tu, te loveste el pe tine si numai puterea divina te poate scapa, altfel nu ai cum sa scapi, ca o sa ajung si la momentul in care am fost ranit.

In ianuarie am primit ordin sa parasim Ungaria si sa ne deplasam in Cehoslovacia si am luptat pana la trecerea Hronului.

La trecerea Hronului, nemtii erau pe creasta in muntii Tatra Mica si iarasi aveau pozitie favorabila, tinand piept pana in 2 martie, cand o schija de brandt (mortier - n.r.) a explodat pe grupul de comanda pe care il comandam eu, in calitate de sublocotent la plutonul 1.

Pe grupul de comanda? Sa inteleg ca luptele se purtau in apropiere? Nu erati departe de germani si de liniile lor de aparare?

N-avea o suta de metri. Tragedia era ca zapada era pana la brau. Trebuia sa urci Tatra Mica si ei veneau in halate albe imbracati, pe schi si se apropiau de tine si acolo... numai focul de arme auzeai si gata erai.

Pe noi ne-a prins frigul iarna imbracati cu haine de vara si soldatul roman era fara talpa la bocanc si statea langa pusca mitraliera, tremura de frig, dar nu se preda.

Puteti reveni, va rog, la momentul in care ati fost ranit? Ce s-a intamplat apoi?

In urma acestor lupte au murit patru persoane din grupul de comanda, iara mie mi-a aruncat mana schija de brandt, fiind culcat pe burta si facand cu mana stanga semn flancului stang sa inaintam.

Mi-a aruncat schija de brandt intr-un salcam, boschet de salcam, unde mi-am vazut-o. Mi-a retezat mana si am vazut-o acolo. Si au venit brancardierii, imediat, m-au tras pe panta, pe o patura, m-au tras jos si de acolo m-a urcat intr-o sanie si m-a dus la primul post de ajutor, intr-un sat unde erau mai multi raniti. La foarte multi li se cangrena rana, nefiind tratata.

Pe mine m-a luat in primire, m-a legat inca de sus, unde am fost ranit, cu monetiera peste mana, de aici a fost, sub cot, a zburat-o si a rupt-o si am vazut maneca hainei, mana intr-un boschet de salcam si m-au legat cu monetierele de la picior.

Infanteristii le aveau pe pulpa piciorului, fasii de material, cu care isi inveleau fluierul piciorului de la terminarea bocancului pana la genunchi si cu asta de la picior au desfacut-o si mi-au legat mana si a curs sange mai putin.

Insa, nu numai mana a fost, am fost ranit si aici la cap si am avut norocul ca schija n-a fost mare si puternica, mi-a strapuns pielea pana la os si cum am stat pe dreapta asa intins tot ce a fost deasupra a fost retezat.

Dupa ranire m-au dus la diferite spitale din zona interioara si am ajuns in tara cu un tren sanitar la Lipova, linie Radna. Dupa ce m-am intremat si putin piciorul s-a refacut m-au dus cu sanitara la Bucuresti, la spitalul 303, unde erau cazati ranitii pentru a fi calificati invalizi de razboi, primind un proves verbal de clasare.

Dusmanul poporului, decorat cu Steaua Romaniei

Reintors in Bucuresti, s-ar fi parut ca razboiul pentru locotenentul Goanta Victor, decorat cu Steaua Romaniei, s-ar fi incheiat, insa lupta a continuat, impotriva unui inamic insidios care va nenoroci milioane de alte vieti.

Domnul locotenent va fi condamnat la scurt timp pe cale politica si a petrecut peste un deceniu intemnitat. I-au fost camin in acest rastimp cele mai brutale inchisori comuniste si nici la eliberare regimul nu l-a iertat. Pana la Revolutia din 1989 el a fost socotit de autoritati un "dusman al poporului".

Ca o nota de subsol. La cateva zile de la sfarsitul interviului, m-am intalnit iarasi cu domnul Goanta, pentru a-i prezenta forma finala a materialului ce urma dat inspre publicare.

In scurt timp, l-am vazut din ce in ce mai tulburat pe masura ce ochii ii treceau peste randurile transcrise. Nu am indraznit sa-l intreb pe moment daca ceva este in neregula, numai ca, la plecare, putin sovaielnic m-a intrebat: "Credeti ca este bine ce v-am spus? Credeti ca lumea intr-adevar va citi?"

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2916 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
9 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Excelent articol, domnule Dologa

Felicitari!

 

Iata adevaratii eroi..!

Toata stima pt. acest erou adevarat.Acesti oameni deosebiti, ca dl. Goanta, sunt tot ce are mai bun Romania , pe ei nu-i vedem prin pietele din capitala cerand drepturi cu nesimsire, nici facad greve ca revolutionarii...,ce diferenta intre oamenii adevarati si lichele...!

 

Stima

soldatilor romani care au luptat in război! ce mai putem face noi astăzi pentru ei este să nu ii uităm iar acest articol reuseste să ne reamintească de ei. Multumesc autorului!

 

Daca lumea va citit, domnule Goanta?!

Lumea este insetata de povesti, intodeauna a fost, si, acuma mai mult ca nicodata, romanii traiesc din povesti. Din pacate, povestile pe care romanii le aud sunt doar manipulari, fabulatii, vorbe goala si minciuni. Povesti ca ale dvs., povesti adevarate, cu eroi adevarati nu sunt ascultate, nu sunt citite, deoarece nu sunt spuse si nu sunt promovata. Si azi, ca si ieri, si ca alataieri cand dvs. zaceati in temnitele comuniste, Romania este in aceeasi mana, doar vremurile s-au schimbat, indivizii care ne conduc sunt aceeasi. Eu va felicit pentru ca ati avut puterea sa face publica povestea dvs. si va asigur ca, desi prezentul va ascunde, va face uitat, viitorul va va descoperi, atat pe dvs., cat si pe toti ceilalti care au luptat pentru tara si libertate. Prin oameni ca dvs. Romania isi asigura continuitatea in timp! Numai bine, domnule Goanta!

 

Toata stima D-le Goanta !

Trist e ca in timp ca d-voastra v-ati luptat pe front ,comunistii ca Iliescu si ai lui frati ,au pus mana pe tara cu ajutorul rusilor si a celor care v-au intemnitat.Rusine lui Iliescu care acum este presedinte de onoare a PSD=PCR.De aceea au murit atitia la revolutie si mai ales in Timisoara si Bucuresti,ca punctul 8 al proclamatiei de la Timisoara sa nu fie pus in practica...de ce..pt ca tot comunistii si securistii au avut toate scaunele politicii in mina lor!!!Sa-i dea D-zeu lui Iliescu si ai lui acelasi noroc care l-au avut cei care s-au sacrificat pentru tara!!!

 

.

Un om care a luptat efectiv pentru tara, care si-a vazut pretenii murind in lupte, care a cunoscut traiul mizer si frigul si foamea si frica si oroarea ce le presupune frontul de lupta, care a ramas invalid dar nu si-a pierdut speranta. Speranta ca vor birui, desi ochii nu pot crede, insa inima spune ca asa va fi. Si dupa toate acestea, cum il rasplatesc romanii, fratii lui?...il trimit in teroarea temnitelor comuniste.
Nu am inteles de ce l-au considerat comunistii apoi dusman al poporului, ca articolul e incomplet, dar imi pot imagina .
Si cu toate acestea, in 2013 acest om inca ne poate povesti si ne poate da exemplu de demnitate si modestie restului de romani , ce ne luptam cu greutati precum achizitionarea ultimului tip de android iesit pe piata, schimbarea silicoanelor cu o masura mai mare, invinuirea vecinului ca ai saracit tu sau supararea iscata din finalul nedorit al telenovelei preferate.
E de apreciat ca cineva inca se mai gandeste la adevaratii romani si incearca sa ii aduca in atentia noastra. E un pas facut in ajutorul unui tineret fara modele si fara scop in viata.

 

pt ce tara sa luptat?

cand a trecut dincolo de Basarbia ce a facut nemernicul? cati copii si femei a ajutat sa fi ucisi? Si dupa ce Germania a slabit cati a ucis cand a intors armele spre vest? Din punctul meu de vedere domnul care relateaza ar fi trebuit judecat pentru crime de razboi si executat, numai el stie ce atrocitati a comis in acele vremuri.
Nu am pic de respect pt cei a el. Daca voi vreti sa apreciati asemenea oameni, care au servit fascistilor, naveti de cat, eu scuip pe ei si ser sa moara in chinuri uitati de lume.

"Dzeu"

sa-l blesteme

 

felicitari pentru articol

un erou pentru care televiziunea romana ar trebui sa gaseasca macar o ora pe saptamana asa cum gaseste pentru alti eroi cu mai putina glorie dupa parerea mea. Si simt aceeasi sfasiere a inimii de cate ori citesc printre randuri cat de putina consideratie avem noi romanii unii fata de alti.si ma refer la pasajul in care eroul nostru descrie imbracamintea soldatilor.adanca plecaciune eroului.Sa TRAITI!

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor