Cumintenia Pamantului - O certitudine si cateva intrebari care isi asteapta raspunsul

Lansarea subscriptiei publice, procedura fara precedent in Romania de mai bine de un secol (construirea Ateneului), pentru achizitionarea de catre stat a unei opere de arta, in speta sculptura lui Brancusi "Cumintenia Pamantului", pune in fata multor oameni o dilema la care nu sunt siguri ca au raspunsul potrivit.

In formularea cea mai succinta, dilema se reduce la intrebarea privind sensul, sau chiar datoria de a participa la aceasta cheta nationala. Personal, apreciez ca gasirea raspunsului celui mai adecvat pleaca de la o certitudine asupra careia nu poate plana nici cea mai palida indoiala.

"Cumintenia Pamantului" este o sculptura de o importanta cu totul speciala in creatia marelui sculptor. Este prima lucrare prin care Brancusi iese din canoanele sculpturii europene, de sorginte elena; se elibereaza de autoritatea dominatoare a lui Rodin si marcheaza inceputul drumului pe care va merge si care il va consacra ca pe unul din marii novatori ai secolului XX.

Spre deosebire de alte lucrari, asupra carora Brancusi a revenit si le-a reprodus in mai multe variante, si ele de valoare de necontestat, "Cumintenia Pamantului" este un unicat in creatia lui.

In muzeele publice din tara mai sunt doar doua dintre operele lui Brancusi din perioada in care artistul a pornit, realmente, la revolutionarea sculpturii moderne: "Rugaciune" si "Sarutul" si preocuparea statului roman de a fructifica dreptul de preemptiune asupra acestei capodopere este pe deplin legitima si trebuie sustinuta prin toate mijloacele.

In acest sens, cred ca exprimarea disponibilitatii fiecaruia dintre noi de a contribui, in limita posibilitatilor, la achizitionarea sculpturii tine de domeniul certitudinii. Ar fi o proba elementara, dar extrem de necesara al respectului si a pretuirii profunde pe care le nutrim pentru valorile patrimoniului cultural national.

Dar daca asupra ratiunii initiativei procesului de subscriptie nationala nu se pot formula obiectii, felul in care statul s-a angajat in achizitie ridica o suma de intrebari la care raspunsurile trebuie sa vina in timpul cel mai scurt, intr-un mod care sa elimine orice obiectie sau neclaritate. Am sa enumer cateva dintre ele:

1. Legea privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, 182/2000, stipuleaza clar (art.35) ca: "Vanzarea publica a bunurilor culturale mobile aflate in proprietate privata sau intermedierea vanzarii se efectueaza numai prin operatori economici autorizati, cu respectarea prevederilor prezentei legi."

Cu alte cuvinte, statul nu poate achizitiona direct de la un proprietar privat niciun bun cultural; procedura nu este in litera si in spiritul legii decat daca se face prin intermediul unui operator autorizat. Legea 182 este o lege organica si nu poate fi modificate prin ordonanta de urgenta, hotarare de guvern, sau, cu atat mai putin, ordin al ministrului.

Din toate declaratiile facute in fata presei de ministrul Culturii, dl. Vlad Alexandrescu, reiese ca negocierile s-au purtat direct cu fam. Romascu. Care este adevarul: suntem in fata unei incalcari flagrante a legii sau doar a unor declaratii ale ministrului facute sub semnul entuziasmului?

2. Cine a facut evaluarea lucrarii?

3. Mandatul de negociere a fost aprobat de guvern? Care a fost limita maxima de negociere? Suma de 11 mil. euro era prevazuta in mandat?

4. Care a fost componenta Comisiei de negociere si care sunt performantele profesionale ale celor alesi sa faca parte din Comisie? Negocierea fiind incheiata, nu mai functioneaza nicio clauza de confidentialitate si deci, in spiritul unei obligatorii transparente intr-o asemenea procedura, raspunsul nu trebuie sa mai intarzie nicio zi.

5. Ministrul Culturii a facut parte din Comisia de negociere? Ce rol a avut Vlad Alexandrescu in cadrul Comisiei? In practica uzuala, ministrul controleaza felul in care Comisia isi respecta mandatul de negociere. Si-a asumat ministrul Culturii, asa cum reiese din repetatele declaratii in presa, rolul de negociator?

Sunt doar cateva intrebari la care fiecare cetatean al Romaniei are dreptul sa primeasca raspunsurile cele mai clare, in timpul cel mai scurt. Sunt convins ca numarul celor care sunt gata sa contribuie la efortul general pentru achizitionarea sculpturii lui Brancusi intrece si cele mai optimiste asteptari.

Dar asta doar in conditiile eliminarii oricaror neclaritati sau suspiciuni. A lasa loc liber unor blocaje procedurale, ca urmare a incalcarii legilor si procedurilor uzuale, care ulterior ar compromite intregul proces este o grava eroare care trebuie evitata imediat.

Raspunsurile la intrebarile de mai sus mi se par obligatorii.

Radu F. Alexandru este un dramaturg, prozator si politician roman, vicepresedinte al PNL si fost senator.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Orban acuză Biroul Electoral Central că favorizează alianța PSD-PNL: ”Le-a dat voie să desfacă alianţa împotriva firii”

Liderul Forţa Dreptei, Ludovic Orban, a acuzat joi, 25 aprilie, Biroul Electoral Central că ar fi modificat „în mod ilegal” o hotărâre de guvern şi că instituţia ar fi...

Liderul USR, după trimiterea în judecată a lui Clotilde Armand: ”Sunt nişte dosare fake, hărţuieli politice”

Preşedintele USR, Cătălin Drulă, a reacţionat după Clotilde Armand, primarul Sectorului 1, a fost trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 şi a afirmat că...