Adrian Schiop, autorul "Soldatii": Cu smecherii din Ferentari e greu sa te imprietenesti - Interviu

Adrian Schiop, un tanar scriitor care a locuit in Ferentari cativa ani, a publicat un roman despre acesta zona cunoscuta de societatea romaneasca doar prin reputatia ei interlopa, legata de saracie, droguri si infractionalitate.

Deja recomandat de cativa critici literari drept una dintre cele mai bune carti ale literaturii romane de dupa '90, romanul Soldatii are in prim plan un personaj iesit de la inchisoare dupa 14 ani.

Intr-un interviu pentru Ziare.com, Adrian Schiop a vorbit despre cat de greu ii e unui scriitor care isi asuma homosexualitatea sa interactioneze cu oameni dintr-o comunitate extrem de suspicioasa.

Cat de puternic a fost contactul tau cu lumea violenta si saraca din Ferentari?

Superficial. M-am apropiat de oameni obisnuiti, care-si vad de treaba si ca atare n-au lucruri de ascuns. In pofida aparentelor, ei sunt majoritari acolo, dar nu se vad in media. Oamenii saraci si cu scoala putina, cu joburi prost platite, fac specificul real al Ferentarilor. Cu ceilalti, bagabontii si smecherii, e greu sa te imprietenesti, pentru ca totul se bazeaza pe complicitati acolo.

Lumea se fereste, isi risca libertatea cu combinatii riscante; de ce s-ar apuca tie, unui strain, sa-ti vorbeasca? Ca sa intri in scheme d-astea trebuie sa devii de-al lor, sa te aiba si ei cu ceva la mana, sa fii de incredere. In plus, daca iti plac baietii e mai greu sa interactionezi cu oamenii. Vrand-nevrand se ajunge la chestiunii de gen.

Deja faptul ca esti neinsurat pune o distanta si oamenii te privesc cu suspiciune. Si nu poti sta de vorba pe subiecte masculine, familia, femei, care sunt un segment important in discutiile oamenilor de acolo. Mi-e greu sa mint si sa sa fac pe marele hetero, nu ma atrage, imi displace chestia asta.

Oamenii din Ferentari, asa cum apar in cartea ta, par a avea doua atitudini. Exista o respingere a homosexualitatii, dar de suprafata, dar si o curiozitate si o dorinta de experimentare.

Oamenii sunt si curiosi. Te vad cu gesturi mai feminine, mai din alta lume, si nu neaparat vor sa o puna cu tine, ci vor sa vada "frate, daca asta e chiar e pe invers?". "Ce e cu ciudatul asta?". Am facut si chestia asta, sa recunosti ca esti pe invers - or, in momentul in care o dai pe fata, te izoleaza.

Si asta se vede bine din cat de paranoizate sunt personajele din carte si personajul Alberto, sa nu-l vada lumea, sa nu-l vada familia ca o pune cu baieti. E si o nuanta in homofobia lumii de acolo - ma refer la cei din puscarii. Acolo "smecherul o da", "fetita o ia".

Daca esti smecher si o dai, fortat cumva de imprejurari, nu e o mare tragedie. Daca ai luat-o, te-ai dus, frate. Pentru bani, na, unii o mai dau, isi mai scot nevestele la produs, se scot si pe ei. Nu-i recomandabil, e o chestie cam nasoala, dar daca se castiga bani, lumea inchide ochii...

Personajul principal, puscariasul Alberto, are la baza o persoana reala?

Sa zicem ca am cunoscut un om asa, dar nu vreau sa intru in mai multe detalii.

Care ar mai fi romanele cu tema homosexuala din literatura romana?

E Chira Chiralina, al lui Panait Istrati. Straja Dragonilor, al lui Negoitestcu, dar sunt mai mult memorii. Mai e Legaturi bolnavicioase, al Ceciliei Stefanescu. A mai aparut acum, de curand, unul al lui Adrian Telespan, Cimitirul, in care un tip asumat gay isi povesteste aventurile gay. Mai este Eugen Barbu, cu Principele, care e centrat pe o relatie gay.

E un principe roman fanariot, care ajunge domnitor in Tara Romanesca. La curtea lui apare un soi de artist escroc italian care ii intra pe sub piele si incep o relatie. Italianul organizeaza un cerc homosexual prin palat si au loc tot felul de orgii pe acolo. Acesta e cel mai gay roman si e ciudat ca a aparut in timpul comunismului. Eugen Barbu isi si permitea mai mult, era un protejat al regimului.

Tu esti insa un scriitor asumat gay.

Nu stiu ce sa zic. Mi s-a spus ca romanul nu ar fi gay, si ca are chiar note homofobe. In orice caz, nu fac activism gay.

Ca om care a trait in Ferentari, poti sa faci un mic portret al Ferentariului, pe care am impresia, din cartea ta, ca il iubesti, dar pe care personajele din cartea ta vor sa-l paraseasca?

Oamenii-s mai calzi, tipii sunt mai tipi, mai masculini, personal ma simt mai bine intre tipi mai masculini, asta chiar daca homofobia e mai mare. E mai interesanta cumva viata, e mai ieftin si asta conteaza enorm. Totul e la jumatate fata de celelalte cartiere, din 30 de lei te imbeti, te faci muci.

Oamenii au ceva special, in saracia lor?

Daca zic ca au ceva special inseamna ca fac apologia saraciei si imi sare lumea-n cap. Cand vezi saracia aia, ti-e mila de oameni, dar daca ai bani si te duci sa stai acolo, cumva esti protejat. E nasol sa zici ca-ti place sa vezi oameni saraci si disperati, e pervers. Fiindca orice om vrea sa o duca mai bine, sa se emancipeze material.

In cartea ta, apare un tip iesit din puscarie, care ajunge sa aiba o relatie cu scriitor din lumea buna a Bucurestiului. Dar el e personajul principal, practic e cartea lui. Ce-ai vrut cu acest personaj?

E o chestie de dragoste. A facut 14 ani de puscarie. La inceput naratorului ii era frica de el, nu stia ce hram poarta, toata lumea din Ferentari ii spunea ai grija cu el, nu baga straini in casa. Ulterior se construieste o relatie de incredere intre ei.

Fiecare castiga incredere, doar ca tot timpul ramane o zona de ambiguitate. Este un om de viata, si asta e una din chestiile lui misto. E cald si de viata. Sa stai 14 ani in puscarie, sa nu ai viata ta, sa devii servitor in curtea unei rude bogate si sa nu ai familie, poti sa te inraiesti.

Ori asta e chestia misto a personajului. Nu devine un om veninos si frustrat. Asta am incercat sa construiesc - un om care, desi a avut o viata oribila, nu-si pierde bunatatea si increderea fundamentala.

Unul dintre personaje reprezinta lumea buna, lumea de centru, iar celalalt o zona marginala.

Un marginal al marginalilor. Ferentarii sunt marginali iar el este exclus si din categoria aceea marginala. Este un exclus al exclusilor. Daca vorbim insa de saracie, sunt altii, in blocurile de drogati, care sunt si mai saraci. De el are grija familia, e cineva care ii da sa manance, in timp ce altii traiesc scormonind in gunoaie.

Dar el traieste intr-un soi de semisclavie, depinde de cineva, e dependent, nu poate sa-si ia viata in propriile maini. Visul lui e sa-si ia destinul in maini.

Vorbesti in cartea ta si de un fel de evolutie a manelelor. Chiar asa se intampla?

Eu chiar imi fac un doctorat pe aceasta tema. Da, mi se pare ca universul manelelor se feminizeaza. E la fel ca si cu rockul. La inceput era foarte macho si dur, dar incet incet isi fac loc balade de dragoste, blues-urile, slow-urile, cum le ziceam noi.

Si in universul manelelor, cea mai consistenta parte a fost, de la inceput, dragostea, dar era si chestia aia de putere, macho, care, din 2010, a inceput sa se estompeze. Salam nu e macho, in niciun caz. Daca te uiti la textele lui, nu sunt badarane, nu are chesti de genul te fac, ti-o trag, am 17 femei. Ferentariul se schimba.

Pustii au caciulite de schi, manusi fara degete, tricouri roz, se epileaza. Vagabontii raman insa vagabonti. Sunt doua tipuri de gasti, cele din fata blocului, copii de proletari obisnuiti, cumintei, in gasti mixte, care fac schimb de muzica cu fetele. Seara parintii ii striga si desi sunt adolescenti, se duc in casa.

Si pe de alta parte, sunt gastile de vagabonti, care nu-si fac veacul in fata blocului, ci in fata punctelor cu valoare simbolica, prin fata magazinelor. Iar gastile alea sunt exclusiv masculine.

Cumva ambele segmente asculta manele. Cei din fata magazinelor, asculta chestii macho, cei din fata blocurilor, chestii mai soft, mai de inima albastra.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...