Ziare.com

Cum a ajuns Romania de la elitele din 1918 la elitele de prada de astazi

de Magda Gradinaru
Duminica, 02 Decembrie 2018, ora 10:30

   

Cum a ajuns Romania de la elitele din 1918 la elitele de prada de astazi
Intr-un articol din Telegraful Roman, Nicolae Iorga scria raspicat "Ne trebuie oameni!". Idealul Unirii fusese implinit, Romania era de-acum mare, dar avea nevoie sa se construiasca: institutional, economic, cultural, social. Ce au reusit elitele sa faca din proiectul de tara anuntat in Proclamatia de la Alba-Iulia, tinand cont de interbelicul zbuciumat - varsta de aur, dar si teren al extremismelor -, de comunismul in care s-a produs si o reconversie a elitelor, dar si de postcomunismul in care elitele politice s-au dovedit a fi de prada?

Modernizarea si recuperarea decalajului fata de Occident au fost mereu deziderate ale Romaniei, despre care au vorbit, constant, elitele intelectuale ale unei epoci sau ale alteia. Si totusi, suntem in acelasi discurs: tara trebuie sa se modernizeze, sa ajunga din urma tarile europene mai dezvoltate, sa se construiasca.

Cum se face ca Romania nu a depasit aceste teme? A supralicitat rolul elitelor sau, din contra, nu le-a dat un rol suficient de important in economia tarii? Ce transformari s-au petrecut, incat elita politica a Romaniei de astazi este mai degraba una de prada, decuplata de elita intelectuala?

Despre elitele Romaniei si cum au fost ele asezate in trei mari epoci distincte - interbelic, comunism si postcomunism - am vorbit cu istoricul Cristian Vasile, cel care a coordonat la Editura Cetatea de Scaun (Targoviste, 2017) volumul "Ne trebuie oameni!" Elite intelectuale si transformari istorice in Romania moderna si contemporana.

"Ne trebuie oameni". Asta spunea Nicolae Iorga, imediat dupa 1918 si asta ati ales ca titlu al unui volum colectiv, pe care il coordonati. Cat de actuala este, la 100 de ani dupa, aceasta nevoie de oameni?

Avem nevoie de oameni calificati care sa aiba macar o bruma de simt moral. Din pacate, eu cred ca formula a ramas actuala. Si in zilele noastre exista un deficit de resurse umane, un fenomen care de fapt a fost specific societatii romanesti in ultimele doua secole.

Ne lipsesc oameni calificati, dar mai ales ne lipseste o clasa politica profesionista care sa nu se transforme intr-o elita de prada. Chiar daca am avea elite profesionale mai capabile si mai bine cotate decat sunt cele de acum, pana la urma politicul tot ar trage Romania in jos.

Era nevoie, de fapt, de elite care sa construiasca proiectul acesta national in carne si oase. Dar mai intai, ce intelegem prin acest termen "elita"? In limbajul comun, sensul e destul de ingust si se refera la intelectuali.

Conform DEX (ed. 1998), elita este acel grup de persoane care reprezinta ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales intr-o comunitate, o societate etc. Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. Evident, mai multi specialisti in stiinte socio-umane (istorici, sociologi etc.) au adus nuantari, completari s.a.m.d. acestei definitii si, pe buna dreptate, poate.

Astazi, definitia elitei cu care cred ca este recomandabil sa operam nu ar trebui neaparat sa privilegieze dimensiunea axiologica, ci mai degraba componenta sociologica. Sigur ca implicarea elitelor in proiectul national - care acum 100 de ani a insemnat in principal realizarea Marii Uniri - a fost decisiva.

Cum aratau, din acest punct de vedere, elitele romanesti de la 1918? Vorbiti, in acest volum, de o perspectiva noua, aceea a reconversiei elitelor din provinciile romanesti de dinaintea momentului unirii.

Ganditi-va ca, in Ardeal, in decurs de numai o luna, elita romaneasca (cea politica, ecleziastica, juridica, economica/bancara etc.) a mobilizat exemplar masele, iar rezultatul s-a vazut la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.

Aceasta in conditiile in care - daca s-ar fi facut un sondaj de opinie printre etnicii romani din Transilvania, Banat, Crisana, Maramures, Bucovina prin septembrie 1917 (sau chiar septembrie 1918) - nu stim care ar fi fost opinia categoric majoritara: loialitatea fata de imperiul dualist sau unirea fara conditii cu Vechiul Regat. Lunile octombrie-noiembrie ale anului 1918 au fost decisive pentru imbratisarea optiunii pentru alipirea la Romania. Tocmai prin capacitatea ei de a balansa spre o anumita tendinta si credinta nationala, elita ardeleana si-a dovedit insemnatatea.

In volum se regasesc mai multe cazuri de reconversie, de transformare, produse inainte de 1918, in primul rand selectate din randurile elitei ecleziastice si medicale (si aici exista un aport important prin prezenta in Vechiul Regat a lui Victor Babes, medicul si profesorul venit din Imperiul dualist) . S-au ocupat de aceste subiecte colegii mei Ionut Biliuta si Calin Cotoi. Ne-au interesat comportamentul politic al clerului, cu diversele sale adaptari, precum si contributia medicilor si a igienistilor la proiectele modernizatoare.

Ce trebuiau sa faca aceste elite, odata descoperite?

Acum o suta de ani suprapunerea dintre elita (elita intelectuala) si cea politica era evidenta. Se vede acest element mai ales in Ardeal. Elita de aici a dat Romaniei un document politic si civic extraordinar, precum Rezolutia de la Alba Iulia. Nu este doar un act de unire, ci el contine si un adevarat program de viitor care, respectat in spiritul si litera lui, poate ar fi condus spre o Romanie mai avansata, inclusiv din punct de vedere socio-economic.

As spune ca nici elita transilvana si nici cea bucovineana nu au fost cu adevarat descoperite si utilizate, mai ales in ceea ce priveste un domeniu pe care l-am putea numi modernizare politica. O reafirma si Ioan Stanomir in ultima lui carte (La Centenar. Recitind secolul Romaniei mari) . Mai ales elita din Ardeal era puternic influentata de spiritul wilsonian, realitate care se si vede, cum anticipam, in textul Rezolutiei de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Or, prevederile ei nu au fost, de fapt, respectate in intregime: in Romania intregita nu s-a realizat guvernarea prin consimtamant, nici votul universal (femeile nu au putut vota) si nici minoritatile nu au beneficiat de toate drepturile stipulate in document. Dar victima principala a fost majoritatea romaneasca.

Modernizarea culturala este vadita in schimb. Am avut in general o elita universitara racordata la dezbaterile din Vest, chiar daca nici ea nu era scutita de diverse patologii, scoase in evidenta dupa 1990 de istoricul Lucian Nastasa. Dar dincolo de nepotism, de clientelism, care au existat si atunci, a supravietuit o linie meritocratica insemnata, care s-a estompat dupa 1947.

In mentalul colectiv, interbelicul este considerat "varsta de aur" a Romaniei. Ce e adevarat aici si ce e balast, stereotip ori pur si simplu fals?

In comparatie cu intervalul comunist (1948-1989), perioada interbelica este o varsta de aur. Daca o analizam critic, insa, constatam ca si atunci au existat derapaje. Pe unele le-am anticipat deja. Lipsa guvernarii prin consimtamant a insemnat fortarea vointei cetatenilor in alegeri, prin implicarea masiva a Ministerului de Interne.

Au mai fost si starile de asediu, cenzura presei etc. In plus, mai ales din anii 1930, o parte a elitei, inclusiv cea intelectuala, a alunecat spre extrema dreapta si antisemitism.

A fost o democratie imperfecta, care la un moment dat a evoluat spre un regim autoritar. Liberalismul PNL a fost destul de diferit de liberalismul clasic, ba chiar unii il considera - cu un termen des folosit azi - iliberalism.

Au fost multe personalitati puternice, de la scriitori la economisti si juristi, in Romania interbelica. Putem insa vorbi despre o elita? Despre o generatie cu un proiect comun?

Nu a existat un proiect comun dupa 1918. Fiecare domeniu cultural important (literatura, economia, stiintele juridice etc.) si-a avut o elita. Dupa realizarea unirii, Romania isi indeplinise idealul national suprem, care fusese proiectul comun ce adunase impreuna elita si masele. Ceea ce a lipsit a fost opera de constructie interioara, de ridicare a maselor (din punct de vedere cultural, civic si politic); procentul de analfabetism a ramas ridicat, mai ales in zona rurala, spatiu instrumentalizat politic si in perioada interbelica, inclusiv cu prilejul unor momente electorale.

In plus, in paralel cu ignorarea unor proiecte generoase - am invocat deja Declaratia de la Alba Iulia - au aparut tendinte de conflict intergenerational, care s-au vadit prin contestarea violenta si distructiva a "batranilor" (politicieni, membri ai elitei intelectuale etc.) . Cu siguranta, existau motive legitime de contestare (coruptie, clientelism, lipsa a principiilor) . Insa generatia tanara, cea care a formulat un proiect alternativ, a cazut la randul sau in extreme, ultranationalism, xenofobie, antisemitism.

Nu a mai existat o orientare politica viguroasa de centru. In plus, intelectuali de marca, juristi eminenti precum Istrate Micescu (victima a regimului comunist), au lucrat la o constitutie care a stat la baza unui regim antidemocratic ce a suprimat partidele politice dupa 1938.

Este un subiect foarte delicat, dar trebuie sa admitem ca nu toate victimele regimului comunist au fost inainte de 1944 de partea democratiei liberale. La fel, multi scriitori si economisti s-au pus in serviciul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, cand nu au fost sustinatorii unei miscari totalitare precum Garda de Fier.

Fireste ca au existat si multi intelectuali care au imbratisat idei profund democratice, numai ca proiectul lor de tara nu s-a putut aplica, iar cauza lor a fost mereu in pierdere de viteza, mai ales dupa 1933, pe fondul ascensiunii regimurilor autocratice.

Au reusit elitele Romaniei antecomuniste sa construiasca? Sa modernizeze, pentru ca idealul acesta al modernizarii pare a fi nota comuna. Nu au avut atat de mult timp la dispozitie. Ce insemna, in epoca, modernizarea?

Cum am mai spus-o, in perioada interbelica (cu prelungirile sale spirituale de pana la 1947) termenul de "modernizare" era deja incetatenit, fiind folosit in diverse contexte si scrieri (de la Stefan Zeletin la E. Lovinescu), pentru a reflecta dezvoltarea economica, industriala, avansul tehnologic, dar si pentru a surprinde evolutii din istoria culturii si a literaturii recente.

Idealul modernizarii era foarte prezent, dar, ca si astazi, au existat mai multe proiecte de modernizare, cu diverse nuante si accente (Ce sa se dezvolte mai intai, ce tip de capital ar trebui investit? Ce loc sa fie acordat industrializarii/agriculturii etc).

S-a construit mult, s-a recuperat din decalajul fata de Occident, dar nu suficient, asa cum arata si profesorul Bogdan Murgescu intr-o carte consacrata chiar defazarii economice a Romaniei. Pe de alta parte, comunismul a insemnat per total o adancire a acestor decalaje in raport cu Vestul.

Comunismul si-a luat drept dusmani tocmai personalitatile intelectuale, politice din interbelic. Foarte multi au ajuns in temnitele comuniste, foarte multi, iarasi, nu au mai iesit de acolo. Putem vorbi insa si de un proces de reconversie a elitelor inclusiv in comunism?

A existat un proces de reconvertire cultural-ideologica si dupa 1947. De altfel, aceasta a fost si una dintre mizele cartii: a demonstra ca, pe langa un proces de eliminare a vechilor elite, fiecare regim autoritar/dictatorial/totalitar recurge si la un proces de recuperare a unor elite profesionale din trecut, elite care accepta convertirea la noua "culoare" politica, inclusiv aceea a procesului de modernizare.

Ce este socant la unii membri ai fostelor elite atunci cand se adapteaza marilor transformari de dupa 1947 este capacitatea cu care renunta la optiuni, pozitii si atitudini din trecut, "ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat". Mihai Ralea a reusit performanta de a se adapta foarte bine regimului burghez, fiind ideolog taranist, ministru carlist, dar si ministru sub guvernarea procomunista Petru Groza. Ralea e o intruchipare a reconversiei de succes.

Comunismul, scrieti, a facut o mutatie conceptuala - de la modernizarea dorita in interbelic la modernitate si progres. Ce a insemnat asta, pentru societatea romaneasca?

Daca a fost o modernitate, a fost una compromisa, degradata. Cum am scris si in carte, dupa 1947, in cadrul procesului de uniformizare politica si ideologica ce a caracterizat intreg Estul european aflat sub control sovietic, inclusiv definirea modernitatii si a modernizarii a cunocut o aliniere dupa regulile terminologice ale Kremlinului.

Termenul de modernizare a disparut din lexicoanele relevante (din cele politice si "filosofice"), fiind cumva inlocuit cu alti doi termeni, nu tocmai sinonimi - progres si dezvoltare. Conceptul de modernizare era vazut ca impropriu, mai ales pentru ca s-a suprapus - inainte de 1945 - indeosebi cu cel de occidentalizare.

Din 1948 accentul s-a pus pe industrializare, dupa model sovietic, si indeosebi pe dezvoltarea industriei grele. A rezultat o modernizare pervertita, care s-a facut in dauna consumului, cu mari sacrificii pentru populatie.

E un loc comun decalajul romanesc. La fel, esecul proiectelor de modernizare. Care e explicatia?

Este o intrebare dificila si nu stiu daca am un raspuns. S-au dat mai multe explicatii: absenta clasei de mijloc si a unui consens privind dezvoltarea economica pe termen lung, lipsa coeziunii sociale, adamismul romanesc (despre care vorbea si Emil Cioran).

In cazul esecului modernizarii de tip comunist (sovietic) cred ca explicatia este mai simpla, fiind sugerata si de sociologul H.H. Stahl: statul a instituit un sistem premodern cu ajutorul caruia a adunat capitaluri pentru intemeierea si consolidarea industriei grele, sector economic care a secatuit tara. S-a investit extrem de putin in informatizare si in servicii, adica in domenii care se vor dovedi cruciale in occident si nu numai.

Daca ma uit la situatia de dupa 1989, putem vedea cat de mult au franat coruptia si clientelismul politic procesul de modernizare. Revin la un concept deja invocat, folosit mult de politologi, care explica multe: Romania a avut in postcomunism elite de prada care nu au guvernat in interes public, care au incetinit modernizarea, dar care din pacate au fost validate electoral.

Fireste, este doar o parte a explicatiei. Poate daca am fi avut indivizi si categorii sociale mai autonome din punct de vedere social, financiar etc., alta ar fi fost situatia.

Cum s-a iesit, din acest punct de vedere al elitelor, din comunism? Mai putem vorbi despre un proces de reconversie, ca sa ne mentinem in acelasi registru?

Impresia mea este ca mediile intelectuale occidentalizante de dinainte de 1989 nu au reusit - in pofida eforturilor facute - sa alinieze spatiul romanesc unor standarde comparabile cu lumea libera. In plus, patologiile politice (ideologizarea, crearea unor profesori pe puncte, plagiatul, insusirea de texte etc.) au invadat si spatiul academic.

Dupa 1989 toate aceste tare s-au multiplicat constituind o adevarata plaga, vadita mai ales in universitatile institutiilor de forta, cazone, compromitand doctoratul si nu numai. In anumite domenii, continuitatile (din comunism in postcomunism) sunt foarte evidente. Este o continuitate de personal, dar si de mentalitati. Poate s-au schimbat discursul si punctele de referinta. Raluca Grosescu a vorbit in mod documentat despre traiectoriile de conversie politica a nomenclaturii dupa 1989, realizand chiar o taxonomie a partidelor politice create de fostele elite comuniste.

Acest Ne mai trebuie oameni al lui Iorga aminteste cumva de ideea lui Constantin Noica, de a identifica cele 22 de genii nationale. Cum faci sa aduci impreuna oamenii care pot genera modernizarea, sa ii pui in slujba unui proiect comun?

Este nevoie de munca in echipa, solidaritate intelectuala si, mai ales, sprijin politic. La noi termenul politic s-a degradat mult si a inceput sa capete conotatia de "politicianist" (a face politica a ajuns, din pacate, sa insemne ceva rau).

Sintagma proiect politic nu ar fi trebuit sa fie neaparat in antiteza cu conceptul de proiect tehnocratic. Poate ca multe guvernari au initiat si proiecte viabile, necesare, avand la baza un calcul temeinic, "profesional" (care eventual sa grupeze intelectuali de marca), insa in multe situatii aceste planuri au fost parasite sau deturnate. Cred ca mai intai este nevoie de o reformare, de o primenire a clasei politice.

S-a vorbit mereu in Romania - iata, de la Iorga, dar si inainte - despre elite. Nu e si o supralicitare a rolului elitelor?

Ba poate ca da. Sa ne uitam mai intai la domeniul preuniversitar. Poate ca avem olimpici in mai multe domenii, dar ne lipseste acea masa a elevilor care sa fie la nivel mediu (sau un pic peste mediu) . (Si aici ma intorc la o idee sugerata si inainte: noi nu prea am avut o clasa de mijloc, care in multe tari a fost esentiala pentru sustinerea unei democratii liberale si a unei economii stabile).

Dupa cum ne lipseste si o retea de scoli profesionale cu bun renume. Nu au plecat in strainatate numai medicii, inginerii IT, ci si instalatorii, tinichigii etc. Dar aceasta nu inseama ca rolul elitelor profesionale si intelectuale s-a incheiat. Numai ca nu ne putem astepta la miracole (doar) din partea lor.

Reiau prima intrebare si aici, la final: mai avem nevoie de oameni? Este Romania intr-o noua criza de elite?

Cum spuneam si cu alta ocazie si cum au afirmat si observatori mai avizati decat mine, avem nevoie acuta de oameni priceputi in a accesa fonduri europene, in a implementa programe menite sa contribuie la dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor. Din aceasta perspectiva avem o criza de resurse umane.

Dar ne-au lipsit mai ales elitele politice capabile sa guverneze in interes public.

Acum, odata cu nasterea unor partide animate de un sange mai proaspat, mai tanar, sper ca elita politica sa se mai primeneasca. Exista un exod al creierelor, al medicilor s.a.m.d. Observam si astazi precaritatea formarii intelectuale a multora dintre cei selectati sa ocupe functii importante in lumea politica si in inalta birocratie culturala.

Electoratul poate schimba ceva optand pentru o alternativa la partidele care s-au compromis dupa 1989.

Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre elite interbelic Unire Iorga
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 3670 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
12 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Si atunci,

guvernantii nu erau cumva niste saracuti recutati din randul celor multi. Aveau averi uriase , iar domeniile lor erau nenumarate. Nu gaseai in guver insi fara avere mare. Ca si acum, se gaseau si atunci oameni inteligenti si "buni de pus pe rana", dar daca nu aveau bani in conturi ca sa sustina campania si partidul, nu aveau nici-o sansa. Si daca acum poti deveni "cineva" fara sa exploatezi omul, atunci numai prin exploatarea apropiatului te puteai imbogati. Un Traian Vuia sau Aurel Vlaicu, nu gaseai prin guverne ci doar Marghilomani.

 

Simplu ! Romania de azi este a ,,proiectului postcomunist Iliescu",

prin refuzul privatizarii rapide, a liberalizarii economice si generale dupa 1989.Acest proiect viza constructia unui sistem politic-economic diferit atit de comunism cit si capitalism.Adica o a "treia cale", cu "democratie muncitoreasca", condusa de tatuc, cu intreprinderi de stat ca baza economica (la dispozitia pradatorilor propriului partid), aparat de bandele mineresti,
contra dreptei politice si schimbarii...
Perpetuarea acestui sistem si situatii se datoreaza lipsei unui NOU "proiect de tara", capitalist, al unei dezvoltari economice si industriale rapide, care sa inlocuiasca "proiectul postcomunist Iliescu"!
In lipsa lui, opozitia si intelectualitatea liberala va vorbi mult, dar numai vorbele si constatarile NU schimba nimic, nici peste alta suta de ani...

 

Caliman Eugen, cu un guvern care refuza fonduri europene nu se

poate intocmi proiect de tara.Actuala coalitie aflata la guvernare are cu totul alte planuri privind dezvoltarea Romaniei.Acest guvern nu-l intereseaza construirea de autostrazi,scoli si spitale, acestea aflandu-se pe locul 17. Pe primul loc se afla indatorarea Romaniei cat mai mult cu imprumuturi de la banci pentru a da apoi pomeni electorale celor fideli PSD-Alde Tariceanu.Shalom

El,cel de atunci...

A reprezentat modelul elitei ce urma să conducă Țara,după gandirea Secretarului cu propaganda din CC,in care a fost!
Dar,doar gura a fost de el și de trupă,căci după 1991,s-au trezit și fără URSS și le devenise necesare mineriadele, pentru a stăvili pe cei cațiva credibili democrați.Nici din afară,nu am primit VALORI căci poate știau ce urmează...

Analiza corecta, avem nevoie de morala in primul rand.

Sistemul Pile-Relatii-Cunostinte nu apartine numai zilei de azi. In anii 80 a inflorit prin adaugarea alaturi de privelegiatii sistemului de partid a celor din comertul alimentar. Amintiti-va acei ani si compromisurile morale pe care multi le-au facut.
Decembrie 89 a fost confiscat de linia a doua a partidului, sprijiniti aurul restituit rromilor, de banii camatarior (prezenti si-n perioada comunista), ai acelor ex-respnsabili din comert.
Din ignoranta economica, prin cumparare populista de voturi, s-a ajuns la situatia de fata.
Pentru a supravietui, pentru a-si sprijini familiile, 4 milioane de romani au luat calea pribegiei. S-au integrat in societatile adoptive si-au suferit de dor de locurile natale.
E momentul sa punem punct lamentarii. A fost.
E momentul sa ne analizam fiecare. Sa constatam cu ce putem contribui la viitorul tarii, sa respingem imoralitatea politicianista, sa alegem prin vot persoane morale si profesioniste.
Tot acest proces trebuie sa fie transparent. Toate societatile dezvoltate se bazeaza pe transparenta a politicului si economicului.
Scurt timp dupa va trebui sa creiem mecanismele de modernizare a institutiilor statului si debirocratizarea aceasta fiind in sprijinul cetateanului. Nu-i cazul sa inventam nimic, e bine sa decidem ce tip de legislatie vom urma. Destul cu aceasta "democratie originala" de Dambovita.
Sub aspect economic, intarirea mecanismelor de bursa e singura cale de modernizare. Numai piata libera, profesionisti integri pot genera afaceri de succes.
E momentul sa invatam ca economisirea se poate face si prin actiuni la bursa. Asa putem capitaliza sectoarele profitabile si moderniza.
Alaturi de aceasta, procesul de privatizare trebuie sa cuprinda si struto-camilele regiilor sau companiilor de stat. Astfel, vom putea numi consilii de administratie si conduceri de companii eficiente, separand politicul de viata economica.
Sa incepem cu transparenta in propia analiza, sa acceptam numai transparenta in societate si izbandim.

 

Stimate Marol,

1.Ati inventariat perfect ceea trebuie facut in Romania!Proiectul de tara "organizeaza" intr-un mod pro-activ si operational toate aceste cerinte, transpunindu-le intr-un program de guvernare concret si fezabil!
Acesta este in fapt "proiectul de tara": instrumentul PROGRAMATIC national, pentru asezarea cerintelor prezentate de dvs. intr-o forma "normativa" coerenta, cuprinzatoare si OPERATIONALA, distribuita apoi tuturor institutiilor statului spre executare si constringerea lor pentru a le aduce la indeplinire.
Procesul realizarii proiectului este impartit pe termene "tehnice":scurt, mediu si lung, monitorizate in timp real, pentu a se corecta erorile de parcurs si imbunatati cu ceeace aduce nou evolutia economica si sociala nationala si a UE...
2.Morala sustinutului social, a salariatului cu salariu minim pe economie, a intreprinzatorului dependent de baronul de judet si in general a saracului si dependentului economic-social, este cea a supunerii si scuzei pentru tot ce face imoral.Adica supunerea si actiunile contra interesului propriu si a tarii, determinate de "captivitatea" economica si sociala la baronii stingii, in care se afla o mare majoritate a populatiei de la orase si sate...

Stimate marin123,

Proiectul de tara este necesar oricarui partid politic (nou sau vechi) ca fundament electoral si de guvernare, care vrea sa modernizeze Romania!
Fara industrie si agricultura performanta, care sint conexate intre ele, resursele de dezvoltare sint inexistente.
Apoi guvernul actual nu este vesnic, iar pe de alta parte OPOZITIA nu are nici un proiect de tara (sau de alt tip) prin care sa convinga electoratul sa vina la vot si sa voteze SCHIMBAREA...

 

Stimate marin123,

Proiectul de tara este necesar oricarui partid politic (nou sau vechi) ca fundament electoral si de guvernare, care vrea sa modernizeze Romania!
Fara industrie si agricultura performanta, care sint conexate intre ele, resursele de dezvoltare sint inexistente.
Apoi guvernul actual nu este vesnic, iar pe de alta parte OPOZITIA nu are nici un proiect de tara (sau de alt tip) prin care sa convinga electoratul sa vina la vot si sa voteze SCHIMBAREA...

 

@d-le Căliman

Ar fi o tardivă incercare,să aflăm din gura lui Ilici,care ii era programul de guvernare?
După răspunsul dat Lui Coposu prin februarie 1991,s-ar părea că pentru fsn,trebuia să urmeze veșnicia ,ce mai conta programul.Dacă tot apăruse partidele istorice ,Ilici a devenit aproape de arțag,parcă-l vedea pe Ceaușescu alături.A replicat:ce ne trebuie partide istorice,cată vreme și noi o să ne ..(nu-mi aduc aminte cum a zis exact) probabil,desfacem...Și după mineriada din 1991,a apărut PDSR PD și...alte firimituri,langă cele 3 istorice,in care zeamă,pluteau deja racii ăia roșii de fierți,care să ne tragă inapoi,la cele cunoscute de propaganda bolșevică.

Cum a ajuns Romania de la elita in tara BULITA? si care-i Problema

Noi ne place sa fim buleți furați jecmăniți si JIGNITI de RRomii Guvernul lui DRAKnea porkarul !!
Cui nu-i place sa emigreze sau suporta o pensie speciala in Romanai !
Jos Romanii ! ca doar nu suntem in Romania!

 

Parlamentul patrihotilor

In 1918 Regele avea grija ca statul roman sa nu fie furat ca in codru.
In 2018 cine sa vegheze la avutia nationala: parlamentul patrihotilor, care vor doar sa mute banii din bugetul statului in propriul buzunar?

 

S-a strigat ori doar s-a gandit,

Și după Crăciunul acela,acum dovedit de prisos...
Un glas ca cel al lui Iorga:"Ne (mai)trebuie oameni!"
Iliescu,precis răspundea:"De ce,nu sunt eu aici,socialistul cu față umană?".Era el care știa tot ce știa Ceaușescu și chiar mai mult,după targuielile Est-Vest.Și dacă era Degețel pe acolo,ar fi replicat:altă intrebare.
Eu cred că nici in interior și nici din exterior,n-au fost oamenii care să dea notă de o elită REALĂ,care să fi realizat că unirea,parțial mai există,dar rămane de urgență:
construcțiile instituționale democrate(nu erau in plan?); economică pare că s-a declanșat prin prăbușirea celei vechi cu pierderi de valori materiale după ce au fost realizate cu bani din imprumuturi-pană in 80/82- și cu muncă istovitoare a multora;socială ca nouă distribuție,alt dezastru continuat pană in 2004 și urmand ce se mai vinde azi.
Cei care indemnau la posturile străine pentru schimbări,au venit,au văzut,unii au mai vandut din retrocedări și PA!
Noi am rămas cu fostul Șef al propagandei comuniste și cu cei care s-au alăturat -că se cunoșteau-celor 6 cu scrisoarea!E posibil ca in 29 de ani,să tot mergem inapoi?
Asta ar da și impresia că dintr-un anume punct de vedere,eram pe bune in educație,sănătate,economie,cu excepțiile unde -ca și azi- oamenii sfințesc locul!
Și,ce finanțiști l-au sfințit,conform insă,cu politica de partid?
Dar in Educație,cu excepție inceputului cu Șora și,mult mai tarziu cu Marga?
In loc de o nouă elită,iată că s-a dezvoltat una a politicienilor cu aspect de fiare de pradă,căci ei se doreau primii să se capitalizeze,unii fiind foști trepăduși cu traista,pe langă nomenclaturiștii de la județene...Acum,nici educația nu va rezolva mare branză și nici spiritul de neam și dragostea de familie,loc natal,pană la cel de nație,nu se mai VEDE,iar cand se ivesc,apar ranjiții care trăiesc doar să infulece și să trăiască UNICA VIAȚĂ LA CIOLANUL PUTERII!
Ne-au lăsat o țară-n care ne naștem,trăim
A lor-nflăcărare din parcursele veacuri,
Lăsatu-ne-au nume -ROMÂN și cateva leacuri
Contra Vitregiilor:ințelepți noi să fim!
Mai bine au "gospodărit"cei de atunci actul UNIRII cu numeroasele jerfe,față de ce au rezolvat "elitrele"de azi!
Au recunoscut rapid că au nevoie de altfel de oameni,nu de trepăduși...

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor