Eu il cred pe Dacian Ciolos

Il cred pe premier cand spune ca nu stie ce va face, din punct de vedere politic cel putin, dupa incheierea acestui mandat in fruntea guvernului. Si nu doar pentru ca nu mi-a dat pana acum niciun motiv sa ma indoiesc de sinceritatea domniei sale. De oportunitatea unor decizii cu siguranta, dar nu de sinceritatea domniei sale.

La halul in care arata politica romaneasca, in acest moment, chiar nu vad ceva apetisant pentru dl Ciolos. Liberalii sunt complet haotici, in plin razboi intern, a se citi revansa, pe undeva justificata, a aripii democrat-liberale, victorioasa in aceste alegeri, impotriva aripii liberale al carei rezultat a fost incomparabil mai modest.

In plus, probabil ca dl Ciolos a inteles din aceasta experienta guvernamentala, daca nu stia dinainte, cat de greu este sa fii pus caciula peste niste structuri pe care nu le controlezi, care au mentalitati, fidelitati, adversitati proprii.

Dl Ciolos pare a avea dificultati chiar cu coerenta guvernului. Mi se pare ca s-a trecut destul de usor peste declaratia ramasa necontrazisa a dnei Gorghiu care spunea ca reprezentantul executivului, adica secretarul de stat Soare din ministerul Dezvoltarii, cel condus de dl Dancu, ar fi sustinut proiectul legii pensiilor speciale pentru alesi locali.

Cel pe care guvernul l-a trimis la CCR si in conditiile in care ministrul muncii, Dragos Paslaru, a prezentat in termeni ingrijoratori efectele pensiilor speciale asupra sustenabilitatii sistemului de pensii in ansamblu.

E greu spre imposibil sa fii plantat cu succes la conducerea unui partid, fara sa ai legitimitatea interna, fara sa sa fii asimiliat de organismul complex numit partid. Asa cum se vor inghesui sa pupe inelul, la fel vor trada. Si nici macar nu stiu daca este doar un specific romanesc. Corpurile straine sunt respinse oriunde in lume.

USR nu numai ca este inca embrionar, dar deocamdata si lipsit de consistenta a proiectului, compensata cu destul de mult populism, model clasic al constructiilor antisistem.

Ca sa si-l faca vehicul cu un scor important in Parlament, dl Ciolos ar trebui sa ii imprumute din popularitatea domniei sale, ceea ce ar presupune sa intre pe listele electorale ale USR la parlamentare, ceea ce premierul a spus foarte clar ca nu va face.

Despre PSD nici nu cred ca e cazul sa vorbim, nu numai din cauza ostilitatii ostentative a social-democratilor fata de anumite parti ale guvernarii Ciolos. Dar asimilarea domniei sale in partid mi se pare de-a dreptul imposibila, dupa cum amestecarea lui Dacian Ciolos cu purtatorii de dosare penale din Kiseleff i-ar fi cred fatala din punct de vedere al imaginii si credibilitatii.

Sigur ca dl Ciolos se poate, teoretic, gandi sa continue ca premier independent al unui guvern politic din decembrie. Si sa fie asa, variabilele sunt prea multe in acest moment pentru un plan concret, pentru ca e greu de spus cum va arata tabolul final dupa alegeri.

Daca PSD se va desprinde in castigator si impreuna cu ALDE va face majoritate, mi-e greu sa cred ca va avea vreun motiv sa accepte un premier din afara partidului. La fel si cu PNL, dar cu sanse cu mult mai mici de a ajunge in pozitia de a avea aceasta dilema, la cum arata lucrurile.

Am auzit si despre scenariul unei mari aliante PSD-PNL. Teoretic se poate orice, chiar si aceasta stupizenie, care ar presupune sa nu mai existe opozitie. Practic insa nu imi imaginez cum ar putea fi armonizate toate interesele, cum ar putea fi satisfacute toate pretentiile unui asemenea mamut. Cat a tinut majoritatea de vis a lui Traian Basescu in 2009?

Sigur pot exista proiecte comune, la o adica un proiect de tara (desi mi-e greu sa vad clasa politica actuala apta de asa ceva), peste tot politicul lucreaza asa, dar e cu totul altceva sa-i inghesui pe toti la guvernare.

Tot teoretic, premierul se poata baza pe forta presedintelui, care l-ar putea impune premier. Avem deja modelul la fostul sef al statului. Practic insa, care forta? Presedintele pare nu numai absent si neinspirat, dar, ceea ce mi se pare extrem de grav, intrat intr-o criza de autoritate.

Daca ceea ce se spune despre conflictul Iohannis-MRU este macar pe jumatate adevarat, deci daca seful SIE il sfideaza macar pe jumatate din cat se spune pe presedinte, ma tem ca institutia prezidentiala, nu numai titularul ei actual, are o problema majora.

Dl Iohannis nu mi se pare a avea nici dibacia, nici vointa pentru jocuri de forta si mare anvergura astfel incat sa isi impuna vointa in chestiuni macro.

Deci inteleg exasperarea premierului de a raspunde la intrebari pentru care cred ca nu are raspuns macar pentru ca el in acest moment nu exista.

Pe de alta parte insa, dupa postari precum a dlui Filote, noul sef al comunicarii guvernului, potrivit caruia dl Ciolos ar intentiona sa mai ramana in tara cativa ani, nici premierul nu ar trebui sa se mire de curiozitatea presei. Declaratia aceasta, facuta poate din dorinta de a pastra autoritatea in inevitabila erodare pe masura apropierii finalului de mandat, a fost ca un bat varat prin gardul presei cu efecte previzibile.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...