Mic indreptar despre putere si manipulare

Un sistem de putere nu e organizat pe partide, ci pe interese. Interese profunde, interese financiare, de notorietate, de facilitati, de privilegii, de confort, de complicitati.

Orice sistem de putere isi defineste cu claritate aliatii veritabili si inamicii veritabili. Dar isi mai construieste, in acelasi timp, si falsii inamici, aceia care au rolul sa confiste zgomotos critica impotriva sistemului si sa o faca total inofensiva. Un exemplu perfect pentru ceea ce inseamna falsii inamici este azi Alexandru Cumpanasu: in urma "dezvaluirilor lor" nu se va misca nici macar un fir de praf din organizarea acestui sistem de putere. As merge mai departe si as spune ca, vreme de mai multi ani, chiar si PSD a fost un fals inamic. Abia dupa ce da semne ca ar putea sa cada se pot vedea firele care leaga acest partid de restul lumii care compune puterea.

Spasmele acestor zile ne demonstreaza ca in Romania sistemul de putere nu e nicidecum organizat intr-un front PSD si un front anti-PSD. El este organizat ca un front de mentinere a tuturor privilegiilor pe care le au oamenii din politica, din afaceri, din media, din intelligence, ca o actiune de rezistenta si opozitie la ceea ce il poate ameninta din exterior. In ultimii ani, doar cateva persoane au putut sa dezvaluie felul in care a functionat suprema complicitate in stat, iar impotriva lor s-au declansat actiuni de o violenta rarisima: Laura Codruta Kovesi, Augustin Lazar, Cristi Danilet, Camelia Bogdan sau Emilia Sercan au fost victime ale unor linsaje de o amploare si de o vehementa care s-au apropiat foarte mult de punerea in pericol a vietii acestora.

Acest sistem de putere are nevoie de noi si noi inamici veritabili, de tinte inspre care sa fie deturnata intreaga atentie publica, incapabila astfel sa perceapa jocurile prin care actorii principali ai puterii se reorganizeaza in rolurile lor strategice. Iar azi, si pentru o vreme, inamicul absolut a devenit USR (si, prin extensie, Dan Barna si Alianta USR-PLUS).

Ramane pentru mine fascinanta capacitatea acestor actori de a identifica vulnerabilitatile unui public inca slab educat si cu un simt critic neexersat, un public care se fractureaza din nou, un public care se faramiteaza si se hraneste din invective, din indoieli, din revolte, din declaratii pompoase, toate acestea fiind marturii ale facilei caderi in capcana manipularii. O manipulare care dovedeste cat de putin suntem capabili sa invatam din experiente similare trecute si cat de usor repetam greselile anterioare.

Un public fragil si labil, care se polarizeaza usor, care trece de la iubire vesnica la ura eterna si invers in aceeasi zi, un public cu nervii in piuneze, adica exact starea in care devine cu totul incapabil sa perceapa cu propria minte cum se reasaza piesele in puzzle-ul manipularii, cum oameni vechi imbraca haine noi, cum jurnalisti credibili devin peste noapte (sau nu chiar?) actori ai puterii si ei, cum groparii de ieri ai societatii s-au transformat peste noapte in salvatori, iar cum o minoritate de tineri galagiosi si aparandu-si cu consecventa niste principii democratice declarate devin dusmanii de moarte ai tuturor.

Este irelevant, pentru noi, muritorii de rand, sa aflam cine ce rol joaca, de ce joaca, de cand si pana cand. Asta nu ar face decat sa ne conduca fie spre paranoia, fie spre teorii chinuitoare ale conspiratiei.

Dar este esential, pentru supravietuirea noastra ca societate populata de cetateni liberi si inzestrati cu autonomie a gandirii si responsabilitate a actiunii, sa stim urmatoarele lucruri:

1) Trebuie sa fim constienti ca o putere nu cunoaste pauze si fisuri. Ea este permanenta si este completa. Rostul ei este dintotdeauna sa supuna: trupuri, minti, sentimente, colectivitati. Sa supuna si sa divizeze, nu doar oamenii intre ei, ci si in interiorul mintilor si afectelor noastre. Un om confuz si ezitant este mai usor de dominat.

2) E folositor sa stim ca o putere nu face nicio deosebire intre a fi cu adevarat si a parea. Crezul puterii este acesta: "aparentele nu insala niciodata". Nu doar ca nu insala, ci ele sunt chiar adevarul. Pentru ca e mult mai usor de fabricat aparente (zvonuri, iluzii, pareri, vedenii etc.) decat fapte. Iar faptele nu mai conteaza.

3) Va trebui sa invatam sa deosebim intre falsii critici (adica aceia care au rolul precis de a verifica functionarea sistemului, un fel de RAR al puterii) si veritabilii critici (adica aceia care risca sa-l slabeasca si sa-l deconspire).

4) Va trebui sa stim ca orice putere functioneaza cu o geometrie variabila. Nu forma ei conteaza, ci functionarea ei. Aceia care ieri pareau ca o critica, azi s-au mutat in alt loc al ei mai aproape de un centru de comanda si invers. Rostul mutarii este eficienta sporita a puterii.

5) Va trebui sa intelegem ca unul din discursurile preferate ale puterii este cel despre schimbare. O putere nu confisca doar critica, ci si discursul criticii. Insa numai discursul ei este despre schimbare, nu si actiunea.

6) Va trebui, apoi, sa invatam sa decriptam etapele unei operatiuni de manipulare sau de mistificare publica. Sa vedem cum se nasc, cum se difuzeaza si cum se intretin acele (false) informatii care construiesc un "caz". Sa facem efortul, atunci cand devine un caz public, de a ne intoarce la sursa fabricarii lui si sa intelegem din ce anume s-a nascut si, mai ales, de ce, din ce motive s-a nascut.

7) Va trebui sa avem capacitatea de a citi dincolo de text si de a ridica ochii dincolo de prezent. Sa privim mai departe in trecut si, mai ales, sa fim in stare sa deschidem o perspectiva: ce se afla oare dincolo de aceasta clipa? De unde vine si incotro merge ceea ce se intampla acum? Supunerea este, printre altele, si supunere la prezent, la acum, "chiar in aceste momente".

8) Ar fi bine sa mai putem, apoi, sa deosebim intre ceea ce este urgent si ceea ce este important. Manipularea se alimenteaza uneori din confuzia celor doua, mai ales din "break news" in galben tipator, care trebuie sa ne faca sa credem ca urgentul e si ceva important. Arareori sensul lucrurilor sta in urgenta lor.

9) Ne-ar fi mult mai bine daca nu am personaliza puterea, daca nu am idolatriza si nici nu am diaboliza figuri omenesti. Niciun om singur nu ne va salva, niciun om singur nu ne va pierde. De fiecare data cand un om (sau masinaria lui de propaganda) ne promite salvarea, e necesar sa privim alaturi, langa el sau in spatele lui.

10) In sfarsit, o putere este cu atat mai eficienta cu cat reuseste sa impiedice aparitia de contraputeri. Daca noi tipam isteric, daca ne manifestam agresiv, nu vom construi contraputeri, ci ne vom risipi in violenta gratuita si sterila. Orice putere se teme de contraputeri care o deconspira rational, care o denunta cu argumente, care se coaguleaza in colective, care o critica inversunat, cu furie, dar fara ura si fara orbire. Puterea adora reflectoarele fixate pe ea insasi, dar detesta lumina ratiunii la ceilalti.

Ciprian Mihali a predat vreme de doua decenii filosofia contemporana la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor in filosofie al Universitatilor din Cluj si din Strasbourg. Intre 2012 si 2016 a fost ambasador al Romaniei in Senegal si in alte sapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucreaza in domeniul cooperarii internationale la Bruxelles.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...