Painea cea alba a securistilor

Au turnat ca sa manance o paine, spun cei nevoiti sa recunoasca acum ca inainte de 1989 au facut pactul cu diavolul securist. Prin aceasta paine putem intelege orice: ca altfel ar fi mancat painea inchisorii, ca altfel ar fi murit de foame sau ca painea nu ar fi fost altfel la fel de alba si nu le-ar fi ajuns pe masa de pe tava unei pozitii sociale privilegiate.

Din pacate, aceasta ultima situatie este si cea covarsitor majoritara. E drept, toti au facut rau, unul mai mic sau mai mare, pe o durata mai scurta sau mai lunga, toti au gresit, insa cred ca motivele ticalosiei si, urmarile ei in timp, inclusiv astazi, nu pot fi ignorate. Fac si ele diferenta.

Exista in primul rand cazul celor cu adevarat nevoiti sa colaboreze cu securitatea dupa ani grei de temnita politica sau ajunsi in situatii limita. Nu cred ca, in afara colegilor sai de intemnitare, ar fi avut cineva dreptul sa-l judece pe Alexandru Paleologu, de exemplu, pentru ca a avut o limita a suportabilitatii in fata chinurilor din inchisorile comuniste.

Dupa cum nu cred ca poate fi judecat un tata care semneaza pentru a-si salva fiul torturat cu bestialitate dupa ce fusese prins incercand sa treaca granita spre vest. Sunt experiente extreme care te pot impinge la orice si pe care nu le pot intelege decat cei trecuti prin ele. In plus, oamenii ajunsi colaboratori in urma unor astfel de situatii s-au dovedit, in general, teribil de neperformanti ca informatori, fiind pe parcurs abandonati.

Categoria celor care ar fi ajuns someri daca ar fi refuzat, practic, nu exista. Cine nu voia sa colaboreze era lasat in pace, nu era nici arestat si nici dat afara din serviciu, insa nici nu avansa. Si asa ajungem la a treia si cea mai rea dintre categorii - oamenii care si-au facut din delatiunea criminala un mod de a avansa in profesie si societate, o proptea esentiala pentru ascensiune.

In cazul unora, cum ar fi Dan Ciachir sau Gabriel Gafita, prin dosare apar si referiri la cate o sticla de bautura fina sau cate un cartus de tigari. Se poate sa fi fost si ele, ca bonus, dar mobilul colaborarii, mai ales in cazul intelectualilor, trebuie cautat in zona ambitiei si dorintei de ascensiune. Pana unde?

Aici discutam despre o alta ierahizare. Una a fost painea lui Sorin Antohi si alta cea a lui Dan Voiculescu. Si, mai ales, alta este astazi. Cu cat colaborarea a fost mai ticaloasa si mai voioasa, cu atat efectele ei in timp s-au dovedit mai profitabile pentru turnator.

Pe masura ce dosare si marturii ies la suprafata, ne convingem ca cei mai mari fosti securisti, fie ei colaboratori, fie ofiteri, sunt oameni de afaceri prosperi cu pozitii cheie in economia si societatea romaneasca. Mai mult decat atat, Dan Voiculescu, de exemplu, ca patron al unui trust media, se afla la butoanele manipularilor in masa.

Televiziunile si ziarele sale impart, pe criteriile lui Felix desigur, dreptatea in societatea romaneasca, evalueaza, pe aceleasi criterii, oameni politici si militanti ai societatii civile, emit scenarii si fac dezvaluriri, obiective si dezinteresate desigur. Partidul de lift al aceluiasi Dan Voiculescu a fost la guvernare, santajeaza actualul guvern si se pregateste pentru o noua aventura la Palatul Victoria.

Voiculescu este insa doar cel mai vizibil exemplu. Este varful unui iceberg mare cat groapa Marianelor. Un iceberg alcatuit din fostii securisti care trag inca mai mult sau mai putin folos de pe urma turnatoriilor lor.

Aceasta uriasa tumora nu mai poate fi excizata din trupul societatii romanesti. Este mult prea extinsa, a patruns prea adanc. Au fost eliminate doar mici bucatele, cele mai nesemnificative de altfel. Dan Voiculescu prospera, dar cariera lui Carol Sebastian e franta. Unul metastazeaza in continuare prin turstul sau de presa, celalalt a amutit. Ilie Merce e in Parlament, Mona Musca a demisionat.

Echitabil sau nu, la asta s-a redus lustratia din societatea romaneasca. Ea nu mai este posibila si trebuie sa recunoastem, Securitatea a invins irevocabil egalizand motivele si consecintele ticalosiei. Cu totii, nu-i asa, n-au facut decat sa manance, si ei, o paine.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...