Business Focus: Antreprenoriatul: Profesie vs Vocație
Referindu-se la Festivalul George Enescu, ministrul Culturii, Daniel Barbu, a reusit sa rosteasca o vorba care merita sa ramana in palmaresul marilor panseuri, cand apreciaza ca asa ceva costa cat un kilometru de autostrada.
La cum platim noi autostrazile, n-ar fi de mirare sa coste cat zece kilometri, dar ar putea fi tot atat de bine si rentabil, in functie de priceperea manageriala a oficialilor nostri, inclusiv ministrii, care au ajuns sa masoare festivalurile cu ruleta.
Despre balul operei din Paris se spune ca ar aduce beneficii, nu pierderi, ca si celebrul concert de Anul Nou de la Viena. In orice caz, pentru ministrii unor asemenea tari, grandioasele festivitati artistice din capitalele lor sunt prilejuri de fala, nu de vaicareala.
Mai cu drag fata de cultura nostra decat ministrul Barbu, cunoscuta soprana Angela Gheorghiu a vorbit recent la TV despre Festivalul George Enescu, fara sa aminteasca de autostrada lipsa, ci numai de faptul ca Bucurestiul este una dintre putinele capitale europene, unde nu exista o sala satisfacatoare pentru concertele simfonice.
Atheneul Roman este o constructie superba, acustica salii satisface, dar cele 500 de locuri sunt potrivite concertelor pentru muzica de camera, nu celor simfonice. Exista in Bucuresti si sali mai mari, dar cei care le-au facut au pus accent pe congrese, urale si ovatii, nu pe acustica.
Festivalului George Enescu nu-i lipseste acel kilometru de autostrada, pe care il revendica domnul ministru Daniel Barbu, ci acea sala de concerte, pe care cele mai multe capitale europene o au, iar noi ne prefacem ca nici nu ne trebuie.
Aceeasi celebra soprana explica in interviu ca a discutat informal cu primarul general ideea construirii unei sali, care sa ne faca cinste si careia i-a si dat un nume provizoriu: Auditorium.
O asemenea sala ar fi mandria orasului, ar reaseza muzica noastra simfonica pe acel podium meritat si recunoscut in Europa interbelica si ar atrage mari maestri ai lumii sa concerteze la Bucuresti.
Dorinta Angelei Gheorghiu este ca sala Auditorium sa gazduiasca nu numai festivalul George Enescu, ci concertele unor mari personalitati din lumea muzicii, care n-au gasit inca Bucurestiul pe harta, dar pe care o sala de calitate le-ar atrage.
Iar, daca i-ar atrage pe ei, ar atrage si fanii din intreaga lume, care - conform unei cutume deja incetatenite - isi urmeaza idolii oriunde se duc ei sa concerteze: la Viena, Paris, New York, Londra, Milano. Cu un mic efort, s-ar putea adauga Bucurestiul pe lista, mai ales ca nu putini romani de seama exceleaza pe marile scene ale lumii.
Ascultandu-i interviul, ramai cu impresia ca, in timp ce marea artista indrageste cultura, ministrului Culturii i-a cazut cu tronc autostrada. De dragul ei, merita sa demolezi cultura, s-o pavezi, s-o asfaltezi si chemi premierul, ca sa-i taie panglica la inaugurare. Hai, noroc!
Daca ministrul de la Cultura a vorbit serios si crede ca e mai important un kilometru de autostrada decat Festivalul George Enescu, maine ar putea observa ca e mai importanta o linie de centura decat Eminescu, sunt mai interesante doua linii de cale ferata decat Caragiale, e mai dihai o pista de aterizare decat Arghezi si in orice caz ar fi de preferat un tunel sau o subtraversare, decat Ion Creanga.
Pe scurt, prea multa cultura strica. Candva, un sadic spunea ca, auzind de cultura, ii vine sa puna mana pe pistol. Astazi sunt oameni practici care, la acelasi cuvant, pun mana pe betoniera.