Ziare.com

Un reporter DW a scormonit prin gunoi dupa sticle ca sa vada cum e: "Stiu asta si multi romani din Berlin"

Joi, 11 Octombrie 2018, ora 15:40

   

Un reporter DW a scormonit prin gunoi dupa sticle ca sa vada cum e: "Stiu asta si multi romani din Berlin"
Colectarea sticlelor este o activitate dura. Stiu asta si multi romani din Berlin. Sapi prin gunoi, nevoit sa suporti privirile oamenilor. Cum te simti facand acest lucru? Un reporter DW a vrut sa afle raspunsul.

Mana imi intra in pubela pana la cot. Palpez continutul ei in cautarea unei sticle de plastic moale, cu garantie. Orice astfel de captura imi va aduce ulterior 25 de centi. Jackpot! Trag sticla afara, o pun in desaga si plec grabit mai departe, plecand capul pentru a evita contactul vizual cu trecatorii. Orice as face, le simt insa privirea.

Simpla inspectare a recipientelor imi creeaza o senzatie neplacuta. Ma intreb cum ar fi sa scotocesc direct prin gunoaie, in plina strada. Penibil, nedemn, umilitor? Cu siguranta asa cred cei mai multi germani. Pentru altii, umblatul prin gunoaie face parte din viata de zi cu zi.

Carucioare de cumparaturi agonizand prin orase

Cifre exacte nu exista, dar cine trece printr-un oras german si este un pic atent nu are cum sa nu-i vada pe colectorii de sticle.

In 2006, Cupa Mondiala de Fotbal a produs o sete mare de bere, iar schimbarea sistemului de colectare a dus la inmultirea sticlelor returnabile.

Cam de atunci, colectorii cutreiera strazile cu carucioare de cumparaturi si pungi de plastic, in cautarea sticlelor profitabile, pe care le cer direct oamenilor dupa ce dau pe gat ultimul strop, le ridica de pe trotuar sau, cum spuneam, le scot din gunoaie.

Se estimeaza ca aproximativ 720 de milioane de sticle sunt returnate in fiecare an. La 25 de centi pe sticla rezulta 180 de milioane de euro. In plus, exista sticlele returnabile care aduc 8 sau 15 centi.

Deci exista piata, cum ar spune economistii, iar sticle trebuie sa fie pe undeva. Trebuie doar sa le aduni, sa le predai in supermarket si, astfel, sa faci rost de banuti. Cam cati? Merita tot efortul? Poti trai din aceasta activitate? Si cum este sa depinzi de ceea ce arunca la gunoi semenii tai?

Caut raspunsurile luand la pas strazile din centrul Berlinului. Strabat capitala de la nord-est la sud-vest. Ma intampina o zi calduta de toamna, cu aer proaspat. Soarele isi face sporadic loc printre nori. Este ziua mea libera la birou. Ce minune, imi spun, cu rucsacul in spate, ticsit cu pungi de plastic.

La inceput nu ma uit in cosurile de gunoi. Nu imi pot invinge rusinea. Purced la o razie vizuala a trotuarului. Sprijinite de copaci, lasate pe panouri electrice sau aruncate intre cladiri. Peste tot gasesc sticle. Sticle? Da, numai ca sticla de sticla, adica sticla de vin, nu valoreaza nimic. Nu primesti nimic in schimbul ei.

Este limpede ca marfa a fost deja preluata de profesionisti. Sa nu disper, totusi. Intr-adevar, in tufisuri apare o sticla goala de bere cu aroma de tequila. Marfa, fratioare, asta-i a mea, imi spun mie insumi cu nedisimulata bucurie interioara. Pana cand descopar pe fundul sticlei o bucata de lamaie. Miroase acru-putred, dar nu pot fi pretentios astazi.

Cu aptitudini de prestidigitator reusesc sa scot lamaia pe gatul sticlei, o arunc si plec mai departe: primii 8 centi castigati.

Dupa mai bine de o ora de mers prin Alexanderplatz, in buricul Berlinului, am adunat patru sticle. Nu fara efort. Sa beau mai intai o cafea?

Atentia imi este captata de un barbat care se perinda prin gara. "Star Wars", asa scrie pe sacosa lui. Omul se uita nitel la pubela, apoi in interiorul ei si pleaca. Ma duc dupa el si-l intreb: Scuzati-ma, cautati sticle?

"Scot de vreo doua pachete de tigari"

"M-ai speriat ingrozitor", imi marturiseste ulterior Bjorn Kaiser (nume modificat), la o cafea. Firmele de securitate obisnuiesc sa alunge adunatorii de sticle, spune barbatul de 58 de ani, avertizandu-ma ca adesea acestia patruleaza in haine civile.

El aduna sticle timp de sase-sapte ore pe zi, sapte zile pe saptamana. Insa numai ca activitate temporara, spune Bjorn, bucuros ca urmeaza sa fie sofer de taxi.

Omul este electrician, insa dupa 22 de ani, firma pentru care lucra a dat faliment. Dupa mai multe locuri de munca temporare a ajuns direct somer. "De atunci incerc numai sa supravietuiesc", rosteste Bjorn cu voce tremuranda.

Activitate complementara

Cei mai putini colectori de sticle sunt oameni ai strazii. Multi dintre ei sunt pensionari sau asistati social, oameni cu un anumit venit lunar, care insa nu le ajunge pentru a trai. Sticlele ii ajuta sa completeze lipsurile.

Sa scormonesti cu mainile goale prin gunoaie, deci fara manusi, este periculos, ma gandesc eu. Seringi, cioburi, rahat - de toate gasesti in pubele, iar eu pun mana pe ele. Iresponsabil, de neconceput. Ia, gata, ajunge cu gunoaiele pe ziua de astazi, imi spun, in timp ce mai adun cateva sticle de pe strada.

Ma dor picioarele. Mainile sunt murdare. Ma duc cu recolta la automatul de sticle returnabile. Pe ecranul aparatului apare: 1,38. Poate, daca as fi avut manusi, suma ar fi fost mai mare.

De fapt, stiu ca nu ratiunea m-a impiedicat sa colectez mai multe sticle, ci mandria. Imi este clar ca in activitatea de colectare a sticlelor este vorba mai ales despre mandrie.

Multi oameni cred ca sapatul in gunoi in cautare de sticle te transforma intr-un paria. Insa acesti oameni o fac tocmai pentru a fi parte a societatii, refuzand sanctiunile destinului. Ei renunta la mandrie pentru a pastra mandria. Sticla cu sticla.

Malte Rohwer-Kahlmann


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre experiment DW colectare sticle
Sursa: Deutsche Welle

Articol citit de 3393 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
5 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Profit?

La ALDI in Berlin cea mai ieftină apa la 1,5 l este 19 eurocenți. Daca duci petul inapoi primești 25 eurocenți.

 

pe vremilii alea minunate ale sekkolului de aur a lu' pelticle

...sticlele spalate goale se plateau cu 1,10 lei tramvai iar borcanele spalate intre 0,30 - o,60 bucata la centrele de colectare pentru sticle si borcane.
atunci era nivel ridicat de viata, mai ales ca cetatenii faceau si sportul de masa si dupa masa cunoscut sub numele de "radem etichete, spalam sticle si borcane goale".
citind acest articol, mi-am adus aminte de sceneta care il avea protagonist pe regretatul Toma Caragiu care, la intrebarea "Cu ce va ocupati?" raspundea "Rad si dezlipesc etichete!"
p.s.
si ce de calitate erau pe vremilii alea minunate cleiurile de pe spatele etichetelor care puteau fi desprinse numai cu cutitul foarte ascutit sau raspelul de cizmarie.....

adica ca jermania mare a ajuns la nivelul de viata al....

...romanilor pe calea implinirii kkomunismului - visul minunat si luminos al omenirii!!!!!!!!
va amintiti cum colindau cetatencele romane de etnie roma strazile oraselor din ceaushwitz strigand in gura mare "cumpar sticle murdare !"

 

Munca cinstita

Nici o munca nu e rusinoasa!

Stiu o tanara fata in SUA care si-a platit partial studiile cu sticle adunate de mama ei. Fata avea si ea doua slujbe.

Acum e Judecatoare!

 

Ganz unten (Tot mai jos)

Saracia e o realitate foarte dura, mai ales in fosta Germanie Democrata. De aici si frustrarea nemtilor cand vad imigranti imbracati cu haine ,,de firma", cu telefoane scumpe, care ii sfideaza si care primesc subventii grase de la ,,Mama Merkel". De aici si cresterea extraordinara a partidelor ,,de dreapta", calificate (nejustificat) ca neo-naziste.
Acelasi lucru si in Italia : imigranti ,,scosi din cutie" care ,pur si simplu ii scot din minti pe italieni.

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor