Italia nostra

Superputere culturala (peninsula gazduieste peste 50% din patrimoniul clasat UNESCO), dar si membra a G7, Italia ramane pentru toti europenii o emblema a civilizatiei, rafinamentului, turismului de calitate si frumusetii meridionale.

Oricat ar apasa unii pe falia Nord-Sud, in care zona protestanta - rece si pragmatica - se opune zonei catolice - mai lente si fara chef de munca - o simpla vizita la Roma sau Milano, dar si la Venetia sau Bari iti dezvaluie concentratia de incomparabil specifica acestei tari: talentul artizanal, juridic, artistic si umanistic se combina cu geniul religios si entuziasmul vital intr-o formula deopotriva seducatoare si greu repetabila.

Pentru romanii din veacul XIX, Italia risorgimentala a constituit, alaturi de Franta lui Napoleon al III-lea, aliatul obiectiv al eforturilor de construtie a natiunii. Tot in contul peninsular trebuie pusa si mitologia romana resuscitata, de pe bancile colegiilor pontificale, de catre corifeii greco-catolici ai Scolii Ardelene.

Desi abia regina Maria, cu vila ei florentina, a pus conturul Italiei in sufletul multimii romanesti, procesul de apropiere incepuse de pe timpul lu Eliade Radulescu, pe cand limba italiana servea drept rezervor de neologisme. Iar Iorga, premier mecenat, s-a ingrijit sa implanteze ancora savanta a Romaniei Mari atat la Accademia di Romania, in Valle Giulia, cat si in laguna, prin saloanele splendidului Palazzo Correr.

Pesemne ca afinitatea etnico-lingvistica, sub marea bolta a latinitatii, i-a incurajat pe romani sa aleaga Italia ca prima destinatie a exodului pornit spre finele anilor '90.

Nu Franta, carteziana si geometrica, si nici Spania infantilor au fost alese, cel putin din prima, de catre valul acesta de oameni plecati in cautarea unui salariu decent pentru ei si familiile lor.

Idila bilaterala s-a dezvoltat exponential, primind dimensiuni epopeice. Un milion de romani: 1 din 60 de locuitori a peninsulei. Nu pare mult, dar tot face din noi prima comunitate imigrata, cu un aport economic, de transfer bancar, investitii si schimburi umane major.

La Roma, in centru, de la Piazza del Popolo pana la Piazza di Spagna, intrand in gelateriile din Piazza Navona sau in micile buticuri de pe Via del Babuino, auzi cu siguranta romaneste. Nu altfel e la Catania (unde am avut bucuria deschiderii unui nou consulat, in 2011), la Torino, Padova, Bologna sau Napoli...

Intr-o vreme (nu mai stiu cate sunt astazi) existau circa 300 de zboruri charter intre Romania si Italia in fiecare saptamana. Asta explica colonizarea Banatului, a zonei Brasov-Sibiu, a Bucurestiului si, deja, a Iasului si Clujului cu (nu chiar) mici intreprinderi italiene, dar si volumul schimburilor comerciale de peste 10 miliarde de euro anual.

Au existat si in viata acestor comunitati destarate (sau poate, mai frumos spus, revenite la matca...) tot soiul de drame umane. Dar si numeroase istorii de succes. Stiu romani alesi consilieri municipali. Multi au magazine, restaurante, cofetarii, intreprinderi industriale, de turism, precum si o naturala viata asociativa prin care agenda comunitatii capata continuturi prioritare.

Cel mai mult m-a impresionat dezvoltarea retelei de parohii ortodoxe (sunt si cateva catolice, greco-catolice, precum si unele culte neoprotestante). Cand eram in misiune la Roma, cu 15 ani in urma, abia functionau doua-trei parohii romanesti. Pot spune in cunostinta directa de cauza ca vizita papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti, in mai 1999, a dus la sporirea fara obstacole a ospitalitatii liturgice acordate de Conferinta Episcopala Italiana tot mai numeroaselor comunitati romanesti care cautau un loc de rugaciune si structurare sociala.

Cum Papa insusi pomenea plin de afectiune Romania, evident ca aceasta perceptie pozitiva s-a raspandit, cu bune urmari, pretutindeni. Azi cred ca exista peste 150 de asemenea parohii romanesti, mai toate gazduite in biserici catolice si e posibil ca numarul lor sa creasca. Ortodoxia nu le e straina italienilor, de la Justinian, pana la Venetia dogilor, si de la Florenta savantilor bizantini exportatori ai neoplatonismului, pana la Bari, unde se afla moastele Sf. Nicolae, episcopul Mirelor Lichiei.

Exista un "aer bizantin" in Roma paleocrestina si romanica, de la San Clemente la Santa Prassede, dar si in capelele normande din Sicilia, decorate in mozaic, precum la Monreale sau Cefalu. Acest fond istoric profund faciliteaza insertia comunitatilor ortodoxe romanesti in viata religioasa a peninsulei.

Asta iarna, cand am tinut o conferinta la Maieru, in locul unde a copilarit Rebreanu, am fost recondus spre avionul de Cluj de o familie nasaudeana pe drumul ei de intoarcere catre Italia. Pe bancheta din spate, bunica grupului vorbea dezinvolt despre turbulentele suportate la zborul de venire si cauta ceva pe Internet...

Am vazut si in acei compatrioti efectul civilizator, modernizator al emigratiei economice pendulare. Pentru ca totul e in miscare sezoniera: circula oamenii, ideile, capitalurile, modele (la Maieru ai si un magazin de decoratiuni interioare)... Am vazut si pe langa Campina, intr-o sambata ciclista, o curte unde sateanul pusese un banner cu "Buon Compleanno"... pentru vreun nepot aniversat: semn ca satul romanesc primeste mici accente italiene...

La cat cunosc Italia si cultura italiana (fapt care va fi devenit vizibil, sper, in volumul meu cu Horia Bernea, Roma caput mundi, Humanitas, 2001) pot spune ca ingemanarea noastra cu aceasta vatra a romanitatii universale e nu doar de bun augur, ci si de esentiala vibratie spirituala. Vad in ea o sursa de noblete umana, de caldura modelatoare, de rafinare binevenita a moravurilor si gusturilor.

De aceea, bucurandu-ma cu toti cei carora aceste insemnari le vor fi evocat amintirile cele mai dragi, va urez in final, cu o mica anticipatie: Buon Natale!

Teodor Baconschi este doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religilor, Universite Paris Sorbonne - Paris IV.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Exploatarea sezonierilor români în Europa: "Este o loterie / Contractul este acolo doar ca să nu zici că nu-l ai"

În toată Europa, munca agricolă este dependentă de migrație. Încă dinainte de aderarea la Uniunea Europeană, sezonierii români mergeau la culesul recoltelor în Spania sau Italia. Intrarea...

Rudele din România ale unei badante care a murit în Italia vor primi despăgubiri, o premieră pentru familiile transfrontaliere

O curte de apel din Italia a luat o decizie istorică de a despăgubi și surorile din România ale unei femei care și-a pierdut viața într-un accident rutier pe teritoriul italian. Până acum,...