Romanii din Tara Fagaduintei

Guvernul a trimis o delegatie in Italia ca sa afle detalii despre relele tratamente aplicate romanilor emigrati. Povestea sclaviei din anumite ferme italiene e cunoscuta insa de peste 10 ani.

Prin anii '80 ai secolului trecut, in sudul tarii, prin Giurgiu si Teleorman, existau inca plantatii intinse de rosii pe care lucrau toamna elevii din scolile locale impreuna cu profesorii lor, dar uneori si muncitori detasati de pe santierele din Giurgiu sau chiar militari si ofiteri de aviatie de la Deveselu. Satele imputinate frematau ca altadata la instalarea garnizoanei si insolitul situatiei trecea drept firesc. Erau tacticile prin care agricultura comunista rezolva problema muncii sezoniere.

Din pacate, dupa 30 de ani, istoria aceasta ne pare mai curand ambigua. Ce a fost mai rau: faptul ca elevii si profesorii erau tranformati in lucratori zilieri sau ca gradinile au incetat, pur si simplu, sa existe? Agricultura romaneasca s-a prabusit dramatic, primele culturi abandonate fiind acelea care pretindeau irigatii intensive si un numar mare de lucratori sezonieri ieftini, greu de gasit in conditiile economiei libere.

Iar de prin 2004, profesorii, printre multi altii, au plecat sa culeaga capsune in Spania, cei din straturile cele mai sarace ale lumii rurale ajungand sa lucreze in gradinile din sudul Italiei. Dar nu oricum, ci intr-o clandestinitate, transformata facil intr-un veritabil sclavaj.

Despre aceste lucruri opinia publica romaneasca nu a aflat nimic decat tarziu cand subiectul incepuse sa faca titluri mari in presa occidentala, dar chiar si atunci se interpunea parca un filtru gros de indiferenta. Romanii nu doreau sa auda acele lucruri care tindeau sa discrediteze noul Eldorado din vestul Europei.

In plus presa si straturile superioare ale societatii nu se recunosteau in experienta umila si uneori tragica a "sclavilor" din sudul Italiei, care pareau desprinse dintr-un film de fictiune: un neo-neo-realism italian, redescoperit pe seama lucratorilor emigrati.

Guvernul actual reactioneaza pentru prima data dupa mai bine de un deceniu. Scandalul sclavajului izbucnea insa devreme, prin 2006, atunci cand primii care au denuntat tacticile brutale ale fermierilor din Italia, oameni duri vorbind in dialect, au fost lucratorii polonezi.

O ancheta declansata in Foggia cu numele de cod "Tara Fagaduintei" a reusit cu ajutorul politiei poloneze sa destrame o filiera clandestina care aducea muncitori din Polonia. Cu toate acestea in 2008, exact in aceeasi provincie, era randul romanilor sa devina personajele principale, gratie unei anchete curajoase a ziaristului italian Fabrizio Gatti (L'Espresso).

Pretinzand ca este roman in cautare de lucru, el afla imediat care sunt conditiile preliminare pentru a fi angajat: "Daca ai o prietena, ii spune un magrebin fioros pe post de vechil, adu-o pentru patron. Vezi tipii de colo? Sunt romani ca si tine si fata a fost cu patronu'." Desi nu indeplineste prima conditie, ziaristul reuseste sa intre pe plantatie si sa descrie conditiile de viata si de munca teribile ale lucratorilor, est-europeni si africani, tinuti in conditii de stricta captivitate, amenintati cu moartea si batuti.

Dezvaluirile aveau sa aduca la arestarea proprietarilor care, in anul cu pricina, utilizau 70 de romani, dar avusesera si 200 de "sclavi" din Romania cu cativa ani inainte. Comisia Europeana a luat la randul ei nota de aceste fapte amenintand sa suspende subventiile agricole.

Numai in acel an 2008, Italia urma sa primeasca de la Bruxelles 137 de milioane de euro anume pentru plantatiile de rosii, adica exact acelea care foloseau munca la negru pe scara larga. Potrivit unei statistici realizate de sindicate (Unione Generale del Lavoro), in provincia Foggia mai mult de jumatate din fermele agricole se gaseau in 2008 in afara legii: Din 227 de ferme verificate, 125 nesocoteau legile privitoare la munca si la imigratie.

Mare lucru nu avea insa sa se schimbe. In 2014, intreaga presa italiana comenta din nou calvarul a zeci de lucratoare agricole originare din Romania, victime ale abuzurilor sexuale supranumite "sclavele din Ragusa" (Sicilia). Un an mai tarziu, in 2015, aparea povestea serelor din Sicilia: "E un iad, povestea Vasile, originar din Botosani, lucrezi cel putin noua ore la peste 40 de grade, pentru doar 150 de euro pe saptamana. Suntem ca niste robi, niste robi cu salariu. Patronii ne spun ca daca nu acceptam, vor gasi usor africani care accepta sa munceasca si pentru un sfert." (Liberation).

In fine, iata-ne din nou la Ragusa, in Sicilia anului 2017, despre care scrie de data aceasta The Guardian ("Raped, beaten, exploited: the 21st-century slavery propping up Sicilian farming"). Dupa mai bine de un deceniu de cand conditia lucratorilor saraci din Romania este bine cunoscuta in lumea larga, un guvern de la Bucuresti catadicseste sa ia nota, vorbind de unele "informatii privind exploatarea fortei de munca". Intre timp procuroarea de la Palermo, Valentina Botti, a declansat urmarirea penala impotriva unor fermieri locali pentru exploatare si agresiune sexuala. In opinia ei, abuzul contra romancelor in Sicilia este "un fenomen larg raspandit".

Vom vedea ce va catadicsi sa intreprinda aceasta "delegatie guvernamentala". Dar, asa cum am lasat deja sa se inteleaga, problema Romaniei tine nu de informare, ci de lipsa receptivitatii. Daca un subiect nu provoaca scandal si indignare in societate, nici politicienii nu se simt indemnati sa faca ceva. Migratia a parut mereu o solutie, ba chiar o speranta si o salvare, or, tocmai de aceea cei care au esuat nu au avut taria sa-si marturiseaca esecul si nici sa alerteze societatea in apararea lor.

Anul acesta s-au implinit exact 10 ani de la admiterea oficiala in Uniunea Europeana si toti comentatorii "oficiali" au avut grija sa vorbeasca pe un ton festiv de marele succes al integrarii. Fara sa punem la indoiala statisticile oferite si succesele evidente, indraznim numai sa atragem atentia asupra fetei ascunse a acestui succes: in timp ce in tara exploatatiile agricole s-au restrans, in timp ce gradinile de rosii si ardei au fost arate sau lasate in paragina si importurile corelate au crescut exponential, o multime de oamenii au emigrat pe plantatiile din noua "Tara a Fagaduintei", acolo unde si-au aflat sclavia.

In contextul disputei despre Europa cu doua viteze, cineva remarca cu satisfactie ca 3 milioane de romani se vor fi integrat deja in nucleul dur al Europei (Italia, Spania, Germania) ca lucratori emigrati. E adevarat, dar le cunoastem cu adevarat povestea? Cati dintre ei si-au implinit sperantele si cati evita sa vorbeasca? In orice caz printre milioanele de romani "integrati" se gasesc si "sclavele din Ragusa" (un titlu de opera tragica italiana!) si atatia altii care de peste un deceniu nu-si pot marturisi suferinta, caci ar contrazice toate asteptarile si sperantele de acasa. Cea mai mare captivitate a lor a devenit tacerea.

Horatiu Pepine, DW-Bucuresti

Reportaj: Romancele care lucreaza la fermele din Italia - platite la negru, supuse la munca fortata si agresate sexual

Romance platite la negru si agresate sexual in Italia - cum a reactionat MAE

Romance exploatate in Italia: Grindeanu trimite o delegatie sa investigheze

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...