A muri de dor Munca parintilor peste granite lasa in urma 250.000 de copii. Ce se intampla cu ei si in ce tara raman

Spunem ca murim de dor atunci cand ne lipseste o persoana pe care o simteam parte din viata personala, dar stim ca e doar un fel de a spune si de a jeli. Spunem "mor de dor" si deja facem un pas catre vindecare. Sa ne imaginam insa ca in locul adultului sta un copil ai carui parinti sunt plecati sa munceasca in strainatate, lasandu-l in grija altora. Cand un copil moare de dor, metafora lasa loc celui mai brutal si direct sentiment.

Nu va fi un text usor de dus pana la capat. Daca insa veti reusi sa il indurati, veti afla cum pot fi ajutati copiii lasati in tara (in vreme ce parintii lor sunt de partea cealalta a frontierei) sa isi poarte dorul cu demnitate, fara umilinta de a nu merge in excursii, de a nu fi vaccinati ori de a rata examenele de final de gimnaziu.

Camera intai

Decembrie 2016: O stire mica, din Vaslui, nu a reusit sa sparga jurnalele de stiri mai mult de 30 de secunde: un copil de sase ani si-a salvat din flacari cei doi frati mai mici: unul in varsta de trei luni si celalalt, in varsta de un an si trei luni, lasati singuri acasa de bunicii lor. Unde erau parintii?, o intrebare nepusa sau pusa cu o jumatate de gura, ne deschide fereastra caselor batranesti de la sate, unde copiii au jucarii de ultima generatie, aduse cadou, de Craciun sau de Pasti, de parintii care muncesc in restul anului in strainatate.

Oficial, 3.175 de copii doar din Vaslui au unul sau ambii parinti plecati sa isi castige traiul in afara tarii. Dintre acestia, 659 au ambii parinti plecati, iar 305 au ramas singuri acasa, dupa ce unicul parinte apartinator a gasit un contract de munca in alta tara.

Otopeni: Mama, nu pleca!

O postare scrisa de Mihai Sora pe Facebook reuseste, in cateva propozitii, sa surprinda toate fetele unui fenomen sociologic care se desface ca un ghem: mama, copilul, patria, granita care desparte familia in cei ramasi si cei plecati, pentru ca acelora ramasi sa le fie bine.

Un portret al copilului lasat acasa, facut de psihologul Diana Stanculeanu pentru Ziare.com, ne da si conturul emotional al fetitei pe care Mihai Sora a zarit-o in aeroport.

"Am vazut copii devastati de plecarea parintilor lor, care nu au mai reusit sa gaseasca un sens intr-o viata fara mama sau tata alaturi; am vazut copii - cazurile fericite insa putine, care incet incet invata sa vada in noul adult care ii ingrijeste si protejeaza - bunica, matusa, unchi - un nou parinte; sunt copii care cresc cu un parinte alaturi si cu dorul coplesitor al celuilalt aflat departe; copii care nu reusesc sa-si scuture din ochi tristetea si dorul sau copii care, pentru a se proteja de suferinta, aleg evitarea, detasarea, aleg sa uite si invata, din nefericire prematur dar definitiv, ca atasamentul si apopierea inseamna pierdere si suferinta si ca, pentru a-ti fi bine, trebuie sa pastrezi distanta.

Acestia din urma ne pacalesc cu masca supravietuirii si adaptarii, cand in realitate vorbim de copii care au invatat de timpuriu ca nimic nu este garantat in viata, nici macar increderea si iubirea neconditionata dintre parinti si copii".

Datele ANPDCA pentru intreaga tara arata o crestere semnificativa in ultima perioada, de la 85.000 in decembrie 2015 la peste 96.700 de copii cu cel putin un parinte plecat la munca in strainatate, in iunie 2017, ultimele date centralizate la nivel national. Dintre acestia, potrivit cifrelor oficiale, 21.928 au unicul parinte sau pe amandoi parintii plecati sa castige bani in afara tarii.

Datele culese de Organizatia Salvati Copiii de la Inspectoratele Scolare Judetene insa au relevat un numar mult mai mare de copii in aceasta situatie, peste 212.000, iar aceste date nu sunt nici ele complete, pentru ca includ doar copiii inscrisi in sistemul educational. Adaugand si copiii de varsta anteprescolara si pe cei neinscrisi la scoala sau care au abandonat scoala, estimam ca numarul total al copiilor cu parintii plecati la munca in strainatate se ridica la aproximativ 250.000.

A doua camera: Cand suferi prea mult, dorul te poate ucide

2017: Un apel la numarul de urgente 112 anunta ca un minor de 11 ani a fost gasit spanzurat, cu sireturile de la pantofi, intr-un centru de plasament, unde statea de cand parintii plecasera la munca, in strainatate.

"Noi avem o vorba - a muri de dor. Orice persoana care a pierdut o alta, draga si importanta, stie ca este un timp al suferintei care pare fara sfarsit, fara lumina. Este acel timp in care credem ca nu vom mai fi niciodata bine, ca nu vom mai simti niciodata bucurie.

Sunt cateva caracteristici de dezvoltare a copilului care transforma randurile de mai sus in realitati grele - gandirea concreta si traitul in prezent. Daca pentru mintea abstracta si sofisticata a unui adult, "a muri de dor" este o metafora, pentru mintea concreta a unui copil, "a muri de dor" este ceva ce ti se poate intampla, este o actiune valabila intr-o situatie cand suferinta este foarte mare. Adaugam la asta faptul ca orizonturile temporale ale unui copil nu sunt foarte largi - pentru ei dimensiunea prezentului este cea mai semnificativa, "ieri" si "maine" sunt dimensiuni temporale vagi si neimportante, important este "acum", ne explica Diana Stanculeanu, psiholog Salvati Copiii.

Noiembrie 2017: O bunica si-a gasit nepoata de 17 ani spanzurata. Avea grija de ea de cativa ani, de cand ambii parinti plecasera la munca in strainatate. Fata nu a lasat niciun bilet care sa-i justifice gestul. Era obosita in ultima vreme, atat mai putea bunica sa spuna. De asta-data, tragedia a avut loc in Fieni, judetul Dambovita.

"Cand eu traiesc "acum" iar ce simt "acum" este coplesitor, degeaba imi spune altcineva "ai rabdare, va fi mai bine, cu timpul va fi mai putin greu", ca pentru mine, copilul, "maine" nu exista, iar ce simt acum pare permanent. Si atat de greu, incat vreau sa se termine. Si pentru unii copii, se termina", spune Diana Stanculeanu.

Aceasta ne explica procesul emotional prin care trece un copil al carui parinte a plecat de langa el, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, pentru a-l putea creste.

"Trebuie sa luam in calcul vulnerabilitatea prealabila a copiilor - nu orice copil confruntat cu pierderea gaseste in suicid o solutie; cel mai adesea, experientele de viata prin care copilul a trecut deja l-au fragilizat emotional suficient de puternic incat sa vorbim de depresie, de relatii de atasament complicate, de lipsa unor resurse emotionale si sociale care impiedica copilul sa creada ca va fi ok, dincolo de pierdere", spune psihologul.

Septembrie 2017:: Cugir. Un baiat care tocmai implinise 18 ani s-a sinucis. Mama, unicul parinte sustinator, era plecata de cativa ani in Germania. Prima tentativa de sinucidere a avut-o in clasa a XI-a, dar atunci a primit ajutorul unui psiholog.

Camera a treia, a mamelor: Copii singuri in tara, mame la fel de singure in afara ei

"Practic, copiii mei erau goi pe dinauntru. Nu mai aveau amintiri. Imi reprosau la telefon ca nu le intreb decat ce au facut la scoala, ce note au luat, nu si despre ce simt, ce gandesc, ce le doare, ce le preocupa. Fetele aveau de toate si parca le lipsea totul. De fapt le lipsea ceea ce este mai important, mama si tatal lor. Atunci am hotarat sa ma intorc", povesteste una dintre mamele plecate la munca in Italia, incluse in programul Te iubeste mama, dezvoltat de presedintele Asociatiei Femeilor Romance din Italia, Silvia Dumitrache.

Lasase in urma, impreuna cu sotul ei, doua fete mici, pentru care voiau sa stranga bani.

"Este nerealist sa ma astept, ca adult, ca voi lipsi cativa ani, iar dupa aceea voi reveni in viata copilului si o vom lua de la capat, din punctul in care am lasat relatia, cu ani in urma", spune psihologul Diana Stanculeanu.

"Din nefericire, relatiile de atasament si iubire nu functioneaza astfel, iar "puterea legaturii de sange" nu este atat de mare pe cat ne-ar placea sa credem", explica aceasta.

"Fiecare situatie este o poveste in sine, nu se pot generaliza situatiile. In linii mari, in mod clar nu exista informare asupra acestui lucru, in Romania, sa stie lumea cum trebuie sa isi pregateasca plecarea, care ar fi momentul in care s-ar putea eventual desprinde de copil, pentru ca in perioada 0 - 8 ani, nimeni nu ar trebui sa plece de langa copii, sa stie cui lasa copilul in grija si catre ce se duce", ne explica presedintele Asociatiei Femeilor Romance din Italia, Silvia Dumitrache.

Si nu e niciodata vorba doar despre copil. Sau doar despre mama. Atunci cand un parinte e nevoit sa plece sa munceasca in strainatate, e intotdeauna vorba despre copilul lasat in urma, despre mama, despre toata familia, dar si despre societate.

"Romania are alte prioritati, insa", adauga Silvia Dumitrache.

"In primul rand, nu exista informare in aceasta privinta. Nu este suficienta informare. Pe de alta parte, exista o teama in tot ce faci, o teama si o neincredere pe care romanul le mosteneste, dupa ani de dictatura comunista. Nu au incredere sa se duca la tribunal sau la notar si de teama sa nu le fie luati copiii. E o teama pe care o aduc dupa ei, in Italia, de pilda, nu au incredere in colaborarea cu asistentii sociali, de teama sa nu li se ia copiii. Lucrurile sunt departe de a fi asa, pentru ca politica in Italia este de mentinere in familie, copiii sunt luati din familie numai in cazuri extreme, in care sunt in pericol", ne explica aceasta.

Din exterior, tabloul are mereu tuse groase. Daca intri insa, pe usa lasata intredeschisa de mama, intelegi ca, de fapt, ce o tine departe de copil e lipsa sperantei. Unde sa se intoarca? Unde sa isi ia copilul?

"Femeile care lucreaza asistent familial sau ajutor in bucatarie, de exemplu, nu au unde sa isi ia copilul cu ele, nu au camera lor, nu au posibilitati sa-si creasca acolo un copil. Multe dintre ele lucreaza in familie si cand sa aiba grija si de copilul lor?", spune Silvia Dumitrache.

"Vorbesc foarte des la telefon, dar nu se vad. Eu militez pentru comunicarea audio-vizuala, continui un proiect de comunicare intre copii si parinti, audio-vizuala, Te iubeste mama se numeste, prin care sa se creeze obisnuinta, mai ales la parinti si sa inteleaga cat de mare este nevoia pentru copil sa vorbeasca cu mama lui", incheie aceasta.

A patra camera: E mai important ce lasi in urma decat ce trimiti inapoi

"Sarbatoarea pentru mine inseamna familia, nu conteaza banii, nu conteaza obiectele ce se daruiesc, conteaza sentimentele pe care le purtam unii pentru altii".

Poate sa ne para un fragment dintr-un discurs mobilizator, ba chiar ne incurca usor sentimentalismul de aici.

L-a scris Andrei, din Iasi. Sase dintre cei 13 ani pe care ii are i-a crescut departe de mama, care munceste in Italia. La inceput, Andrei a ramas in grija tatalui, alaturi de fratele lui, de 14 ani. Sunt doi ani de cand au ramas doar fratii, pentru ca tatal a murit, ceea ce a facut si mai grea intoarcea mamei in tara. De una singura, nu s-ar fi descurcat.

Sunt 1.855 de copii din judetul Iasi care au ramas acasa, in grija bunicilor sau a altor rude, dupa ce ambii parinti sau unicul parinte sustinator au plecat sa lucreze in alta tara. In total, 5.529 de copii aveau, la finalul lui 2017, cel putin unul dintre parinti plecat.

"Se resimte cumplit carenta afectiva la acesti copii ramasi in grija bunicilor. Te apropii de ei doar daca le vorbesti, ii mangai, ii asculti. Nu te invata nimeni nimic, cum sa lucrezi cu ei, nu exista o formare pentru cadrele didactice", ne spune un profesor din Botosani, care are, la clasa, mai multi copii ramasi in grija rudelor, dupa migratia economica a parintilor.

La inceputul lunii martie, Monitorul de Botosani contura radiografia unui judet in care 4.300 de copii au cel putin un parinte plecat sa munceasca peste granite, 900 de copii din judet au ambii parinti plecati. Cea mai trista situatie este ce a minorilor ramasi fara singurul parinte pe care-l mai au. Aproape 400 sunt in aceasta situatie.

E. intelege de ce mama ei a trebuit sa plece, dar pe undeva se simte vinovata ca mama sta departe, pentru ca ea si fratele ei, elev la liceu, sa nu duca lipsa de haine, rechizite si sa poata merge in excursiile cu scoala. Are 10 ani. De doi ani, mama a lasat-o in grija tatalui si a plecat sa munceasca in Marea Britanie, ca menjera intr-un hotel. Din timp in timp, revine cateva zile in tara. Mai des trimite insa bani.

E. este o fata timida, ne povestesc voluntarii din centrul Salvati Copiii de la Scoala 127 din Bucuresti, iar de cand participa la acet program special a reusit sa isi faca prieteni si sa vorbeasca cu ei. Stie ca sunt la fel ca ea, copii care au ramas acasa.

Cazul lui O. este insa mai sensibil. Pentru ca parintii au plecat amandoi, in Spania, O. nu a mers cu ceilalti copii, in excursie, pentru ca nu avea niciun tutore legal care sa isi asume responsabilitatea pentru el.

Un copil ramas in grija rudelor, dar fara ca parintii sa se asigure ca au indeplinit procedurile legale, este un copil vulnerabil social.

Nu poate fi vaccinat, nu poate face o investigatie medicala, nu poate obtine bursa la scoala, nu isi poate face Carte de identitate. Un copil ramas fara tutore legal nu poate fi inscris in invatamantul prescolar, in invatamantul primar si nici la testarea nationala de la finalul clasei a VIII-a, ne explica Anca Stamin, coordonator al programului Salvati Copiii, dedicat copiilor cu parinti plecati la munca in strainatate.

Camera a cincea: patria. Nu doar ca suntem mai putini, dar sunt tot mai mici sansele ca situatia sa se redreseze

Sociologul Mircea Kivu, care lucreaza chiar la o ancheta despre acest fenomen deja social, al copiilor ramasi in tara, in urma migratiei economice a parintilor, aminteste ca despre emigrarea cu care se confrunta astazi Romania se vorbeste in aceiasi termeni ca despre emigrarea de dupa al Doilea Razboi Mondial.

Se vorbeste mult in ultima vreme despre exodul romanilor in afara granitelor. L-am intrebat pe Mircea Kivu care sunt, in termeni sociali, consecintele acestui exod. Ce i se intampla, practic, Romaniei?

"Sunt doua serii de consecinte. Prima e propriu-zis demografica: populatia Romaniei scade dramatic. Fenomenul scaderii fertilitatii, combinat cu cresterea mortalitatii (din cauza imbatranirii populatiei) este caracteristic majoritatii tarilor europene.

Numai ca in Romania, soldului natural negativ i se adauga soldul migratoriu negativ. Rezultatul nu e doar ca scade populatia Romaniei, ci ca i se deterioreaza structura pe varste: deficitul nu apare in mod egal la toate grupele de varsta, ci mai ales la cele intre 20 si 50 de ani, adica ceea ce numim "populatia fertila". Deci, nu doar ca suntem mai putini, dar sunt tot mai mici sansele ca situatia sa se redreseze.

Pe de alta parte, prin emigrarea unui numar mare de oameni aflati "in plina putere de munca (dupa estimarile Monitorului Social, cel putin unul din cinci) apare un deficit de forta de munca. Pentru ca pleaca tocmai oamenii capabili (sau dispusi) sa munceasca in domeniile in care exista cerere mare, se creeaza premisele unor dezechilibre sectoriale pe piata fortei de munca (in constructii, agricultura etc.).

Am putea spune ca cei care pleaca sunt cei mai bine echipati social - nu doar profesional, ci si atitudinal, fiind cei dispusi la eforturi de adaptare", ne explica sociologul Mircea Kivu.

Cum arata, in tabolul acesta al unei tari care se goleste, coltul copiilor lasati acasa?

"Situatia copiilor ramasi acasa e dramatica, chiar daca nu intotdeauna in mod manifest. Plecarea parintilor le aduce o situatie materiala imbunatatita, dar si prejudicii psihologice cu efecte pe termen lung", spune Mircea Kivu.

Acesta ne aminsteste ca o tara care s-a confruntat cu un fenomen similar este Portugalia, care se estimeaza ca a pierdut, intre 1886 si 1966, 2,6 milioane de oameni (la o populatie totala la jumatatea Romaniei).

"Despre efectele emigratiei, mai ales dupa Al Doilea Razboi Mondial, s-a scris in termeni foarte similari celor in care se scrie acum despre Romania", adauga Kivu.

Dar nu e vorba doar de copiii ramasi acasa. De exemplu, in Irlanda se discuta despre problematica parintilor ramasi acasa, cu care s-ar putea sa ne confruntam in curand.", mai spune el.

Cum vor interioriza acesti copii apartenenta la tara care nu a fost in stare sa le tina parintii acasa?

"De obicei, parintii plecati dezvolta un sentiment de vinovatie fata de copiii lasati acasa. Incearca sa-l compenseze prin indeplinirea celor mai mici dorinte ale copilului. Acesta o duce de obicei mult mai bine decat inainte, dar si decat majoritatea copiilor din comunitate.

Devine "altfel", se creeaza o relatie speciala, alterata, cu ceilalti (amestec de admiratie si invidie). Convietuirea cu bunicii devine problematica, mai ales pentru adolescenti, care nu gasesc subiecte comune cu prea varstnicii interlocutori.

In ultimii ani, internetul a generat forme interesante de interactiune cu parintele plecat: mama merge in magazin si alege impreuna cu fata de acasa, prin Skype, pantofii preferati; tatal sofer de tir care are, in timpul cursei, telefonul deschis in permanenta, in contact cu copilul de acasa; masa de sabatori, luata "impreuna", tot prin Skype...", ne explica Mircea Kivu.

In ceea ce priveste relatia cu tara, sentimentul de apartenenta este unul ambiguu.

Copiii care au (sau au avut) parintii plecati dezvolta un fel de aversiune fata de ideea de plecat in strainatate (pentru ca asta i-a facut sa sufere). Isi dau seama ca parintii plecati traiesc cel mai des experiente dureroase. De aceea, cei mai multi dintre ei spun ca nu ar vrea sa traiasca in alta tara.

Pe de alta parte, multi dintre cei care emigreaza initial pentru scurt timp (in ideea de a castiga suficient incat sa realizeze un obiectiv definit) sfarsesc prin a se integra in comunitatile de sosire, isi permanentizeaza plecarea, incearca sa-si aduca acolo familia (de obicei, mai intai gasesc ceva de lucru pentru sot/sotie). Asta, cand familia nu se rupe pur si simplu. De multe ori, atunci cand se pune problema de a-si duce acolo si copiii, acestia refuza violent, ajungandu-se la situatii extreme (fuga de acasa, chiar tentative de suicid) ", este concuzia sociologului.

Tablou de tara: unde sunt cei mai multi copii lasati in grija rudelor

Statisticile ANPDCA din luna iunie 2017 indicau ca aproape o treime dintre copii erau complet lipsiti de grija parinteasca: 18.403 aveau ambii parinti plecati, iar 12.895 proveneau din familii in care parintele unic sustinator era plecat.

Ingrijorator este si numarul copiilor aflati singuri acasa care au ajuns in sistemul de protectie speciala: 3.931 (din care, 866 in centre de plasament si 580 in grija asistentilor maternali).

In ceea ce priveste distributia pe judete, datele din luna iunie 2017 ne arata ca regiunea cu cei mai multi copii cu parinti plecati, aflati in atentia autoritatilor, este cea de Nord-Est, cu un total de 31.576 copii (in special judetele Suceava - 9.097 copii, Iasi - 5.529 copii, Bacau, - 5.160 copii si Neamt -4.636 copii), urmata de Sud-Est cu 16.035 copii (in special judetele Galati -6.174 copii, Constanta -3.661 copii si Vrancea -2.648 copii) si de Sud - Muntenia, cu un total de 12.896 de copii cu parinti plecati cuprinsi in evidentele oficiale (aflati cu precadere in judetele Prahova -4.897 copii, Dambovita -2.727 copii si Arges - 2.594 copii).

In regiunea Nord - Vest, un numar total de 11.443 copii (in special judetele Bistrita Nasaud - 2.665 copii, Maramures - 2.469 copii, Salaj - 1.883 copii sau Satu-Mare -1.757 copii).

In regiunea Vest, autoritatile au cunostinta de un numar total de 8.564 copii cu parinti plecati (in special in judetele Hunedoara -2.583 copii si Caras Severin - 2.091 copii).

Regiunile Centru si Sud-Vest Oltenia inregistreaza 8.845, respectiv 6.385 de copii aflati in aceasta situatie.

La polul opus se afla regiunea Bucuresti - Ilfov, cu 979 copii. In Bucuresti, sectorul 3 are cunostinta de cei mai multi copii cu parinti plecati, 367, urmat de sectorul 1 cu 218 de copii, sectorul 4 cu 108 copii, sectorul 6 cu 67 de copii, sectorul 2 cu 41 de copii si sectorul 5 cu 31 copii.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...