Ziare.com

Raluca Banciu, romanca profesoara de engleza in orasul lui Mao: Copiii, presati sa fie mereu model

de Alex Varzaru
Sambata, 31 August 2013, ora 16:58

   

Raluca Banciu, romanca profesoara de engleza in orasul lui Mao: Copiii, presati sa fie mereu model
De 6 luni, Raluca Banciu preda copiilor chinezi la o gradinita din Xiangtan, orasul in care s-a nascut Mao Zedung. Un oras "considerat mic, dupa standarde chinezesti", spune Raluca, avand in vedere ca are pana in 3 milioane de locuitori.

Dupa ce a lucrat multi ani in ONG-uri din Romania, pe problematica sociala si educatie pentru grupurile defavorizate, a facut un pas mare cat lumea si a schimbat complet universul personal, intrand intr-o lume exotica: China.

Sase luni nu sunt mult, dar sase luni printre 3 milioane de chinezi trebuie sa fie ceva.

"Din moment ce nu vorbesc chineza iar chinezii de aici vorbesc foarte putin spre deloc engleza, comunicarea a fost minima, cu exceptia a 2-3 prieteni chinezi vorbitori de engleza. Prin urmare, observatia, chiar si aceasta inconstanta si aleatorie, e principala sursa de informatii pe baza carora mi-am format opiniile", a povestit romanca.

Am intrebat-o pe Raluca Banciu de ce a plecat din Romania. "Dorinta de a pleca era veche, chiar daca China nu era una dintre destinatiile pe care sa le am in minte. Mi-e greu sa pun degetul si sa spun un motiv pentru care am plecat, e o combinatie de curiozitate fata de ce e in alta parte, nevoie de nou, curiozitate sa vad cum reactionez eu".

Cum arata prima zi in China

"Prima zi de China a fost in Beijing, de unde trebuia sa iau trenul spre Xiangtan.
In Beijing am realizat cum va fi sa nu inteleg absolut nimic din ce vorbesc oamenii, dar asta nu era asa rau. Nici in Germania nu inteleg si totusi ma simt confortabil acolo. Aici nu intelegeam nici scrisul, asa ca am inceput sa ma intreb cate zile voi supravietui.

Am fost deopotriva nerabdatoare sa aflu raspunsul, dar si speriata. Cred ca mai bine decat sa spun cum arata prima zi de China, ar fi sa povestesc primele impresii. Multe blocuri foarte inalte pe care le-am observat au geamuri cu gratii - inca din Beijing.

Le-am vazut apoi din tren, in diverse stadii de constructie, sordide si gri. Acum abia daca le mai observ sau daca o fac, nu e decat o constatare ca exista.

M-am tot intrebat - si de fapt inca ma mai intreb - ce e cu gratiile, care nu sunt doar la etajele inferioare. Ar putea fi pentru uscat rufe, pentru ca explicatia aruncata in gluma de un amic din Hong Kong cum ca ar fi ca oamenii sa nu se sinucida, nu mi se pare plauzibila", a povestit Raluca, pentru Ziare.com.



"E mult zgomot. Oamenii sunt galagiosi si nu pare sa deranjeze pe nimeni. La gradinita si scoala, cei mici sunt chiar incurajati sa dea raspunsurile nu atat cu voce tare, ci urland.

Sau poate e o strategie a copiilor sa ii asurzeasca pe profesori, astfel ca acestia sa nu mai auda nimic, sa creada ca au raspuns corect si sa ii noteze corespunzator. Nu stiu, dar pare sa ii distreze foarte tare pe cei mici tot zgomotul. Cat despre mine, sunt bucuroasa ca de putine ori ma mai simt deranjata de el".

Profesorul roman si copiii chinezi. "Copilul unic" si presiunea ca el sa fie cel mai bun

Am intrebat-o pe Raluca Banciu cum e sa predai copiilor acolo.

"Teoretic, predau engleza la copii. Practic, fiind copii de 5 ani, este mult spus 'predat'. Ma agit, cant, dau din maini, ma enervez, ma calmez, de-astea. Mi s-a parut surprinzator la inceput sa vad copii de la 2 ani in sus stand 30 de minute aproape nemiscati pe scaunele, invatand engleza sau caractere chinezesti.



Programul - si din ce vad se aplica in aproape toate institutiile de invatamant, cel putin pana la liceu - este strict. Dimineata, de exemplu, se incepe neaparat cu 'incalzirea'. Toti elevii (si unele scoli au mii) ies in curte si danseaza. Nu cum ii taie capul, ci au miscari clare.

Poate sa arate ca la armata, asa arata pentru mine, insa poate sa fie neasteptat de revigorant, daca nu te gandesti prea mult la cum afecteaza asta educatia lor. Se repeta si se imita mult. Daca ii auzi pe copiii astia la 5 ani cata engleza stiu, te gandesti ca la 18 ani vor vorbi perfect, insa am indoielile mele ca e asa.

Voi vedea cum e, de saptamana viitoare voi preda la o scoala generala cu 3.000 de elevi. Pe de alta parte, sunt mai disciplinati si mai dornici sa invete decat cum imi amintesc ca eram noi la scoala.

Este multa presiune pusa pe copii, sa invete, sa fie foarte buni. Mai ales ca in cele mai multe cazuri sunt unicii copii din familie, presiunea sa fie 'copii model' este mare".

O fata "in neregula" pentru societatea chineza

Ce cred chinezii despre strainii care vin acolo? Ce cred ei despre o femeie care vine sa munceasca?

"Am dificultati in a ii face pe unii sa inteleaga cum e sa ai 28 de ani si sa nu fii casatorit, sa fii intr-o tara straina si mai ales, sa nu ai planuri clare legate de ce vei face peste 1 an sau 2", spune Raluca Banciu.

"Sunt altii care imi spun ca sunt curajoasa, ca ei nu ar putea face asta. In China inca, mai mult decat in Europa, oamenii sunt asteptati sa urmeze un parcurs bine stabilit.

Femeile care nu sunt maritate la 26-27 de ani, sunt acele 'leftover women', fata de care majoritatea are multe prejudecati. Unul dintre acei prieteni cu care m-am inteles in engleza a plecat prin Asia doua luni, sa calatoreasca.

Are 25 de ani, iar parintii au fost initial foarte nemultumiti de decizia lui, chiar daca dupa ce s-a intors au fost ok cu ideea ca a plecat, ba chiar se mandresc cu asta. Inainte insa, el imi spunea ca e ingrijorat, pentru ca parintii se mandresc daca le pot spune altor rude unde lucreaza copilul.

Pe scurt, cand vine vorba de situatia mea, cred ca cei mai tineri se gandesc ca le-ar placea sa poata face asta, insa li se pare imposibil sa o faca ei insisi, iar cei mai in varsta se gandesc ca e ceva in neregula cu mine".

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2308 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
2 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Fiecare cu soarta lui!

Ciudat, cand citesti si afli ceea ce spune aceasta fata si deduci si ceea ce NU spune! Dincolo de curaj si, poate, de curiozitate, cred ca la mijloc este si putzina disperare, legata de dificultatea gasirii unui loc de munca! Din pacate, sunt multi tineri in situatia domnisoarei Banciu, si majoritatea nu gasesc solutia problemei lor in China, sau in alte destinatii "exotice"!
Si, atunci, se pune problema: ce fac acesti oameni?! Cum isi pot intemeia o familie, cum sa-si intretina copiii care vor veni, sau altzi membri de familie care au nevoie de asistentza?!

 

Disperare ?

Salariul minim pentru a invata engleza intr-o gradinita ori scoala in China pleaca de la minimul 10,000 RMB pana la 18-20 de mii RMB, asta inseamna 1000-2200 Euro pe luna, marea majoritate a scolilor ofera si cazarea si masa.

http://jobs.echinacities.com/

Majoritatea gasesc solutii...


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor