Povestea lui Bogdan Suceava - matematicianul si scriitorul care a reusit peste Ocean

Matematicianul si scriitorul Bogdan Suceava locuieste de aproape 18 ani pe pamant american. Profesor la California State University, romanul a studiat matematica la Universitatea din Bucuresti si la Michigan State University, unde in 2002 a primit titlul de doctor in matematica.

Printre cartile cele mai cunoscute ale lui Bogdan Suceava se afla "Imperiul generalilor tarzii si alte istorii" (2002), "Bunicul s-a intors la franceza" (2003), "Venea din timpul diez" (2004), "Miruna, o poveste" (2007), "Noaptea cand cineva a murit pentru tine" (2010).

Ziare.com a stat de vorba cu Bogdan Suceava despre cum se impaca literatura cu matematica, despre imaginea romanilor in lume, experienta emigratiei sau diferentele dintre mediul universitar romanesc si strain.

Cand si de ce ati plecat din Romania? A fost mai degraba o fuga de ceva sau catre ceva?

In august 1996 mi-am inceput doctoratul in matematica la Michigan State University. Am mers la MSU pentru ca mi-am dorit sa-mi realizez teza de doctorat sub indrumarea profesorului Bang-Yen Chen. A fost o alegere excelenta, am lucrat cu mare placere sub indrumarea lui. Nu am fugit (am o oarecare retinere fata de uzul acestui verb, poate mai potrivit in contextul politic de dinainte de 1989), am mers sa studiez, sa trec examene, sa demonstrez noi teoreme. Nu a fost un act de respingere a unei lumi, ci un demers pozitiv, prin care mi-am dorit sa invat si sa devin un specialist mai bun decat as fi devenit daca ramaneam in Europa.

Cum a fost experienta emigratiei, cum vi s-au parut oamenii, regulile noi, cum ati fost primit de americani?

La fel ca si toti ceilalti romani care au trecut prin programe similare, am fost primit excelent la Michigan State University; putine medii pot egala sustinerea de care au parte studentii internationali in cea mai mare parte dintre universitatile nord-americane. Am alese sentimente de gratitudine fata de statul Michigan care, atunci cand a beneficiat de bunastare, a investit in educatie. Mi-am facut prieteni in Michigan cu care am ramas in legatura pana azi.

Cum arata acum viata dvs. in State? Care au fost obstacolele pe care a trebuit sa le depasiti pentru a ajunge la o universitate in strainatate?

Obstacole? Le-as numi mai degraba incercari firesti, pentru ca am trecut probe similare celor prin care trec toti universitarii. Ca student la Bucuresti, in 1995, am dat testele nord-americane standardizate, cele administrate de Educational Testing Service: TOEFL, GRE General, GRE Subject. (Multi ani mai tarziu aveam sa lucrez pentru Educational Testing Service: am contribuit vreme de cinci ani la realizarea testului GRE Subject in Mathematics.)

La terminarea doctoratului, in 2002, am castigat unul dintre concursurile pe un post de specialitate; am fost preferat dintre cei peste o suta de candidati. De atunci predau geometrie, topologie si calcul diferential la Cal State Fullerton, scriu lucrari alaturi de studentii mei, pregatesc echipa de competitie Putnam (a carei cea mai buna situare intre echipe din SUA si Canada a fost pe locul 61 din peste 450 de universitati), am organizat un cerc de matematica pentru elevii din Orange County (iar dintre studentii care vin la cerc stiu precis ca cinci sunt extraordinar de buni, cu potential de performanta la cel mai inalt nivel), cerc la care au participat in ultimii trei ani peste 170 de elevi.

Pe langa acestea, ii indrum si ii invat pe viitorii profesori de liceu cum sa lucreze cu olimpicii. Am saptamani la rand in care lucrez fara pauza pentru universitatea mea. Partea care ma bucura cel mai mult din toata munca mea e ca am recomandat studenti excelenti pentru studii doctorale si ca au fost acceptati in programe foarte performante: unii dintre ei au ajuns la Caltech, Purdue, UCLA sau Vanderbilt, dupa ce au muncit mai multi ani alaturi de mine. Dau tot ce am mai bun pentru Cal State Fullerton. Nu pot munci cu jumatate de masura si tot ceea ce fac e din pasiune. Volumul pe care l-am publicat anul acesta la Polirom, Memorii din biblioteca ideala, spune povestea unora dintre cursurile de specialitate pe care le predau studentilor mei.

Lucrati in mediul universitar. Care e diferenta de mentalitate fata de Romania? Ce metode de predare au americanii? Difera mult de cele din tara?

Diferenta esentiala e respectul fata de aproapele nostru, grija fata de student, gandul ca in fiecare om exista un potential pretios care trebuie tratat cu maxima atentie. Acest respect trece in toate detaliile vietii de zi cu zi, in formulele de adresare, in stilul prezentarii, in tipul de discurs adoptat la clasa, de la felul cum scrii pe tabla si pana la maniera in care te adresezi audientei. Si ar trebui sa subliniez asta: de cum am trecut Atlanticul am fost ajutat si sustinut. Pentru mine a fost o mare surpriza, cu atat mai mult cu cat experienta anilor tranzitiei romanesti a reprezentat pentru mine o perioada dificila, cu momente dure.

Am trecut prin momente de mare tensiune in Romania. Atunci cand eram tanar nu stiam ca atacurile motivate politic trebuie tratate cu indiferenta cu care tratezi briza. Oricat de mult iubesc unele aspecte ale culturii romane, nu regret ca mi-am continuat studiile in alta parte. Exista multe lucruri minunate in cultura romana, de la romane frumoase la splendida Gazeta matematica, dar toate acestea vin laolalta cu relatii foarte tensionate intre oameni. In societatea romaneasca fiecare individ cheltuieste o uriasa cantitate de energie in directii dintre cele mai negative. Nu am vazut aceleasi lucruri in America de Nord si de aceea cred ca tot ceea ce am realizat a fost posibil mediului universitar nord-american.

Exista o cale de a propovadui matematica in asa fel incat ea sa nu mai fie un domeniu indigest in scoala?

Multe dintre capitolele matematicii pot fi prezentate ca poveste, pot fi inspicate cu elemente istorice relevante subiectului, in asa fel incat sa trezeasca la fel de multa curiozitate ca si un roman politist bun. Matematica trebuie povestita si intrupata, iar episoadele relevante din istorie trebuie amintite in asa fel incat sa ilumineze fiecare idee. Si, fireste, de fiecare data trebuie sa ne cunoastem audienta, sa-i oferim un discurs potrivit pentru pregatirea si interesele ei. Daca ne imaginam ca audienta stie mai mult decat stie in realitate, ratam actul comunicarii si atunci rezultatul poate fi perceptia aceasta, ca matematica ar fi indigesta. In mana cuiva care nu stie sa comunice, fireste ca se poate sa devina asa.

Ati scris si mai multe romane, foarte apeciate de public si de critica si care au nascut dezbateri publice. Vorbiti-ne putin despre cartile dvs.

Cred ca e mai degraba invers: cartile acestea ar avea ceva de spus despre mine. Poate ar fi bine sa fie intrebate ele ce zic despre autorul lor.

Cum se impaca literatura cu matematica? Sunteti scriitor si matematician sau matematician si scriitor?

Speranta mea e ca atunci cand fac matematica sunt matematician, iar atunci cand scriu literatura sunt scriitor. Faptul ca am ales sa practic deopotriva matematica si literatura e o marca a culturii romane: acolo se poate asa ceva. Si in alte medii se intampla, dar pentru multe decenii spatiul cultural romanesc a permis puncte de tangenta intre domenii aparent diferite. Interesul meu pentru ambele domenii e rezultatul mediului cultural unde m-am format.

Ce va lipseste cel mai mult din Romania? Care este relatia dvs cu Romania acum, cat pastrati din traditiile romanesti pe taram american?

Pastrez traditia romaneasca a cresterii copiilor inteligenti cu probleme din Gazeta matematica. Mi-am luat din Romania toate cartile pe care le doream. Nu am luat cu mine tensiunile, am invatat cat de mult rau ne pot face ele. Ma indepartez de oamenii care au chef de cearta, cei care ne otravesc zilele reprezinta o maladie sociala cu mare potential de vatamare. Am selectat partea cea mai fertila a Romaniei inteligente. Port cu mine partile ei stimulante intelectual, tot ceea ce inspira.

Cum credeti ca evolua cariera dvs. daca ramaneati aici?

Probabil, din pricina mediului plin de tensiune de la Universitatea Bucuresti, mi-as fi pierdut mult din bucura cu care lucrez azi. Am aceeasi bucurie de a lucra ca si la 20 de ani. Prefer sa lucrez in liniste si pace, intr-un mediu unde fiecare e respectat pentru munca lui. Atat in mediul universitar romanesc, cat si in mediul literar, sunt prea multe emisii toxice, cel putin pentru gustul meu.

Din punctul dvs. de vedere, sunt romanii patrioti?

Nu m-am gandit niciodata la asta.

Care sunt planurile dvs de viitor? Includ acestea intoarcerea in Romania?

Nu exclud aceasta posibilitate, dar nu o am in vedere pentru viitorul apropiat. Imi plac cursurile pe care le predau, imi place locul unde lucrez, sunt acasa in California si nu e nici o contradictie cu faptul ca traiesc aici si cartile imi apar la Polirom.

Ce sfaturi le-ati dat celor care intentioneaza sa emigreze in State?

Cunosc oameni care au castigat enorm trecand Atlanticul, dar si oameni care au esuat, fie profesional, fie economic. Sunt oameni care au venit la studii, nu si-au putut termina studiile si au ajus sa faca munca necalificata. Sau ar trebui sa amintesc aici de altii, buni profesionisti, care nu sunt fericiti cu locul unde lucreaza sau cu orasul unde locuiesc in America. Nu cred ca exista adevaruri universal valabile si nu mi-as permite sa dau vreun sfat. Marea intrebare cu care fiecare dintre noi ne confruntam e cum vrem sa ne traim viata. Daca suntem pregatiti sa raspundem la intrebarea aceasta si sa muncim cat e nevoie, detaliul decorului unde ne potrivim cel mai bine isi va primi raspuns de la sine.

Va rog, in final, ca tot a fost 1 Decembrie, cateva ganduri despre si pentru Romania?

Mi-as dori ca toti copiii talentati care se nasc in Romania sa aiba parte de invatatori si profesori care sa-i atraga, sa-i faca sa iubeasca cautarea adevarului. Mi-as dori ca cei care sunt bolnavi sa poate merge la spital si sa aiba parte de ingrijire de specialitate atenta si riguroasa. Mi-as dori ca trenurile sa mearga. Mi-as dori ca toate intrecerile sa fie pe bune, de la meciurile de fotbal la concursurile pentru diverse posturi. Mi-as dori ca oamenii sa voteze cu toata convingerea ca participa in mod pozitiv la viata unei republici care are sens, intr-un cadru constitutional credibil si stabil.

Mi-as dori ca batranii sa fie respectati pentru munca lor utila din trecut; nu e nimic mai trist decat faptul ca batranii din Romania nu au parte de ingrijire medicala adecvata. Mi-as dori ca studentii sa aiba parte de acces la informatie, la carti si la baze de date; pentru mine accesul la informatie a fost esential. Mi-as dori ca o parte dintre locurile de munca disparute din Romania in ultimul deceniu sa fie reinventate in alte industrii, probabil in inalta tehnologie, in constructii, in refacerea infrastructurii, intr-o agricultura inteligent administrata, de care oamenii sa nu mai fuga. Mi-as dori ca cetatenii republicii sa poata avea incredere in guvern, in fiecare dintre ministere, in administratiile de la nivel local. Fireste, toate acestea sunt ganduri generale, nu au nimic de-a face cu prima zi a lunii decembrie.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...