"Noi, de fapt,", spunea Nichita Stanescu, "avem doua parti coincidente, o data este patrie de pamant si de piatra si inca o data este numele patriei de pamant si de piatra. Numele patriei este tot patrie. O patrie fara de nume nu este o patrie. Limba romana este patria mea."
Despre aceasta patrie as dori sa va vorbesc astazi. Despre patria in care ma simt acasa si pe care totodata o port mereu cu mine. Am plecat din patria de pamant si de piatra in 1998, acum 20 de ani. Limba, patrie fara granite fizice, mi-a ramas gazda primitoare pana in ziua de azi. Si poate limba mi-a devenit mai prezenta ca patrie dupa ce am plecat din patria de pamant si piatra.
In 1998 aveam primul contact nemijlocit cu spatiul german si, lucru fantastic, cu mediul universitar din Germania. Calmul orasului in care locuiam si campusul universitar indemnau spre lectura. Iar limba in care locuiam ma indemna si la lecturi in romana. Deodata, cartile imi erau accesibile financiar si imi puteam organiza o parte din timp pentru a le citi.
Regaseam, cu bucurie, jurnalul Monicai Lovinescu, articolele lui Andrei Plesu, Jurnalul Fericirii al lui Nicolae Steinhardt, Zbor in bataia sagetii de Horia-Roman Patapievici... As vrea sa termin lista si sa nu fiu nedrept cu cineva, dar imi dau seama ca este imposibil. Si nici macar nu am pomenit munca editorilor din Romania, cum ar fi Humanitas, constructie a lui Gabriel Liiceanu, sau Curtea Veche si Polirom.
Lucrul care ma leaga cel mai tare de Romania sunt cartile care imi vin de acolo si limba romana, limba in care le citesc si in care ele devin ale mele.
Iar bucuria cea mai mare o am atunci cand unul dintre autorii romani primeste un premiu sau o distinctie, mai ales atunci cand ele vin din Europa. Atunci simt ca patria mea face parte, firesc si fara viteze reduse, din Europa. Limba mea devine acasa: in Romania si in Europa deopotriva.
Mihnea Mihai
Rezist Zurich
pagina de FB AICI
Articolul face parte din proiectul Romania din inima pe care Ziare.com il dedica cititorilor cu ocazia Zilei Romaniei. La multi ani!