Vazand eu ca niciun istoric sau sociolog, ca niciun viteaz politician nu-i explica viceprim-ministrului Federatiei Ruse cine suntem de fapt, m-am gandit ca totusi amenintarea acestuia nu e bine sa treaca pe langa noi fara o minima reactie.
Neavand alta calitate decat aceea de profesor pensionar, nu pot vorbi in numele conationalilor mei, asa cum o fac politicienii, de aceea voi vorbi in nume propriu.
Asadar, dle Dmitri Olegovici Rogozin, sunt un urmas al razesilor intrati in ostirea lui Dimitrie Cantemir, un domn iute la gand, aliat cu tarul Petru cel Mare in 1711 ca sa ne scape de turci. Este momentul in care tarii pravoslavnici au descoperit ca Moldova si apoi celelalte tari romanesti n-ar fi rau sa se afle la sanul Maicii Rusii. Ba chiar, in vremea Protectoratului asupra Principatelor Romane, 1774 - 1856, s-au exersat intaia data dominatia absoluta si anexiunea.
Apoi, stramosii mei sub Carol I s-au aliat din nou cu inaintasii dumneavoastra, reusind de asta data sa-i invingem pe turci si sa scapam pentru totdeauna de jugul otoman in 1877.
Din pacate, la intoarcerea acasa, ostile rusesti, la fel ca dupa toate razboaiele, 1787 - 1791, 1806 - 1812, 1916 - 1918, 1938 -1945, au uitat sa mai plece, fiind necesare eforturi diplomatice si nu numai. Cam tot de pe atunci, abuzurile, jafurile, violurile, silniciile armatelor tariste pe teritoriul Romaniei au generat sentimentul rusofob, resentiment si forme mentale ("Vin rusii! Vin rusii!") care n-au mai disparut. Oare de ce?
Primul Razboi Mondial a lasat o trauma si mai adanca: preluat cu acte in regula, tezaurul Romaniei ramane sechestrat la Moscova. Nimic nu a reusit pana azi sa clinteasca din loc hotararea conducatorilor rusi, iar disparitia tezaurului e unul din motivele saraciei poporului roman de azi. Insa cine-si inchipuie ca frustrarea provocata de saracie se uita se insala.
Sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi a venit cu alte nenorociri pentru ai mei. Desi s-a semnat armistitiul, soldatii romani au fost luati apoi prizonieri, intorcandu-se acasa dupa ani si ani de lagar. Ca spuneau altceva legile internationale n-a contat. De tributul de vieti pierdute atunci in stepele rusesti si ucrainene vorbesc cartile de istorie si urmasii ca mine ai luptatorilor de la Stalingrad si Cotul Donului.
Nici acum nu ma simt in stare sa povestesc intoarcerea tatei din prizonierat.
Eu insumi am trait direct "binefacerile" alungarii regelui si ale instaurarii regimului bolsevic: la serbarile gradinitei eram obligati sa ne imbracam in cazaci, sa cantam si sa dansam ruseste, iar in clasele primare, alaturi de abecedarul romanesc si cartea de citire, s-au aflat mereu acelea ale limbii ruse.
Pana la sfarsitul liceului, limba rusa a fost obligatorie, iar imnul Romaniei trebuia cantat in fiecare dimineata dupa imnul URSS.
Prima comandanta de pionieri a fost tovarasa Natasa, care nu stia o boaba romaneste, iar la scoala am invatat ca literatura rusa, stiinta si cultura sovietice sunt superioare tuturor celorlalte tari din lume. Scriitorii clasici romani in frunte cu Eminescu, Creanga, Caragiale... erau toti niste burghezi retrograzi, iar melodiile cantate pe la petreceri incepeau cu Moskovie vecera (Serile la Moscova), Babuska si fel de fel de variante ale cazaciocului.
Seful de raion era ofiter sovietic, iar bogatiile patriei, codrii, uraniul, petrolul... au luat calea Moscovei. La liceu si facultate se puteau inscrie doar cei cu origine sociala sanatoasa, iar principalele examene erau cele de limba rusa. De altfel, ni se spunea ca cele mai grozave universitati din lume se afla numai la Moscova si in URSS, tara "eliberatoare".
Singura mangaiere in acei ani a fost speranta ca avioanele americane vor veni sa ne salveze, multi dintre stramosii mei murind pe prispa, afara, ca poate macar in ultima clipa sa le vada pe cer. N-au venit atunci avioanele si nimeni nu ne-a explicat de ce.
Ce vrea sa insemne amenintarea dlui Rogozin? Ca 3 (trei) veacuri cu toate cele de mai sus n-au fost de-ajuns...
1. Dupa cel de-al doi-lea razboi mondial pe langa faptul ca Romania a trebuit sa plateasca... Vezi tot