Ziare.com

De ce sa ne apere americanii de Putin? Capcana realitatii pitice a unui parteneriat strategic, dar golas de continut (II)

de Petrisor Peiu, analist
Miercuri, 16 Noiembrie 2016, ora 16:27

   

De ce sa ne apere americanii de Putin? Capcana realitatii pitice a unui parteneriat strategic, dar golas de continut (II)
Petrisor Peiu
Am aratat, intr-un articol precedent, modul in care realitatea politico-electorala americana sfideaza discursurile "analistilor" de cafenea de la Bucuresti.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Imi propun, de aceasta data, sa arat cealalta fata a superficialitatii noastre cea de toate zilele: corul laudatorilor (fara ureche muzicala) orientarii geostrategice a Romaniei, prins in capcana realitatii pitice a unui parteneriat cam golas de continut.

Statele Unite ale Americii cheltuie pentru apararea proprie, precum si pentru cea a aliatilor sai si a lumii occidentale in general, imensa suma de 598 de miliarde de dolari (anul 2015), din care 83% reprezinta bugetul de baza al Departamentului Apararii (496 miliarde) ; a doua mare componenta o reprezinta cota numita Overseas Contingency Operations - finantarea zonelor de conflict cu 11% (64 miliarde) ; urmeaza o zona de 3% sau 18 miliarde de dolari cheltuiti pentru intretinerea stocului de armament nuclear si o zona de 2% (12 miliarde) pentru asistenta militara internationala.

Suma cheltuita de Statele Unite pentru Aparare este in jur de 40% din cheltuielile de aparare la nivel global; adica nici 4% din populatia globului, care produc 20% din PIB-ul lumii, cheltuie 40% din banii investiti in Aparare, cifre care indica dimensiunea formidabila care face din Statele Unite singura putere globala.

Pe ce se cheltuie acesti bani?

Cam 140 de miliarde de dolari pentru plata personalului din sistemul de aparare american, cote mai mari pentru echipamente militare (190 miliarde din care 120 miliarde pentru inzestrare si 70 de miliarde pentru dezvoltarea de noi sisteme) si pentru cheltuieli logistice si operationale (240 miliarde de dolari). Adica mai putin de un sfert pentru personal, o treime pentru armament si 40% pentru baze militare, operare etc.



Singurul buget oarecum discretionar (necontrolat foarte strict de factorul politic) este cel numit Overseas Contingency Operations, explicitat in graficul de mai sus, unde se poate lesne observa ca finantarea operatiunilor din Afganistan si Irak reprezinta cam jumatate din cei 64 miliarde de dolari alocati acestui buget.

Tot aici se poate observa cum mai putin de 10% din acest buget alimenteaza singurele programe adaugate in 2015: "Counterterrorism Partnership Fund" si "European Reassurance Initiative".

Toate tarile care se cred amenintate de vecini prea agresivi sau care sunt prinse intr-o logica a nesigurantei vor sa beneficieze de umbrela de protectie americana, fie ca se numeste NATO sau altfel.

Este evident ca numai unii vor putea sa fie premianti, adica sa beneficieze de o protectie adecvata si de atentia binevoitoare a "fratelui cel mare".

In lumea occidentala, exista putine tari care isi acopera nevoia de securitate: Marea Britanie, Franta, poate Italia.

In schimb, tarile cele mai expuse (Japonia, Republica Coreea, Israel) trebuie sa primeasca un ajutor imens pentru propria aparare. Mai mult, SUA trebuie sa asigure un oarecare echilibru, inclusive militar, in zona Orientului Mijlociu, zona de intersectie a trei puternice curente, incompatibile doua cate doua: Iranul siit, Israelul si monarhiile arabe sunite.

Mai trebuie sa observam ca, desi Statele Unite cheltuie pentru Aparare cam 4% din PIB-ul propriu, aliatii aparati de Statele Unite cheltuie in medie 1% din PIB pentru propria siguranta.

Practic, desi bugetul pentru Aparare al Statelor Unite este imens, asupra lui se exercita mari presiuni pentru a putea acoperi nevoile de securitate ale unei parti importante a lumii.

Romania chefuieste cu lautari

In aceasta lume, care vrea sa "cumpere" protectie americana, se afla astazi si Romania, unul dintre pilonii "pax Americana" din Europa.

Dar, mai ales astazi, noi concuram cu celelalte tari care isi doresc o armata americana dispusa si pregatita sa le apere.

Donald Trump presedinte la Washington este doar un context, un reactiv care sa scoata in evidenta sau sa coloreze realitatea. Donald Trump nu este o cauza sau un declansator, el doar vine sa ingroase tusele existente si sa ne trezeasca din somnul linistit pe care il dormim din 2004 incoace.

De la intrarea Romaniei in NATO, toata tara chefuieste de zor cu lautari la televizor, crezandu-se aparata si cu spatele asigurat de declaratiile, fara indoiala sincere, de atasament la parteneriatul strategic cu SUA.

Nu am vazut cum, treptat, lumea pe care o stiam in 2004 s-a nuantat si a capatat umbre nefiresti: Ungaria vecina, in primul rand, dar toata Europa Centrala in ansamblu, devine o zona cel putin indiferenta in disputa clasica SUA-Federatia Rusa, Bulgaria nu a fost niciodata prea "pro-americana" si acum cu atat mai putin, Republica Moldova si Ucraina sunt doua state in deriva, cu geometrie variabila, miezul franco-german al Uniunii Europene devine vocal neutru fata de America, America insasi a cochetat cu ideea nastrusnica a "resetarii relatiei cu Rusia", in timp ce exporta o democratie nedorita, anarhica in statele arabe.

UE a devenit un fel de Imperiu Bizantin in descompunere

Constructia statului roman contemporan are doi piloni de nezdruncinat, am crezut noi: apartenenta la NATO si apartenenta la UE.

Dar unul dintre piloni, UE, a devenit un fel de Imperiu Bizantin in descompunere, in care a sasea parte din Uniune (Marea Britanie) este concediata rautacios, alta a sasea parte (Franta) se pregateste de secesiune, sudul se zbate in crize si curente anti-germane, Polonia si Ungaria sunt amenintate de derapaje majore iar birocratia antipatica a Bruxelles-ului se stramba pueril la Marele Aliat.

NATO isi pierde natural din coeziune

NATO, cladit cu alt centru, dar pe aceeasi geografie cu UE, isi pierde natural din coeziune si, colac peste pupaza, America lui Trump s-a saturat de topaielile obraznice ale junckerilor tomnatici.

Ei si atunci ne intrebam: ce mai ramane cand UE si NATO se infantilizeaza?

Nu ne mai ramane decat Fratele cel Mare, America cea uriasa si protectiva. Numai ca pentru protectia americana avem sa ne luptam cu ceilalti care au aceleasi nevoi. De exemplu, cu cei care se bucura din plin de prezenta linistitoare a Marelui Aliat, cele 74 de tari de pe glob care gazduiesc prezenta militara americana, din care notabile sunt:

  • Germania (179 baze cu peste 40.000 soldati)
  • Japonia (109 baze cu 50.000 soldati)
  • Coreea de Sud (85 baze cu 28.000 militari)
  • Italia (58 baze cu peste 11.000 militari)

Global, americanii detin 686 de facilitati militare, dintre care 64 sunt "majore", iar restul minore, adica avand o valoare de mai putin de 915 milioane de doalri.

Zona flancului estic NATO (compus din tarile baltice, Polonia si Romania) are de luptat in interiorul sistemului de securitate american pentru resursele de mai sus cu alte zone "fierbinti" de pe glob (Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est etc.).

Romania are la randul sau de convins SUA de importanta unei pozitii la Marea Neagra, mare oricum pusa pe harta de aliatul turc al americanilor (Turcia detine pe teritoriul sau baza de la Incirlick, o baza aeriana imensa unde SUA au plasate divizia Air Force 39 cu peste 5.000 de aviatori).

Romania trebuie sa convinga aliatul american ca are sens strategic sa fie aparata, ca doreste sa fie aparata, ca este gata sa contribuie la propria aparare si ca, in primul rand, America are ceva de aparat in Romania, altceva decat cladirile Parlamentului si palatelor Victoria si Cotroceni, unde pare ca s-a cuibarit definitiv parteneriatul strategic romano-american.

SUA trebuie sa vada consistenta economica a sus-numitului parteneriat, afacerile americane infloritoare de aici, sute si poate mii de companii care aduc profituri ambelor tari.

SUA nu isi vor risca banii si vietile soldatilor pentru a apara abstractiuni sau lozinci, ele vor apara doar un aliat real, complet angajat in alianta si mai ales dornic sa fie aparat.

Pe cine apara America in lume? Principalul aliat, Marea Britanie, a primit in 2015 investitii americane de aproape 600 miliarde de dolari, 12% din cele peste 5.000 miliarde de dolari investite de americani in lume.

Germania a primit investitii de 108 miliarde de dolari in acelasi an, Italia de 23 de miliarde (2015), Japonia - 108 miliarde, Coreea de Sud - 34 miliarde, toate in 2015.

In zona noastra, Polonia a fost destinatia unor investitii de 11 miliarde de dolari, Rusia a primit investitii de 9,3 miliarde, Turcia de 3,7 miliarde, Ungaria de 6,4 miliarde, iar Cehia de 5,8 miliarde si Romania de 2,6 miliarde de dolari, toate cifrele indicate referindu-se la anul 2015.

Avem noi ceva special, cifre impresionante? Nu!

Sa vedem comertul bilateral: in anul 2015, SUA au exportat in Germania de 50 miliarde de dolari si au importat de 125 miliarde; in acelasi an au exportat in Japonia de 62 miliarde de dolari si au importat de 131 miliarde; tot in 2015 au exportat in Italia de 16 miliarde de dolari si au importat de 45 miliarde, au exportat in Coreea de Sud de 44 miliarde de dolari si au importat de 73 miliarde, au exportat in Rusia de 7 miliarde de dolari si au importat de 16 miliarde, au exportat in Turcia de 9,5 miliarde si au importat de 8 miliarde, au exportat in Polonia de 3,7 miliarde si au importat de 5,6 miliarde, in Ungaria au exportat de 1,7 miliarde si au importat de 5,7 miliarde, in Cehia au exportat de 2 miliarde si au importat de 4,5 miliarde.

In fine, in 2015, SUA au exportat catre Romania in valoare de 0,75 miliarde de dolari si au importat in valoare de 2,15 miliarde de dolari.

Nici aici nu prea avem cu ce sa impresionam!

Poate avem investitii strategice americane? Pana astazi cea mai mare investitie americana in Romania ramane cea facuta de catre New Century Holdings, o companie de investitii de portofoliu.

Sa nu uitam ca unul dintre cele mai importante motoare ale afacerilor americane ramane piata de capital, unde Romania nu sta prea grozav oricum, nefiind inclusa in categoria pietelor emergente precum rivalele noastre de la Istanbul, Budapesta, Praga sau Varsovia.

Mai mult, principalul fond de investitii din tara, Fondul Proprietatea (administrat de catre americanii de la Templeton), se afla in conflict deschis cu statul roman pentru modul de administrare a unor companii cu actionariat comun, precum Salrom, Nuclearelectrica, Hidroelectrica etc.

In anii 2003 si 2004, Romania a esuat lamentabil in efortul (daca a fost real) de a se lega de America printr-o mare investitie strategica si anume Petrom, una din companiile mari petroliere si petrochimice ale Europei, pe atunci.

Intr-o incercare istorica de a realiza o punte imposibil de demolat intre cele doua tari, USTDA (agentia americana de dezvoltare a comertului) a organizat un turneu de o luna in Statele Unite al unei echipe guvernamentale romanesti conduse de catre ministrul Industriilor de atunci. Aceasta echipa (11 persoane, cifra care i-a impresionat pe americani) a avut usile deschise catre toate marile companii americane din industria petroliera pentru a "vinde" Petrom-ul, ba chiar si piata de capital a fost informata despre compania romaneasca.

Ca urmare, Romania a gasit un interes real atat la compania Occidental Petroleum (nr. 5 in SUA pe atunci), cat si la mai multe fonduri de investitii.

Angrenajul birocratic american s-a miscat masiv catre Romania atunci: au venit la Bucuresti intr-o saptamana atat secretarul Comertului, Sam Bodman, cat si presedintele OPIC (Overseas Private Investment Corporation- fondul de investitii al guvernului federal pentru sprijinirea investitiilor in strainatate).

Cum am raspuns noi? Ei bine, s-a organizat licitatia pentru selectia consultantului pentru privatizare, licitatie castigata de catre reputata Bank of America si stupoare!, Ministerul Industriilor a descalificat banca americana ca avand o oferta neserioasa (ceruse doar comision de succes si un dolar pentru activitatea de consultanta).

Guvernul federal, confuz si perplex, a incercat sa protesteze, dar Romania decisese deja: consultant va fi Credit Suisse First Boston ("relationata" bine de catre mai-apoi condamnatul pentru spionaj Stamen Stancev), iar cumparatorul Petrom avea sa devina firma austriaca OMV (mai mica si mai neexperimentata decat Petrom, aceasta a redus compania cumparata la o treime din valoare in 12 ani), reprezentata statului care detinea presedintia UE in semestrul II 2004!

A urmat, inceputul fiind entuziasmant pe 4 iulie 2004, uriasul scandal Bechtel, o afacere de 3 miliarde de dolari care ar fi trebuit sa aiba ca finalitate constructia autostrazii care sa lege principalele orase ale Romaniei de Europa de Vest.

Acest scandal greu de uitat a fost oarecum compensat de catre succesul preluarii fabricii de autoturisme de la Craiova de catre Ford (succes moderat, neavand ca urmare o explozie a afacerilor Ford in Romania, comparabila cu cea generata de investitia Renault) si experienta pozitiva a dezvoltarii afacerilor locale ale marilor companii americane de software.

Ajungem astfel, in anul de gratie 2016, cand avem cel putin trei mari puncte negre pe agenda bilaterala.

Primul se refera la disputa aproape publica intre statul roman, care forteaza politic alocarea unui proiect de cateva miliarde de dolari (reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda) catre o companie chinezeasca si Templeton, administratorul american al Fondului Proprietatea.

Adica, desi vrea sa fie aparata de tehnologia, echipamentele si trupele americane, Romania are ambitia politica bolnavicioasa de a face proiecte megalomanice cu companii chinezesti, chiar cu pretul cresteri nesabuite a tarifelor la electricitate!

Al doilea punct cel putin de neinteles este echiparea flotei romanesti: anul acesta, Romania a scos la licitatie modernizarea si reechiparea celor doua fregate pe care le detine; licitatia a fost castigata de catre un consortiu turco-roman, care are in oferta echiparea fregatelor cu tehnica de lupta americana (Raytheon).

Statul roman nu atribuie contractul consortiului castigator si, cu o superba indolenta, anunta brusc ca a atribuit un contract pentru patru corvete unui grup olandezo-francez (Damen-Thales)! In aceeasi perioada, Romania inaugureaza o capacitate de productie franco-romana pentru elicoptere Puma nedorite pe nicio piata, in pofida cererilor armatei (care doreste Viper de la Bell Helicopter).

Cel de-al treilea punct critic (dar nu si ultimul) in cadrul relatiilor presupus strategice romano-americane este sabotajul institutional al oficialilor romani fata de proiectul comun de realizare a unei masini de lupta blindate 8x8, masina care ar urma sa intre in dotarea unor armate NATO, in primul rand a Romaniei.

Nu mai departe de saptamana trecuta, ministerul Economiei a convocat floarea industriei de aparare pentru a-si comunica vointa politica de a incredinta echiparea armatei romane cu vehicule de lupta firmei germane Rheinmetall!

Vi se mai pare acum ca suntem asa strategici pentru americani? Adica mari investitii americane nu am adus, comertul bilateral este cel putin modest (chiar si in comparatie cu presupus pro-rusa Ungarie!), reactoarele nucleare le facem cu chinezii, corvetele cu francezii si olandezii, elicopterele cu francezii, masinile 8x8 cu germanii, cheltuielile cu apararea nu le crestem, dar vrem, in schimb, sa ne creada americanii pe cuvant ca ii iubim si sa sara in focul rusesc pentru noi?

No way!, asa cum zic aliatii nostri de care fugim de zor.

Contextul Trump plus debilizarea coerentei politice transatlantice ar trebui sa ne faca sa gandim ceva mai realist, sa evaluam pragmatic parteneriatul strategic cu americanii si sa decidem sa ne luam singuri in serios, sa renuntam la smechereala damboviteana si sa ne apucam de treaba.

Parteneriatul strategic nu consta doar in arestarea de catre DNA a unor parlamentari sau fosti ministri, ci si in cresterea sistematica a bugetelor apararii, precum si in realizarea de proiecte economice comune mari si de impact.

Pentru a da consistenta acestui parteneriat, avem nevoie de aducerea investitiilor si comertului cel putin la nivelul celor din Ungaria sau din Cehia; ocupatia rusa din Crimeea nu este suficient de convingatoare, avem nevoie si de Microsoft si de Coca Cola si de General Dynamics.

Si, mai ales, avem nevoie de onestitate politica si de politicieni ceva mai inteligenti, nu de unii dispusi sa isi minta cinic aliatii.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 9734 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
12 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

O analiza incisiva

Care merita citita cu atentie si incheie cu o concluzie pe care toate ambasadele de la Bucuresti ar trebui sa o rumege cu atentie :
“Si, mai ales, avem nevoie de onestitate politica si de politicieni ceva mai inteligenti, nu de unii dispusi sa isi minta cinic aliatii."
O fraza care contine mult adevar si care din pacate are, confirmari in istoria nationala, pe langa cele din istoria recenta, daca ar fi sa ne gandim la perioada dinaintea si din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
As fi explicitat in aceasta fraza si cuvantul pragmatic sis per ca la el se va referi autorul intr-o eventuala parte a III-a a analizei.
In locul pragmatismului, conducatorii Romaniei post-decembriste au ales fie servilismul fie oportunismul, care le raspundea intereselor politice sau pecuniare de moment. Importante contracte de inarmare ca cele ale elicopterului Cobra, F-16, Fregate, si mai nou cel de corvete si se pare un nou program de transportor blindat au fost si sunt acordate fara respectarea unor minime croterii de transparenta si competitivitate, cerute atat de tratatul de aderare la UE cat si de necesitatile si legislatia nationala.
Rezultatele se cunosc deja. Progamul Cobra a fost abandonat in fata opozitiei interne chiar de catre o guvernare pro-americana. F-16 varianta A/B Block 15 a continuat linia PSD-ista de mimare a unei relatii si castigare a bunavointei americane rentabilizand in acelasi timp o guvernare socilaista intr-o Portugalie in colaps economic, contractul de fregate a avut aceiasi menire fata de guvernul Tony Blair, acum guvernul Ciolos se orienteaza catre mutumirea partenerilor franco-germani probabil in speranta anuntarii vreunui miracol Schengen inainte de alegeri a sa mai smulga un procent doua.
Astept de la Petrisor Peiu o analiza comparativa cu modul in care sunt tratate astfel de achizitii in tari similare aflate in “prima linie" a apararii europene fata de un eventual pericol rusesc: Polonia, Finlada sau Norvegia pentru a releva pragmatismul despre care vorbeam.

 

Un articol bolsevic, scris de un stalinist si rusofil convins

"Daca umbla ca o rata si macane ca o rata trebuie sa fie o rata!", spun americanii. Asa este si in cazul de fata. De ce avem nevoie sa ne apere SUA de Rusia? Pentru ca de la rusi nu a venit nimic bun pentru romani. Pentru ca avem experienta ultimilor 70 de ani si se poate vedea cu ochiul liber dezastrul produs de ideologia international-socialista exportata de rusi.

Rusia nu are grija de copiii ei. O mana de mediocritati avide de putere, controleaza poporul rus prin metode socialiste binecunoscute: propaganda, saracie si asa mai departe.

Atata vreme cat Rusia nu poate oferi nimic are singura solutie de a demola imaginea Occidentului. Si asta face. Metodele subversive si injectarea cu otrava marxismului cultural din anii '50 incoace isi fac simtite efectele. Cu o perfidie fara seaman Kremlinul a folosit democratia impotriva democratiei, pentru a arata mai apoi cu degetul. Stilul clasic al propagandei socialiste.

Avem nevoie de America. Rusia ne vrea sclavi. Ne vrea o cireada spalata la creier pentru folosul personal al lui Putin care vrea sa fie imparatul lumii. Asta visa si Hitler.

Socialismul va disparea!

 

Domnul analist Peiu, reiese din articol, este co-responsabil de

dezastrul Bechtel, teapa trasa statului roman.
Nu am vazut autocritica, nu am vazut ca ar dezvolta acest subiect, vad doar "indicatii pretioase" pentru altii.
In fine, nu scriu mai mult, ca oricum nu cred ca se publica...

"A urmat, inceputul fiind entuziasmant pe 4 iulie 2004, uriasul scandal Bechtel, o afacere de 3 miliarde de dolari care ar fi trebuit sa aiba ca finalitate constructia autostrazii care sa lege principalele orase ale Romaniei de Europa de Vest.

Acest scandal greu de uitat a fost oarecum compensat de catre succesul preluarii fabricii de autoturisme de la Craiova de catre Ford (succes moderat, neavand ca urmare o explozie a afacerilor Ford in Romania, comparabila cu cea generata de investitia Renault)"

"Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004)."

 

Se poate vedea de aici ca americanii au ajuns prea departe

cu comportamentul de mama ce se sacrifica pentru odrasle. Nu te poti numi presedintele unui stat si, in loc sa ai grija si de interesele lui, sa te dedici mai mult abstractului bine planetar, sa servesti interesele altor popoare, imbracate in teorii sofisticate. Nu cred ca a sosit vremea globalizarii. O armonie pe planeta poate exista doar in conditiile unor state bine organizate si ale unor norme internationale corect respectate.
Nu e intamplatoare aceasta uriasa miscare ce vrea rasturnat rezultatului alegerilor. Nici atitudinea inadmisibila a lideilor UE care nu s-au exprimat atat de nediplomatic nici cand in tarile UE si-au ales lideri neconvenabili. Daca s-ar face o statistica a celor mai infocati contestatari ai lui Trump, probabil etniile dominante vor fi din lista profitoare. Sper ca americanii sa nu fie la fel de blegi ca romanii si sa nu inteleaga.
Nu armele asigura apararea Europei. Ce ar castiga Romania in urma unui razboi desfasurat pe teritoriul ei, chiar daca ar invinge? Adevarata confruntare va fi una a caracterelor. Presupunand ca rusii cu armatele lor s-ar labarta peste Europa, ce-ar putea distruge decat stilul de viata european, comportamentul democratic? Iar pe acestea nu le pierzi daca sunt bine consolidate. Mai rau de noi romanii ca nu le avem, ca la noi e mare penurie de caractere.

RO-NATO

Autorul are dreptate.Eu sunt satul ,sa tot aud ce bine este in UE .De asemenea cat de utila este alianta militara nord-atlantica.Pana aici corect.Problema este ca nu facem nimic pentru propria aparare sau economie (facem ceva ,ne fura politicienii tot).Uniunea Europeana este o iluzie:nu are aparare ,nu are cod fiscal propriu,unic,,nu are servicii secrete la nivel european,nu are forta de interventie rapida europeana,nu are nimic,e mai nimic...Si nu are granite unic pazite,de aceea se intra asa in Europa ,cine vrea si cine nu vrea,ca-n branza...(Si ca atare nici tarile membre,nu sunt pazite).Pana cand UE nu se va reorganiza ,in genul U.S.A.,vorbim vorbe.Inca o data spun:trebuie sa ne intarim propria aparare.Pentru cine stie istorie,in ambele razboaie mondiale,Romania a iesit tare prost pentru ca nu a avut armata puternica si instruita.In 1877 ,s-a comportat mai bine.Antonescu ,a fost scos pentru o perioada de la carma armatei romane ,in perioada interbelica,pentru ca el cerea intarirea armatei,dar atunci ca si acum,legendara coruptie romaneasca functiona.Se fura,si banii nu mai ajungeau sa sa se cumpere echipament militar.Stim ce am patit in al doilea razboi mondial ,ca si in primul. In prezent neglijam iarasi armata.Se uita usor ca aliantele,azi sunt,maine pier,aproape simple hartii (vezi pactul de"otel" ,Stahlpakt/1939,intre Italia si Germania,Italia apoi a tradat,in 1943...).Vezi caderea Poloniei in al doilea razboi mondial,a Frantei,in 1940,etc....dar cand la carma armatei ai avut si ai genii "dogari",intelegem mai bine situatia...gg

JF Kennedy

Vremea sa ti repari acoperisul este cand straluceste soarele.

 

Americanii nici nu au de ce sa ne apere de Putin

"Prietenii stiu de ce!"
Privind relatiile dintre Statele Unite si Rusia, nu trebuie sa luam in considerare doar propaganda care se vede la suprafata. Desigur ca cele doua super-puteri se "lupta" (ideologic) cu ardoare in fata publicului, pentru ca fiecare trebuie sa justifice cheltuielile militare imense. Sunt multe interese (inclusiv de productie, comerciale) pentru ca aceste cheltuieli militare sa fie tinute la un nivel ridicat.
In toata istoria, Rusia nu a atacat niciodata Statele Unite si Statele Unite nu a atacat niciodata Rusia. Si nici nu se va intampla vreodata pentru ca ambele state ar avea numai de pierdut. Dimpotriva, in situatiile cele mai grave cele doua state s-au aliat si si-au impartit, frateste, zonele strategice de influenta.
In cazul unui conflict ruso-american, nimeni nu poate spune cum vor reactiona celelalte state. Ce vor face China, India - putere nucleara, Japonia (care tot au un cui pe americani pentru bombele atomice de la Hiroshima si Nagasaki si pentru ca i-au invins in cel de al doilea razboi mondial, nepermitandu-le sa expansioneze in Asia si ramanand pe acele insule cutremurate de trei ori pe luna. Ce vor face celelalte tari asiatice, din Africa, din America Latina si de Sud? Cu amenintarile lui Donald Trump (bazate pe nemultumirea populatiei americane), ce va face Mexicul?
Un conflict ruso-american ar fi o catastrofa pentru ambele state, din aceasta cauza nu a avut loc niciodata si nici nu va avea loc vreodata.

 

Stai linistit ca Washington-ul "apara" numai pe cei de urma

carora castiga ceva.

pai nu ti-e clar

din cifrele de investitii, export si import catre tarile unde au baze militare? chiar si cifrele in relatia cu Rusia.
As vrea sa vad cifrele cu investitiile, exportul si importul Rusiei catre tarile lumii.
Eu inteleg ca tii cu ursul dar trebuie sa admiti ca e infometat rau, si cu atit mai periculos.

"Un conflict ruso-american...nu a avut loc niciodata"?

Da' Razboiul Rece de 40 de ani n-a fost conflict?
Ba inca ce conflict, in urma caruia URSS a incetat sa existe!
Acum ne aflam in alt razboi rece, care va sfarsi cu pulverizarea Rusiei!
Diferenta pe care o face Trump este doar ca aliatii USA trebuie sa contribuie mai serios la cursa inarmarilor si la micile razboaie de incercare a fortelor...!

suna interesant ce spui

dar conflictul poate exista mai departe de cel "ideologic".
Este exact ce spune semnatarul articolului. Conflictul poate fi generat de interese. Nu trebuie sa se atace reciproc, sa se invadeze reciproc, unii sa se piarda in stepa ruseasca altii in mid-westul american. Pot sa se bata undeva la mijloc, cum se bateau rusii cu turcii pe teritoriul principatelor romanesti. Pentru interese economice locale in Europa, acces la, sau livrare de energie, de tehnologie, de bunuri de consum, de hrana, de servicii.
Rusii nu influenteaza politica in europa de est pentru ca iubesc socialismul si-l vor si la moldoveni, si la bulgari si la romani. Ci vor o piata, o piata sigura si ieftina pentru ei. Si oligarhii rusi vor sa se-nbogateasca peste masura. Or stim prea bine cum isi folosesc ei inflenta sau mai bine zis ocupatia sub masca eliberatorului, pe cind americanul a bagat bani in Europa, bani grei si se vede foarte bine ca inca baga.
Hitler si Stalin, desi se detestau unul pe altul in cercurile proprii, s-au "admirat" public si s-au aliat in '39 pentru a-si imparte Europa. Dar nu cu investitii si influenta economica in tarile europene, ci cu influenta politica (si sabotaj - sa ne amintim de Basarabia romaneasca a anilor '20-'30) si cu interventie militara in final.
Oricum, probleme economice si sociale se amplifica oriunde. Foarte bine una din parti poate impinge pe celalalt intr-un conflict cu o a treia parte, primul venind in "salvarea" celui de-al doilea sau poate a celuilalt. Problema pe care o pune semnatarul articolului este ca noi nu reusim sa ne vedem si aparam propriul interes pe termen lung. N-avem viziune, pe de-o parte vedem numai dusmani si profitori, pe de alta facem afaceri de conjunctura, cu interes de moment.
Iar Rusia cite miliarde este dispusa sa investeasca in Romania, si cu ce cistiguri pentru ambele parti.

Cu cifrele expuse de articolul asta realizezi ca America este intr-adevar un urias. Problema e ca si uriasii cad. Singuri. Ametiti de propriile probleme, un bobirnac le e suficient.
Trump-etistul se pricepe la caderi. Sint curios sa aflu cum a reusit sa se ridice de fiecare data, in final se da de inteles ca Reality-TV la readus pe picioare. Piine si circ. Stim ce facut "piinea si circul" in alte epoci. A mascat si de fapt amplificat boala.

O analiza cuprinzatoare dar inclinata umpic spre Rusia

Faptele si cifrele prezentate sunt reale dar, sunt numai o parte. Imi vine in minte autostrada facuta cu Bechtel,si masini Ford la Craiova. Pastram echilibru cu rusii de la Mechel, TMK, "Aurul" Baia Mare si Alro. Oricum capitalul romanesc este muuult mai putin si asta nu e bine.
In ceeace priveste Putin, nu am nimic cu el, mai ales ca nu era nici nascut atunci cand la bunicii mei au venit niste soldati rusi, le-au baut tzuica, le-au taiat si mancat porcii,le-au luat paturile si boii de jug, au cautat dupa fete si, pentru ca nu au gasit, le-au dat foc la hambar si la fan in toiul iernii 1944. Pentru ei au urmat 3 ani de foamete si cand si-au revenit a inceput colectivizarea iar ei au tot asteptat sa vina americanii, francezii, olandezii, nemtii; cat despre rusi, numai de bine.

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor