Un paradox: In preajma Primului Razboi Mondial, economia Europei "duduia"

In aceasta luna august, implinindu-se 100 de ani de la declansarea in anul 1914 a primei mari conflagratii mondiale, ziarul La Tribune face o trecere in revista a perioadei premergatoare, constatand ca niciodata pana atunci Europa si chiar omenirea n-au avut parte de o crestere economica si un avant mai spectaculos.

Remarca poate servi astazi ca replica celor care, observand dificultatile economice prin care trecem, prevestesc un nou razboi mondial, o apocalipsa sau chiar distrugerea totala a societatii, scrie La Tribune.

22 de ani de crestere

Atunci, in 1914, razboiul se declansa dupa o lunga perioada de prosperitate si progres in toate domeniile, iar contactele interstatale erau mai curand amiabile decat conflictuale.

Un compromis franco-german punea capat micilor frecusuri dintre cele doua parti, prin impartirea amiabila a unor colonii. Sfarsitul celui de al doilea razboi balcanic (1913) lasa sa se inteleaga ca si butoiul cu pulbere din Balcani fusese dezamorsat. Chiar si Rusia, vesnic nemultumita, isi aliniase interesele la cele europene.

Mai presus de toate, economistii vremii constatau ca, pana in acel moment, Europa cunoscuse 22 de ani de crestere economica neintrerupta, iar cresterea continua.

De cealalta parte a Atlanticului, ziarul New York Times isi anunta cititorii in numarul sau din 1 ianuarie 1914 ca excedentul financiar al SUA ajunsese la 700 milioane de dolari (la valoarea de atunci a dolarului), ceea ce nu se mai inregistrase niciodata.

Este drept ca s-a produs panica din 1907, un crah bursier care a cuprins atat Europa, cat si SUA, dar efectele lui au fost mici in ce priveste cresterea economica, limitandu-se la interesele cercurilor financiare.

Cheia fericirii

In schimb, intreaga perioada cunoaste impresionante cresteri ale investitiilor. Intre 1890 si 1895, rata anuala a investitiilor era intre 9% si 11% din PIB, iar dupa acea data a crescut la 12-14%.

Cum se explica asemenea fenomen, pe care azi nu putem decat sa-l invidiem? Foarte simplu, erau la mijloc trei factori: folosirea aplicatiilor bazate pe energia electrica, folosirea motoarelor cu ardere interna si demararea industriei chimice.

Aceste trei tehnici deschid noi piete si stimuleaza investitii rapide, cu efecte spectaculoase. Transportul urban este electrificat rapid, dispar tramvaiele cu cai, apar cele electrice si se ivesc primele metrouri din lume: la Londra (1890), Paris (1900), Berlin (1902), New York (1904). In orase, incep sa circule automobilele.

In jurnalul sau, scriitorul Stefan Zweig nota in martie 1914 ca Parisul a devenit "infricosator din cauza traficului infernal si a mirosului neplacut de benzina".

Inovatiile se tin lant, iar autoritatile nu mai prididesc sa emita brevetele de inventator. Creste spectaculos productivitatea in industrie datorita lucrului pe banda rulanta, dar mai ales datorita mecanizarii operatiilor. Se ieftinesc bunurile de consum.

Am zice ca inceputul secolului XX ar fi trebuit sa prevesteasca o lunga perioada de fericire pentru omenire, nu un macel de proportii.

Se pare insa ca baza economica nu este neaparat si cheia fericirii in lume. Clasa de jos isi murmura nemultumirile sociale sau etnice, iar clasa de sus nu se sinchisea de murmurul acesteia. Mare greseala!

Bucuria de a-i plati altuia polita

La Viena, imparatul isi sfida supusii de la periferia imperiului si nu simtea prapastia mare dintre balurile curtii si tulburarea razvratitilor.

La Sankt Petersburg, tarul se lasa total dominat de calugarul analfabet Rasputin, care isi permitea orice, de la stabilirea ministrilor, la mazilirea generalilor si la serviciile sexuale pe care le oferea cu generozitate chiar si inaltelor doamne de la curte.

La Stanbul, sultanul ranchiunos nu astepta decat momentul potrivit, ca sa le plateasca polite celor de la care pierduse Balcanii intr-o jumatate de veac.

Satisfactia economica era altceva decat bucuria sociala sau multumirea politica. Multi erau gata sa sacrifice viata fericita pe care le-o cladisera parintii si bunicii lor, doar pentru placerea de a-si plati polite unii altora, de a se macelari reciproc, de a transforma fericirea in calvar.

Pentru asta, nu trebuia decat un semnal, cat de mic. Chiar foarte mic, daca tinem seama ca a fost de ajuns un glont. La Sarajevo.

Vești proaste pentru angajații Tarom. Compania intră în reorganizare economică

Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a declarat miercuri, 24 aprilie, la Tulcea, că TAROM va primi până la finele lunii ajutor din partea Comisiei Europene şi apoi va intra într-o...

ÎCCJ, decizie care vizează mii de șoferi: Norma juridică privind despăgubirile prin RCA este clară

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis că norma juridică privind valoarea reparaţiei şi implicit a despăgubirilor prin asigurarea de răspundere civilă auto (RCA) este este...