Un deceniu de la criza financiara - chiar am invatat ceva?

Vineri, 14 Septembrie 2018, ora 15:34
3210 citiri
Un deceniu de la criza financiara - chiar am invatat ceva?
Foto: Arhiva Pixabay

Criza care a debutat dupa falimentul Lehman din SUA continua si azi. Dar nici economiile, nici politica economica sau economistii nu au tras concluziile necesare, considera economistul Thomas Straubhaar.

Imi amintesc de 15 septembrie 2008 de parca a fost ieri. Era luni. In weekendul anterior, ministrul de Finante de atunci, Henry Paulson, seful Rezervei Federale, Ben Bernanke, si alti lideri de pe Wall Street incercasera din rasputeri si in zadar sa gaseasca un cumparator pentru Banca Lehman Brothers, aproape falimentara.

Lehman isi declara incapacitatea de plata. Lasa in urma datorii de 600 de miliarde de dolari. 25.000 de angajati isi pierdeau locul de munca si milioane de oameni ramaneau pe drumuri, dupa colosala cadere a burselor.

Era ca si cum un scurtcircuit provoca o pana generala de curent, economia isi pierdea motorul. Urma cea mai apriga criza de dupa razboi. Productia de pe mapamond scadea cu doua procente, iar comertul mondial anunta pierderi de 10 la suta. Doar multumita interventiei statului in sistemul bancar, a socializarii pierderilor private si a tiparirii suplimentare de bani s-au putut evita efecte mult mai grave.

Brutala distrugere a unei teorii economice

Data de 15 septembrie 2008 mi-a mai ramas in memorie si pentru ca atunci se distrugea brutal o teorie economica de care nu ma indoisem nicicand.

Pe cand studiam la Universitatea de la Berna, am avut privilegiul de a fi studentul celor mai faimosi teoreticieni finantisti ai vremii: Jurg Niehans, Karl Brunner si Ernst Baltenperger. Ei ma convinsesera de principiile fundamentale ale monetarismului. Pe baza acestora, cresterea mai rapida a cantitatii de bani fata de cea a marfurilor (in conditiile pastrarii vitezei circulatiei monetare) ar atrage cresterea preturilor, intrucat marfurile ar deveni mai putine si mai scumpe.

Dar, desi toate bancile au acoperit pietele cu bani si socul se resimte si astazi, nu a existat si nu exista inflatie, in ciuda unei cantitati monetare care a depasit cantitatea de marfuri.

Este evident ca una din legile de baza ale macroeconomiei a fost sacrificata in plina criza financiara. O cantitate de bani superioara cantitatii monetare aflate in circulatie este cel mult o conditie necesara, dar nu si sine qua non pentru inflatie.

Pe de alta parte, cresc preturile la actiuni sau imobile, implicit si chiriile, ceea ce afecteaza segmentul de populatie cu posibilitati financiare reduse. Ceea ce atrage discutii aprinse despre posibilitatile de masurare a inflatiei.

Sunt abordarile rationale, referitoare la folosirea pe durata mai lunga a produselor mai scumpe, etaloanele indicate? Sau trebuie mai degraba analizat samburele inflatiei, prin care se filtreaza oscilatia preturilor la produsele de sezon si la materiile prime?

Sau conteaza mai mult preturile pe averi, precum cursul actiunilor si valoarea imobilelor? Si, aici, criza financiara a lansat noi intrebari care isi asteapta raspunsurile.

Si pietele de capital pot esua

Ca si cum nu ar fi ajuns distrugerea monetarismului, la 15 septembrie 2008 mai ingropam o alta teorie economica.

In anii anteriori crizei, economistii americani laureati ai Nobelului ma convinsesera ca pe pietele financiare eficienta este regula, iar esecul pietei, exceptia.

Deregularizarea pietelor de capital la inceputul secolului se baza pe "ipoteza eficientei pietelor", in care bursele oglindesc corect si rational informatiile disponibile. Noile informatii atrag modificari imediate.

Criza pietelor de capital a demascat lipsa de pragmatism a "ipotezei eficientei pietei". Asteptarile diversilor actori au dictat ritmul pietelor de capital. Urmarea a fost aparitia unor atitudini eroice si a profetiilor: daca actorii de pe piata asteapta majorarea pretului, atunci apar speculantii care pariaza pe cresterea pretului.

Ceea ce evident ca atrage o crestere a pretului. Asa incat asteptarile initiale devin reale. Daca toti actorii mizeaza pe modelul fals, atunci acesta devine intr-o prima faza "adevarat". In realitate, insa, visul se termina abrupt cand unii investitori isi fac bilantul, altii isi pierd increderea in noi majorari de preturi si achizitiile sub semnul panicii atrag criza.

Citeste si Pe cand urmatoarea criza economica?

Situatia de azi nu e mai stabila

Criza pietelor de capital a dovedit din nou cat de mult au afectat economia egoismul managerilor de banca, al agentiilor de rating si al institutelor financiare, ca si propriile interese.

Conteaza doar cursurile actiunilor, pe care le-au calculat cu o nanosecunda inaintea celorlalti. Scapati de toate datele fundamentale macroeconomice, speculantii joaca nestingheriti pe pietele comerciale, a muncii si de capital.

In loc sa contribuie la buna functionare a tranzactiilor, pietele de capital devin focare de incendiu sau puncte fierbinti pentru crizele economice mondiale.

Nu doar William White, fostul economist sef al Bank for International Settlements (BIS), este convins ca politica economica si economistii au inteles putin pana la aproape deloc din falimentul Lehman. Ceea ce implica amenintarea unei crize si mai puternice decat cea din 2008.

Sunt multe indicii care atesta ca economia nu este nici mai stabila si nici mai ferita de criza. Neschimbate raman deficitele uriase dintre teorie si practica, atunci cand ne referim la capacitatea distructiva a pietelor de capital.

Economistii apeleaza inca la teorii invechite pentru a explica noua realitate. Iar propria dinamica, propriul interes si falsele convingeri continua sa ameninte efectiva colaborare dintre pietele de capital si economia reala.

Revolutia economica nu a ajuns nici la economie si nici la economisti.

Thomas Straubhaar este economist elvetian si cercetator in domeniul migratiei. El este profesor pentru relatii economice la Universitatea din Hamburg. Intre 1999 si 2014 a fost directorul Arhivelor pentru Economie Mondiala din Hamburg si al Institutului pentru Economie Mondiala din Hamburg.

Guvernul român dă cu o mână, dar ia cu două, mai ales că vrea să crească taxele din nou în 2025
Guvernul român dă cu o mână, dar ia cu două, mai ales că vrea să crească taxele din nou în 2025
Guvernul a aprobat o schema de ajutor de stat pentru activitati productive si pentru industria prelucratoare, o schema mult asteptata pentru mediul de afaceri, in valoare de 500 de milioane de...
Schimbări în topul orașelor unde trăiesc cei mai mulți miliardari. În prezent, există 3.279 de super-bogați la nivel global
Schimbări în topul orașelor unde trăiesc cei mai mulți miliardari. În prezent, există 3.279 de super-bogați la nivel global
Mumbai a devenit capitala asiatică cu cel mai mare număr de miliardari, depăşind Beijingul, potrivit unei liste a bogaţilor la nivel mondial, realizată de Hurun Research Institute, transmite...
#criza financiara 2008, #criza economica 2018 , #criza economica mondiala