Cum a fost capitalismul corupt de corporatism

Viitorul capitalismului sta sub semnul intrebarii. Va supravietui actualei crize economice in aceasta forma? Daca nu, se va transforma el insusi sau guvernele vor lua prim-planul?

Termenul "capitalism" obisnuia sa denumeasca un sistem economic in care capitalul era detinut de o persoana privata si tranzactionat; detinatorii capitalului trebuiau sa se gandeasca la modalitati cum sa-l foloseasca mai bine, bazandu-se pe previziunile si ideile creative ale antreprenorilor inovatori, se arata intr-o analiza a laureatului Nobel Edmund S. Phelps, publicata de Project Syndicate.

Acest sistem de libertate si responsabilitate individuala facea ca Guvernul sa nu aiba un mare interes in a influenta economia si procesul de luare a deciziilor: succesul insemna profit, esecul insemna pierderi. Corporatiile puteau exista atata timp cat indivizii liberi le cumparau de bunavoie produsele, altfel - afacerea ar fi fost sortita esecului.

Capitalismul a cucerit lumea inca din secolul XIX, cand a dezvoltat o capacitate de inovare specifica unei anumite zone. Societatile care au adoptat sistemul capitalist au dobandit prosperitatea, s-au bucurat de marirea numarului de locuri de munca, au obtinut o productivitate crescuta punand capat saraciei pentru multi.

Acum sistemul capitalist a fost corupt. Statul si-a asumat rolul de manager si responsabilitatea de a veghea asupra veniturilor clasei mijlocii, sau asupra profitabilitatii marilor corporatii, sau asupra progresului industriei.

Acest sistem nu este, totusi, capitalism, cat mai degraba o ordine economica ce dateaza de la Bismarck, in secolul XIX, la Mussolini, in secolul XX: corporatismul.

In multe feluri, corporatismul stranguleaza dinamismul care duce la cresterea productivitatii muncii, crestere economica sustinuta, oportunitati mai multe si includere sociala.

Corporatismul mentine firmele letargice, risipitoare, neproductive pe cheltuiala nou-venitilor in mediul de afaceri, favorizand scopuri ca industrializare, dezvoltare economica si maretie nationala, incalcand libertatea economica a indivizilor si ideea de responsabilitate.

Astazi, companiile aeriene, producatorii auto, firmele din agricultura, media, bancile de investitii, fondurile de hedging si multe alte firme au fost considerate mult prea importante pentru a fi lasate de unele singure pe piata, primind o mana de ajutor din partea Guvernului in numele "binelui public".

Costurile corporatismului sunt vizibile peste tot: corporatii disfunctionale care supravietuiesc in ciuda faptului ca nu reusesc sa-si serveasca clientii; economii cuprinse de scleroza cu o crestere inceata a productiei, o foamete de locuri de munca atragatoare si oportunitati insuficiente pentru tineri; guverne ajunse in faliment din cauza efortului de a rezolva aceste probleme; o concentrare din ce in ce mai mare a venitului in mainile celor cu suficiente relatii ca sa se situeze de partea profitabila a intelegerilor corporatiste.

Aceasta schimbare de putere de la detinatori si inovatori la oficialii statului este antiteza capitalismului.

Insa aparatorii acestui sistem, care profita de pe urma lui, au indrazneala sa dea vina pentru toate aceste esecuri pe "capitalismul salbatic" si "lipsa reglementarilor", cerand mai multa supraveghere si legiferare, care in realitate inseamna mai mult corporatism si favoritism de stat.

Modelul corporatist nu are nicio logica pentru generatiile mai tinere care au crescut folosind Internetul, cea mai libera piata pentru bunuri si idei. Succesul si esecul firmelor de pe Internet reprezinta cea mai buna reclama pentru piata libera: site-urile de socializare se ridica sau pier aproape instantaneu, in functie de cat de bine isi servesc clientii.

Site-uri precum Friendster sau MySpace au vrut sa obtina un profit mai mare compromitand confidentialitatea utilizatorilor lor, lucru pentru care au fost sanctionate instantaneu de clientii lor, care i-au parasit pentru competitori mai siguri ca Facebook si Twitter.

Nu a fost deloc nevoie ca Guvernul sa intervina pentru a face aceasta tranzitie; de fapt, daca ar fi facut acest lucru, ar fi sustinut MySpace cu banii platitorilor de taxe, promitand sa "reformeze" setarile de confidentialitate.

Internetul, fiind o piata libera pentru idei, nu a fost prea cumsecade cu corporatismul. Cei care au crescut cu descentralizarea si libera competitie de idei a acestuia trebuie sa gaseasca stranie ideea ca statul sa sustina firmele mari si industriile.

Legitimitatea corporatismului se erodeaza impreuna cu sanatatea fiscala a guvernelor care s-au bazat pe acesta. Daca politicienii nu pot abroga corporatismul, acesta se va scufunda de unul singur in datorii si faliment, iar un nou sistem capitalist ar putea aparea din ruine.

Atunci "capitalismul" ar avea din nou un sens adevarat, altul decat cel atribuit de catre corporatistii care incearca sa se ascunda in spatele lui si de catre socialisti care vor sa-l defaimeze.