Crize economice bizare: Mania lalelelor din secolul XVII (I)

In timp ce criza economica actuala a lovit extrem de multe tari, unele chiar extrem de puternice, istoria ne arata ca, de-a lungul timpului, au existat crize cel putin bizare.

Una din ele a avut la baza o bula speculativa a secolului XVII prin care laleaua a ajuns la un pret de cateva ori mai mare decat cel al pietei. Totul s-a intamplat dupa ce laleaua a fost introdusa in Europa, din Imperiul Otoman.

La acea vreme, botanistul olandez Charles de l'Ecluse a primit de la imparatul romano-german Ferdinand I o colectie de bulbi de lalea, care erau la randul lor primiti in dar de la sultanul Suleiman.

Charles de l'Ecluse a reusit sa arate ca laleaua se putea acomoda in climatul olandez. Fiind un produs rar intalnit, aceste flori devin foarte dorite de populatie. Insa cum lalelele au un anumit sezon in care infloresc, la acea vreme exista o concurenta foarte mare intre cumparatori, astfel incat s-au ajuns la preturi exorbitante.

Una din cele mai profitabile afaceri ale vremii

Lalele au inceput treptat sa devina chiar un lux. Daca salariul unui artizan in acele vremuri era de 300 de guldeni, iar o lalea costa pana 2.500 de guldeni, suma din care se puteau cumpara 240 de butoaie cu grau. La un moment dat, in 1635, cineva a cumparat 40 de lalele pentru 100.000 de guldeni.

In cartea lui Charles Mackay apare urmatoarea tranzactie. Pentru un bulb de "Viceroy", un tip de lalea mai des intalnit, au fost date urmatoarele bunuri: 48 de butoaie de grau, 96 de butoaie de secara, patru boi, opt porci, 12 oi, doua butoaie cu vin, 1.000 de litri de bere si doua tone de unt, totalizand in jur de 2.000 de guldeni.

Popularitatea in crestere a lalelei a atras in aceasta afacere intreaga natiune, toate paturile societatii fiind implicate in cresterea si comertul cu aceasta floare.

Speculatorii si cresterea artificiala a pretului

In 1634, in parte ca urmare a cererii de lalele din partea franceza, speculatorii au inceput sa intre pe piata. In 1636, comerciantii olandezi vindeau si cumparau contracte pentru bulbii de sfarsit de sezon, implementand o piata de tip futures.

In acelasi an, lalelele erau tranzactionate pe bursele diferitelor orase, incurajand populatia sa sustina aceasta afacere. Oamenii isi vindeau posesiunile pentru a specula piata. O oferta de acest gen a fost pentru un bulb din rarul gen Semper Augustus, cand au fost dati la schimb 49.000 de metri patrati de teren.

La inceput, multe persoane s-au imbogatit, dar curand situatia a luat o alta intorsatura.

Spargerea bulei si criza economica olandeza

Oamenii cumparau la preturi din ce in ce mai mari bulbii, urmand sa ii vanda pentru profit. Insa acest mecanism functiona numai daca cineva era dispus sa plateasca o suma asa de mare. In februarie 1637, comerciantii s-au trezit ca nu pot gasi noi cumparatori care sa achitioneze bulbii.

Imediat, cererea pentru lalele a scazut dramatic, preturile de asemenea, iar astfel bula speculativa s-a spart. Acum situatia era impartita in doua tabere: fie erau comercianti care aveau contracte prin care sa cumpere lalele la preturi de zece ori mai mari decat cel normal, fie erau in posesia unor bulbi care valorau infim fata de pretul platit.

Panicati, oamenii au cerut ajutorul guvernului, care a declarat nule contractele, dar numai cu plata unei taxe de 10% din valoarea initiala.

Insa foarte multi olandezi si-au pierdut aproape intreg avutul si, desi alte manii asemanatoare au fost prezente in Europa acelei vremi, numai in Olanda spectrul a fost atat de larg. Ulterior, economia olandeza a intrat intr-o criza ce a mai durat cativa ani.

Exploatarea sezonierilor români în Europa: "Este o loterie / Contractul este acolo doar ca să nu zici că nu-l ai"

În toată Europa, munca agricolă este dependentă de migrație. Încă dinainte de aderarea la Uniunea Europeană, sezonierii români mergeau la culesul recoltelor în Spania sau Italia. Intrarea...

De ce legea păcănelelor nu poate avea un impact real: ”E nevoie de o mai bună reglementare a jucătorilor”

În 2022, piața de jocuri de noroc din țara noastră era considerată ca având cea mai mare rată de creștere din Europa de Est, mai ales în contextul în care, în România, numărul sălilor...