Dupa cinci ani de criza, paharul este pe trei sferturi gol

Dupa ca a trecut destul timp de la socul provocat de criza financiara din 2008, oficialitatile americane si cele europene se felicita ca, prin masurile luate, s-au evitat depresia si colapsul economic, dar prosperitatea de altadata e inca foarte departe.

Unii membri ai Uniunii Europene inregistreaza si azi un PIB foarte apropiat de anul dezastrului, uneori chiar mai mic. Dar, cel mai alarmant lucru care afecteaza direct oamenii, nu numai parametrii economici, este faptul ca Europa numara peste 27 milioane de someri, iar America 22 milioane, scrie scrie Project Syndicate.

Unde este renta de altadata?

S-au facut anumiti pasi importanti pentru ameliorarea pietelor financiare, dar nu pare sa avem totala siguranta privind riscurile la care inca mai sunt expuse marile institutii care opereaza in finante.

Riscurile institutiilor financiare ne intereseaza pe toti, intrucat circulatia numerarului cash se restrange tot mai mult si suntem tot mai dependenti de banci. Constiente de acest fapt, bancile si-au schimbat complet optica in raport cu clientii.

Cel mai alarmant este faptul ca aceasta noua optica loveste mai ales in paturile mijlocii si sarace ale populatiei, nevoita sa suporte conditiile dezavantajoase ale bancilor, la seviciile carora nu poti renunta.

Pana catre sfarsitul secolului trecut, era o cutuma ca detinatorii de fonduri care nu investeau in afaceri, sa-si faca de pe urma economiilor lor rente. Renta insemna dobanda eliberata periodic de banca, iar bancile aveau grija ca aceasta sa fie pozitiva in raport cu inflatia, pentru a atrage astfel depozitari.

Clientul e la mana bancii

Astazi, bancile procedeaza ca si cum nu sunt interesate de depozitele populatiei. Dobanda, dupa ce scazi din ea comisioanele, taxele, alte sume percepute de banca, plus impozitul la stat, a ajuns mult sub rata inflatiei, iar uneori se apropie de zero. Nici vorba nu poate fi de renta, iar omul ajunge tentat sa-si tina banii "la saltea", nu la banca.

Bancile profita de situatie. In trecut, ele erau interesate sa-si atraga clientii, astazi clientii sunt nevoiti sa apeleze la banci, prin care incaseaza salariile si fac diferite plati. Avandu-l la mana pe client, banca il taxeaza discretionar.

De altfel, bancile n-au incotro, ele sunt apasate de probleme vechi ramase in suspoensie, din care cea mai dureroasa este cea a creditelor imobiliare, care inca isi mai produce efectele.

Pe de o parte, dinamica evolutiei sociale impune crearea de noi locuinte, pe de alta parte bancile devin tot mai prudente in a acorda credite, atata vreme cad sunt speriate de contul creditelor neperformante, imposibil de incasat.

Calculul initial, acela de a recupera de la debitor prin executor judiciar se dovedeste nerealist si dificil: executara in masa risca sa produca unele convulsii sociale, periculoase nu numai pentru banci, dar si pentru guverne.

Cu austeritatea de mana

Guvernele inteleg greutatile bancilor, adesea sunt solidare cu ele, dar nu le pot rezolva prin politici monetare. Cei care au spus ca politica monetara nu este suficienta pentru a iesi din situatiile de criza, au avut dreptate. S-a dovedit in ultimii ani, cand stimulele fiscale au fost parasite si inlocuite cu regimuri de austeritate.

Austeritatea este mai la indemana, pentru ca greul se distribuie pe umerii intregii populatii si nu cere prea mult efort din partea oficialilor, dar rezultatele ei asupra economiei au actionat mai curand ca o frana decat ca un impuls.

In ciuda acestui context, unele tari europene se lauda ca au depasit criza. Dar poti socoti ca ai iesit in criza, cand multe venituri individuale sunt sub nivelul anului 2008? Poti pretinde ca nu e criza cand peste un sfert din populatia tanara n-are perspectiva unui loc de munca (Grecia, Spania)?

Si mai ales nu poti pretinde astazi ca ai iesit din criza, cand inca mai batatoresti drumul, tot cu austeritatea de mana.

Nu contesta nimeni ca sistemul financiar este mai stabil astazi, decat era acum cinci ani. Dar ce inseamna asta? Inseamna ca atunci se afla pe marginea prapastiei, iar acum fiind mai stabil, merge pe sarma.

Progrese certe exista, dar dupa cinci ani de masuri anticriza, acel pahar gol pe care l-am avut in fata in 2008 ar trebui sa fie plin ochi. Dar ceea ce s-a facut, a completat numai un sfert din el. Trei sferturi e inca gol, iar noua ne place uneori sa pretindem ca am depasit criza.

Ciolacu vrea investiții din Emirate pentru modernizarea Aeroportului Otopeni și a căilor ferate

Premierul României, Marcel Ciolacu, a declarat că un parteneriat între București și Abu Dhabi ar avea ca prioritate modernizarea Aeroportului Otopeni, a porturilor și a infrastructurii...

Mihai Trăistariu angajează cameristă, cu salariu negociabil. Ce pretenții are: ”Fetele tinerele fușeresc”

Cântărețul Mihai Trăistariu are câteva apartamente pe care le închiriază pe litoralul românesc, la Mamaia, drept pentru care artistul a anunțat că își dorește să angajeze o cameristă...