Vazut din perspectiva lui 2012, anul 2011 o sa fie ultimul an in care americanii au mai avut speranta unui viitor mai bun. In prezent, cei mai multi dintre americani se asteapta ca anul 2012 sa fie cu mult mai rau decat cel care s-a incheiat.
The Guardian a publicat un articol al celebrului economist Joseph Stilitz, care pune la indoiala "visul american".
Dupa recesiunea grava din ultimi ani, dupa cresterea galopanta a somajului, dupa ce multi au pierdut tot ceea ce au adunat in toata viata lor, revenirea de la finele lui 2011 si perspectivele lui 2012 sunt palide in raport cu necesitatile.
Cei mai afectati sunt americanii in jurul varstei de 40-50 de ani, care au cele mai slabe sanse de a mai gasi un loc de munca vreodata. Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel, vorbeste despre o criza a varstei de mijloc. Daca initial oamenii au acceptat ideea somajului si s-au gandit ca aceasta este o chestiune de cateva luni de zile, realitatea a confirmat ca, in fapt, au fost pensionati fortat si condamnati la o viata de privatiuni. De cealalta parte, tinerii, absolventi de colegiu, cu datorii de zeci de mii de dolari, pentru studiile facute, nu pot gasi un loc de munca.
Indiferent de perspective, cele peste sapte milioane de familii care si-au pierdut casele, cumparate pe credite ipotare, sunt un handicap major pentru "visul american". Pentru ei incertitudinea a luat locul sperantei.
In argumentatia sa, Stiglitz nu contesta sansa recuperarii economice a Statelor Unite. SUA vor rezolva o parte din problemele lor economice, vor adopta masuri de stimulare, care vor duce la reducerea somajului, dar nu pot renunta la austeritate, iar austeritatea va reduce ritmul de crestere economica, iar fara crestere economica, criza datoriilor si criza euro se vor acutiza.
Mai mult decat atat, scrie Stiglitz, nici economiile emergente nu mai pot face fata cu succes furtunilor financiare de tipul celor din 2008 si 2009. S-a mizat pe cresterea economica a Brazilei, dar ritmul de progres al acestei economi s-a oprit, alimentand ingrijorarea in randul vecinilor sai din America Latina.
Prinsa in criza economica, o serie de chestiuni de maxima importanta au fost puse pe planul doi. Schimbarile climatice, amenintarile la adresa mediului si inegalitatile de crestere in majoritatea tarilor din intreaga lume, nu mai sunt subiecte actuale.
Stiglitz vede si cateva parti bune, care se aplica si pentru revitalizarea "visului american", dar si pentru economia mondiala.
In primul rand, abordarea pe termen lung a problemelor economice duce la relaxarea economica rapida, in prezent.
Stiglitz pledeaza pentru impozitarea progresiva, ca o solutie logica de redistribuire a veniturilor, de la cei foarte bogati, la patura de mijloc. Impozite mai mari pentru cei care au venituri mari ar insemna si resurse pentru finantarea investitiilor si pentru a oferi o anumita protectie sociala celor saraci, inclusiv somerilor.