Drumul creditului de la banca la recuperatori: Cum ajungem inglodati in datorii

O datorie poate ajunge la recuperatori in doua modalitati diferite. Exista o diferenta importanta pentru clientul bancii intre externalizarea si vanzarea datoriei sale catre o companie de recuperare.

Externalizarea este situatia in care portfoliul de creante ramane in proprietatea bancii, iar compania de recuperare gestioneaza creantele in schimbul unui comision de administrare. De asemenea, va incasa un comision "de succes" din suma recuperata, astfel incat firma este direct interesata sa obtina cat mai multi bani, intr-un interval de timp relativ scurt, conform contractului incheiat cu banca.

In general, bancile externalizeaza imprumuturile negarantate, precum carduri de credit sau credite de consum.

Vanzarea de creante de catre banca apare in situatiile in care aceasta doreste sa evite procese lungi si costisitoare sau costurile aferente intretinerii unor echipe operationale suplimentare.

De asemenea, mai apare in situatiile in care banca a avut deja portofoliul externalizat catre o agentie de colectare, pentru un anumit interval de timp si considera ca nu este potrivit sa mai extinda respectivul interval de timp, ori creantele ajung sa fie invechite si risca prescrierea.

Practic, motivul principal pentru care bancile aleg sa vanda creditele neperformante tine strict de gestiunea interna a institutiilor bancare si de anumite reglementari interne.

Pentru a evita astfel de situatii, creditorul, in cazul de fata banca, este dispus sa vanda creantele la preturi mult reduse din valoarea nominala a datoriei.

Ce fac companiile de recuperare a datoriilor odata ce au preluat creantele

Intrate in posesia datoriei debitorului, companiile de recuperare vor insista cu precadere in a folosi proceduri amiabile de colectare a datoriei, vor trimite somatii de plata, vor incerca sa contacteze debitorul prin intermediul mai multor canale de comunicare: apel telefonic, mesaje vocale inregistrate, mesaje scrise, posta electronica si chiar vizitarea la domiciliu a debitorului sau la sediul angajatorului acestuia.

Daca metodele amiabile nu vor da rezultate, companiile de recuperare au posibilitatea de a initia actiuni in instanta pentru a recupera datoriile.

Daca timp de 3 ani de la declararea creditului scadent (anticipat), banca sau compania de recuperare nu a luat nicio masura pentru recuperarea creantei, datoria este prescrisa, ceea ce inseamna ca nu se mai poate apela la executare silita. In stadiul executarii silite compania de recuperare se poate substitui bancii (creditorului) in relatia cu executorul judecatoresc.

Activitatea executorilor judecatoresti se deruleaza pe mai multe cai: aparitia unor popriri pe cont sau scoaterea bunurilor la licitatie publica.

Te hartuiesc recuperatorii? Se comporta ca niste camatari? Legea care te-ar putea apara

Ce dobanzi pot fi aplicate

Companiile de recuperare trebuie sa informeze debitorul corect si sa respecte costurile mentionate in contractul de credit existent intre banca si clientul acesteia.

Avand in vedere ca in discutie sunt intarzieri la plata, costurile pe care o companie de recuperare le poate solicita debitorilor sunt penalitatile/dobanzile penalizatoare prevazute in contractul de credit.

In cazul in care contractul de credit este supus executarii silite, conform prevederilor legale in vigoare si clauzelor contractuale, debitorul (fostul client al bancii) plateste si costurile aferente procesului de executare silita.

Din clipa in care o datorie este cedata (vanduta), compania de recuperare este in masura sa decida modalitatea in care se vor incasa debitele, daca se vor stabili planuri de esalonari, prelungirea unor termene de plata stabilite etc.

Important de stiut este faptul ca o companie de recuperare nu este obligata sa respecte graficul de plati aferent contractului de credit. Acest grafic este valabil numai in perioada in care contractul se deruleaza cu banca (creditorul).

Ce reguli trebuie sa respecte recuperatorii

In Romania functioneaza Asociatia de Management al Creantelor Comerciale (AMCC), care reuneste cateva dintre companiile de profil de pe piata locala si care invita debitorii sa semnaleze situatiile in care membrii asociatiei au actionat in afara codului de conduita.

Codul de conduita al AMCC stabileste care sunt actiunile permise in activitatea membrilor, precizand de exemplu ca "apelurile telefonice trebuie efectuate in orice moment si in orice loc, atat timp cat nu ii vor aduce neplaceri debitorului, respectiv in zilele de lucru, intre 8 AM si 9 PM", fara a mentiona insa niciun fel de sanctiuni in eventualitatea incalcarii acestor norme.

Daca acest cod de conduita al AMCC reglementeaza aceste situatii, cu siguranta ca in discutie sunt situatii singulare care au fost remediate in momentul in care au fost descoperite. Consider ca nu este in interesul companiilor de recuperare sa deterioreze /saboteze relatia cu debitorii.

Unica posibilitate reglementata de lege la ora actuala este ca debitorii care considera ca au fost victimele unor tratamente abuzive sau hartuiti este ca acestia sa faca plangere la Protectia Consumatorului, care, in urma unei verificari, aplica sau nu sanctiuni cu privire la modalitatea de desfasurare a activitatii.

Un minus al acestui demers este faptul ca sanctiunile aplicate de Protectia Consumatorului sunt notificate printr-o adresa catre persoana care a facut plangerea, dar aplicarea acestor masuri nu se poate verifica.

Profilul datornicului roman si cauzele care duc la credite neperformante

Prima si cea mai raspandita greseala (atat in cazul firmelor, cat si al persoanelor fizice) este supracreditarea. Mai exact, daca banca este pregatita sa te "ajute" cu un grad de indatorare cat mai mare, nu este neaparat necesar sa si accepti. In prezent, atitudinea precauta a bancherilor ii salveaza pe multi de propria nesabuinta.

A doua mare problema este supracreditarea nejustificata: credite pe cinci ani luate pentru achizitia unui televizor sau a mai multor bunuri, credite cu dobanda mare pentru o vacanta exotica, de exemplu.

Potrivit unor studii realizate de BNR dupa 2012, doar o cincime din imprumuturile persoanelor fizice au ca destinatie locuintele sau terenurile. Restul sunt pentru "mofturi" sau pentru "orice" (nevoi personale nenominalizate).

Mai exact, sunt credite care vor fi platite inzecit si care vor drena venitul lunar al debitorilor. Sfatul consultantilor este unul relativ simplu: nu este recomandat sa cumparam bunuri cu o durata scurta de viata cu ajutorul imprumuturilor pe termen lung.

O a 3-a posibila cauza: imposibilitatea de a economisi. Cand jonglezi cu prea multe imprumuturi, nu iti permiti sa economisesti. Pentru ca, pe langa rate, mai sunt o multime de cheltuieli curente care este vital sa fie acoperite. Tot consultantii spun ca ideal ar fi sa poti economisi in jur de 10% din venitul brut (5%, in cel mai rau caz), cat sa ai o oarecare siguranta pentru viitor.

Un alt factor generator al creditelor neperformante este lipsa de informare a debitorilor, cat si slaba educatie financiara pe care o regasim mai ales in zonele rurale.

Practic, in Romania nu exista astfel de programe de educatie si ne confruntam cu o piata de credite adresate populatiei infinit mai complicata decat odinioara, in conditiile in care avem de-a face cu o oferta mult mai diversa, cu produse si servicii sofisticate, implicand mai multe parti, intre care se creeaza raporturi contractuale si informale greu de inteles si de gestionat de catre solicitantul de credit.

O reteta pentru dezastru

Ratele mici si dese, cheia marilor dezastre, ar spune cei patiti. O rata de 20 lei pentru masina de spalat, 30 lei pentru aer conditionat, 50 lei pentru aragaz, 300 euro pentru masina si tot asa.

Poate ca va suna cunoscut? Combinatia de supracreditare si zero economisire duce, inevitabil, la intarzieri de plata, care, la randul lor, duc la penalizari si rate mai mari decat cele pe care nu ti-ai permis oricum sa le platesti.

Din interactiunile telefonice pe care le-am putut evalua, in calitate de manager operational in activitatea de colectare creante, pot spune ca debitorul roman nu pune in top 3 prioritati datoriile catre creditori, considerand mai importanta acoperirea nevoilor primordiale (mancare, utilitati, medicamente, copii, tigari etc).

Cristina Gheorghe - Coros este Senior Business Consultant, Customer Service School si speaker in cadrul Credit Risk & Debt Collection Forum, eveniment organizat de Conference Arena, membru Marketing Insiders Group.

Numărul românilor ce vor să lucreze în străinătate este tot mai mic. Studiul care arată proporția tinerilor dornici să mai plece

Un număr tot mai mic de români caută un loc de munca în altă țară și numărul este în scădere de șase ani. Un studiu realizat la nivel global a dezvăluit că românii ar prefera să...

Ce sunt grupurile secrete de pe WhatsApp și cum funcționează

WhatsApp introduce un meniu de apelare îmbunătățit și o funcție pentru grupuri ascunse în versiunea beta a aplicației. Noua funcție, numită „Hidden Group”, permite crearea și...