Semne ca, si in 2015, tarile lumii vor mai trage mata de coada

Din 2008 incoace, asa cum noteaza intr-un articol publicat de Project Syndicate economistul Mihael Spence, laureat al premiului Nobel, guvernele, bancile centrale si institutiile financiare din principalele tari ale lumii isi tot corecteaza previziunile, altadata optimiste in ce priveste cresterea economica, tot coborandu-le in fiecare an cu cate putintel.

Cu cateva exceptii relativ izolate, regula se poate considera aproape generala, arata Project Syndicate, intrucat in conjunctura de astazi, economia lumii nu mai are motoarele turate ca altadata si nimeni nu-si poate permite sa apese din senin pe acceleratie, fara riscul sa-si gripeze motorul de tot.

Experienta de dupa criza arata ca economiile lumii se supun unor parametri, pe care nu-i pot inca stapani nici guvernele, nici bancile centrale sau intitutiile financiare si cu atat mai putin factorii politici. Fiecare din ele da un motiv de ingrijorare in ce privete cresterea economica.

Pericolul analizei simpliste

In primul rand, capacitatea interventiilor financiare a fost si ramane deocamdata slab utilizata si putin studiata (cu exceptia unor tari dezvoltate). Multe economii se rezuma adesea la simpla comparare a creditelor (pasivul) cu PIB (fluxul), in loc sa porneasca de la analiza bilantului global.

O asemenea analiza simplista face sa scape rolul investitiilor in infrastructuri, in educatie sau in tehnologii, toate imposibil de evaluat atunci cand compari creditele cu PIB, fara sa tii seama de efectele pe termen lung, asa cum ar apare intr-un bilant global, complet si cuprinzator.

Rigiditatea europeana

Al doilea factor pe care il scapa din vedere unii previzionisti priveste dinamica parametrilor fiscali. Economiile dotate cu capacitati excedentare, inclusiv capitalul uman, dispun de o flexbilitate structurala, capabila sa determine cresteri spectaculoase ale principalilor parametri de baza.

Spre exemplu, in SUA, flexibilitatea structurala a ajutat tara sa se adapteze rapid la schimbarile tehnologice cu efecte pe termen lung si la dinamica rapida de pe piata mondiala.

In schimb, Europa s-a dovedit mai inerta la schimbarile structurale. Relansarea fiscala in Europa ar fi justificata, dar rigiditatea structurala o impiedica sa tinteasca un impact pe termen lung si, ca urmare, se limiteaza la interventii fiscale simple, asteptand rezultatele pe termen scurt.

Interventiile fiscale ar fi mai usor de inteles in Europa, daca ele ar fi insotite de reforme microeconomice care sa suplineasca lipsa de flexibilitate a sistemului.

Pericolul lichiditatilor

Cel de al treilea obstacol care impiedica o previziune corecta este legat de neconconcordanta dintre dintre pietele financiare si economiile reale.

In principiu, inundarea pietelor cu lichiditati ar trebui sa stimuleze cresterea economica. Dar nu stie nimeni daca excesele fiscale determina automat cresterea consumului si a productiei, sau afecteaza numai distributia bogatiei intre privilegiatii soartei, ceea ce trimite problema intr-o directie derutanta.

Calitatea guvernarii

In sfarsit, al patrulea factor, deloc neglijabil, este calitatea guvernarii. In ultimii ani, au existat multe guverne si mai toate au abuzat de puterea conferita, in favoarea unor grupuri ale elitei proprii, fara legatura cu interesul national.

Experienta arata ca asemenea fenomene duc la stagnarea venitului national, deprima consumul, submineaza coeziunea sociala, afecteaza stabilitatea politica si, in cele din urma, genereaza criza.

Adesea, schimbarile au loc la o rata care depaseste cu mult capacitatea de raspuns a indivizilor si a sistemelor. Se pare ca tocmai traim un episod de acest tip.

Piata muncii este dezechilibrata in mod brutal de noile tehnologii, iar dinamica pietelor de aprovizionare mondiale cere schimbarea rapida a cererii pe piata muncii, in raport cu cea ce i se ofera.

Inegalitatea

Nu am ajuns intr-un punct mort, dar tranzitia poate fi lunga si complicata. Aceleasi forte care au contribuit la cresterea economica a tarilor sunt acum responsabile de inegalitatea repartitiei veniturilor.

Lor le revine sarcina sa corecteze eroarea, dar nu le cade deloc bine aceasta obligatie. Asta, cu atat mai mult cu cat noile tehnologii le ofera noi tentatii, creand mereu noi someri si exercitand totodata presiuni pentru ca eroarea sa fie corectata, impotriva vointei celor care trebuie s-o corecteze.

Pentru acest motiv, problema nu se poate rezolva pe termen scurt, sa zicem in anul care vine. Se va rezolva numai pe termen lung. Cat de lung, deocamdata nu stie nimeni.

”România nu este oaia neagră a Europei”. Un fost ministru de Finanțe descrie poziția țării noastre în relație cu marile deficite globale VIDEO

Discuțiile despre deficitul bugetar ridicat și procedura de deficit excesiv în care se află țara noastră încă din 2019 a acaparat dialogul public, dar prea puțin ne aplecăm asupra...

OnePlus Pad Go, tableta de buget cu specificații excelente. La ce preț este oferită

OnePlus a introdus pe piață o nouă tabletă, OnePlus Pad Go, o versiune mai accesibilă a modelului OnePlus Pad. Cu un preț de pornire de aproximativ 230 EUR în Europa, tableta promite să...