Se pregateste o revolutie de catifea la Havana?

Una din ultimele economii planificate dupa modelul sovietic, Cuba, da semne ca incepe sa caute oficial drumul reformelor, pana nu apuca populatia sa-si faca o primavara a ei, dupa modelul Europei rasaritene, a nordului Africii si - de ce nu - chiar a Rusiei.

E usor de observat ca statul tatoneaza timid terenul initiativelor particulare. A distribuit mici terenuri cultivatorilor, in speranta redresarii agriculturii centralizate si, incepand din octombrie trecut, a permis infiintarea de ateliere particulare pentru frizeri, coafori si cosmeticieni.

Nu e greu sa intuiesti ca regimul Raul Castro testeaza pulsul economiei, incercand sa demareze pe calea reformelor, dar evita terapia de soc, care nu totdeauna da cele mai bune rezultate. Prefera politica pasilor mici.

Problema principala a regimului este, insa, sectorul public, foarte incarcat cu un aparat functionaresc birocratic. Sistemul nu include numai administratia, aici intra cadrele politice, tot felul de organizatii specifice regimului dictatorial, factorii regimului de represiune.

Intr-un regim democratizat, toti acestia sunt de prisos, dar nici nu se asteapta cineva ca privilegiatii de azi sa renunte peste noapte la avantajele, despre care sunt convinsi ca li se cuvin pe merite.

Arta de a face din comunisti privilegiati capitalisti prosperi

Solutia echitabila, din punct de vedere guvernamental, este ca acesti exponenti ai puterii de represiune din trecut - si din prezent, inca - sa devina, peste noapte, din comunisti privilegiati in capitalisiti prosperi.

Ei ar putea primi terenuri sau chiar imobile in conditii convenabile, ar putea beneficia de credite si alte avantaje, pentru ca, retragandu-se din viata publica, sa devina oameni de afaceri prosperi.

Ideea n-ar fi o premiera mondiala si stim chiar din exemplul nostru dambovitean ca numerosi colaboratori notorii ai fostului regim au ajuns magnati ai televiziunilor, personalitati in aparatul politic, proprietari de cazinouri, de terenuri uriase, ba chiar si demnitari.

Raul Castro stie ca cel care tine ciolanul in mana, nu-l cedeaza, decat daca-i dai altul in schimb. Politica pasilor mici permite asemenea aranjamente amiabile.

Salariul mediu: 20 dolari pe luna

Conform datelor preliminate, economia nationala a inregistrat, pe anul 2011, o crestere de 2,9%, dupa ce, pe primele sase luni, produsul intern brut crescuse cu 1,9%.

Tot cu gandul la evitarea socurilor, conducerea cubaneza si-a elaborat un plan de reforme, bazat, in mare masura, pe privatizare, cu termen de finalizare in urmatorii cinci ani.

In acest timp, programul prevede sa se reduca treptat participarea statului in sectorul economic, sa fie diminuate substantial subventiile si sa fie create oportunitati pentru intreprinderile mici.

Deocamdata, primele masuri sunt modeste. Dupa autorizarea activitatii frizerilor, coaforilor si cosmeticienilor, s-au mai anuntat extinderi si pentru meseriasi: dulgheri, electricieni, fotografi, instalatori. Totul confirma politica pasilor mici, o revolutie de catifea menita sa evite o explozie.

Ca sa simta populatia adierea schimbarilor, regimul renunta formal la vechile intransingente. Anul trecut, a fost pentru prima oara dupa 1959 cand cubanezii au avut dreptul sa-si cumpere o masina proprie. Stirea trebuie sa fi facut senzatie pe insula.

Mai trist este faptul ca la salariul mediu de 20 dolari lunar, perspectiva masinii devine irelizabila. Dar asa este omul: accepta mult mai usor ceva irealizabil, decat ceva interzis.

A disparut umbrela sovietica

Alta noutate: pentru prima data dupa o jumatate de secol, cubanezul are dreptul sa-si cumpere o locuinta si chiar o casa de vacanta. Tot nerealizabil, dar nici interzis.

Stim din experienta romaneasca modul cum statul s-a descorotosit rapid de locuintele pe care era incapabil sa le administreze si le-a oferit in rate locatarilor. Acest model a functionat in intreaga Europa de Est si ar fi de mirare sa nu-l incerce Cuba, bifand in agenda o mare privatizare.

Prin masurile preconizate, Cuba incearca sa obina in timp ceea ce altii au obtinut prin soc. Dar nu numai teama de soc impinge tara insulara spre reforme: la ultima sesiune ONU, Bruno Rodriguez, reprezentantul Cubei a recunsocut ca, datorita embargoului impus tarii sale, Cuba a inregistrat pierderi de 975 de miliarde de dolari.

In trecut, economia cubaneza a rezistat embargoului datorita Uniunii Sovietice. Ramasa fara protector, tara trebuie sa se descurce cum poate - si tocmai asta face.