In timp ce Guvernul britanic condus de David Cameron evita integrarea mai puternica nascuta din criza din zona euro, retragerea Londrei din constructia europeana poate fi sustinuta chiar de tarile de pe continent.
Desi Cameron a optat pentru un rol de observator la summitul de toamna al Uniunii Europene, masurile convenite acum pot da un nou imbold ideii iesirii Marii Britanii din UE, scrie Financial Times.
Premierul sustine ca sprijina mentinerea tarii sale in Uniune, desi in conditii renegociate. Totusi, Cameron este prizonier al propriului sau partid cu o orientare anti-europeana.
Cerand un tratament special, rationamentul guvernelor britanice succesive a fost ca europenii, cu o gandire mai federala, se vor teme de amenintarea reprezentata de plecarea Marii Britanii. Insa criza a schimbat prioritatile liderilor europeni.
La scurt timp dupa ce Guvernul de coalitie al lui Cameron a preluat conducerea in vara anului 2010, unul dintre cei mai eurosceptici ministri a afirmat ca nu mai este nevoie ca Marea Britanie sa paraseasca Europa, pentru ca Europa paraseste Marea Britanie. Aceasta observatie s-a dovedit a fi mai vizionara decat si-a imaginat autorul ei.
Europa s-a saturat de cerintele Londrei pentru exceptari si evitarea regulilor Uniunii, in timp ce alti lideri fac eforturi serioase pentru a salva euro.
Daca Londra vrea sa iasa, politicienii de pe continent spun acum ca ar trebui sa iasa.
Planul lui Cameron este sa renegocieze o serie de concesii in schimbul acceptului Marii Britanii pentru modificarea tratatelor, conditie necesara pentru o integrare mai puternica a grupului euro.
Exista mai multe obstacole legate de acest scenariu. In primul rand, tara ramane fara situatii din care sa se excluda. Este in afara zonei euro, spre deosebire de Polonia, de exemplu, si nu are intentia de a adera vreodata. A refuzat sa faca parte din Pactul fiscal si din uniunea bancara. Cameron vrea un buget separat de contributiile britanicilor pentru zona euro. De asemenea, Marea Britanie a optat sa ramana in afara spatiului Schengen.
O alta problema consta in presupunerea ca ceilalti vor fi maleabili. Adevarul e ca dreptul de veto si-a pierdut puterea. Cand Marea Britanie a exercitat acest drept in decembrie 2011, liderii din zona euro au creat pur si simplu o structura paralela pentru cooperarea fiscala.
Germania a facut eforturi pentru a se acomoda cu exceptionalismul britanic. Dar rabdarea cancelarului Angela Merkel a ajuns la limita. Administratia britanica a epuizat rezervorul de "bunavointa".
Au existat multe crize in relatia dintre UE si Marea Britanie, insa aceasta pare diferita. Uniunea bancara poate furniza modelul unei noi arhitecturi institutionale care poate exclude efectiv Marea Britanie din procesul decizional din zona euro. In consecinta, tara ar ajunge intr-o situatie destul de asemanatoare cu cea a Norvegiei si Elvetiei, obligate sa suporte efectele, fara a putea contribui la constructie.
Vor fi mai scumpe si va scadea cumpararea .
Cine pierde !? Vezi tot