Dezintoxicarea de populism

In urmatoarele 10 zile, premierul Emil Boc si ministrul de Finante Gheorghe Pogea ar trebui sa se transforme in adevarati scamatori pentru a face bugetul pe anul acesta sa impace promisiunile electorale cu realitatea din visterie.

Salariile profesorilor, pensia minima, salariul minim, cresterea punctului de pensie, pensiile pentru cei care muncit in conditii grele, alocatii, indemnizatii, toate au curs ca laptele si mierea din programele electorale care de care mai atragatoare.

Unele dintre aceste promisiuni au devenit deja legi, neaplicate de PNL, dar pe care PSD, PD-L si presedintele Traian Basescu s-au angajat ferm sa le puna in practica din prima zi a mandatului. Nici gand, desi ambele partide au acuzat drept neconstitutionala neaplicarea unei legi promulgate.

Pe-atunci nu stiau starea reala a finantelor tarii, se apara ele acum. Adica sa intelegem ca au crezut neabatut aberatiile, tot electorale, turnate cu seninatate de Calin Popescu Tariceanu si Varujan Vosganian despre visteria care da pe-afara si despre economia care duduie mai, mai sa decoleze?

Ar insemna sa fie la fel de incompetenti ca acestia. Orice om cu minime cunostinte de economie si-a dat seama de la inceputul anului trecut, cam de la descalecarea guvernatorului BNR la guvern, ca situatia a luat-o razna. Si asta inainte de inceputul marii crize.

Dupa aceea, economistii PSD si PD-L chiar i-au crezut pe premier si pe presedinte cand spuneau ca Romania nu va fi afectata de criza sau, cel mult, va fi stearsa de unele efecte? Declaratiile acelea erau menite sa diminueze panica poporului care sa nu dea navala sa-si retraga economiile, facand praf sistemul bancar, iar profesionistii ar fi trebuit sa le inteleaga ca atare.

Au sperat PSD si PD-L ca liberalii le vor lasa visteria plina? Ar fi ingrozitor de naivi in cazul acesta. Refuzul fostului guvern de a majora lefurile dascalilor, gest cu risc electoral imens, a fost un semn cat se poate de clar ca starea visteriei e dramatica. Niciun partid nu refuza sa dea cu cateva saptamani inainte de alegeri decat daca chiar nu mai are de unde, asa ca mostenirea putea fi destul de precis anticipata.

Spre binele nostru, ar fi de preferat ca economistii PD-L si PSD sa fi fost cinici decat "urechisti" si naivi. Probabil ca au stiut exact ca marea majoritate a promisiunilor nu va putea fi indeplinita. Au licitat totusi in nestire, demagogic si populist, gandindu-se ca, odata suiti sacii in caruta, isi vor scoate pe undeva camasa.

In plus, preelectoral, parea ca guvernul nu va putea fi format fara PNL, asa ca pasul inapoi putea fi pus pe seama partenerilor liberali. Ironia istoriei a facut sa ajunga la putere tocmai partidele care au promis cel mai mult.

Sigur, putem sa ne gandim daca alegerile castigate in baza unor promisiuni facute cu rea credita, adica cu convingerea secreta ca sunt irealizabile, nu reprezinta o forma de fraudare a scrutinului, insa nefiind una care sa aduca invalidarea lui, o asemenea discutie ar fi sterila.

Ceea ce merita discutat acum este daca guvernul ar trebui sa-si tina cu orice pret cuvantul electoral, ceea ce ar echivala insa scufundarea rapida a economei romanesti, sau sa se dezica de promisiuni si sa ia ia masurile care se impun in conditiile date.

Executivul pare sa fi ales varianta a doua, din fericire, pentru ca o sinucidere colectiva nu ar folosi nimanui. Dar felul in care gaseste de cuviinta sa puna in aplicare aceasta varianta nu este prea incurajator. Primele decizii de guvernare, in frunte cu blocarea reangajarii la stat a pensionarilor, sunt heirupisme prea putin evaluate, ale caror efecte colaterale de-abia incep sa iasa la iveala.

Daca guvernarea Boc la vreme de criza va merge pe principiul: "sa facem ceva, orice, dar sa facem si dupa aceea vedem noi care vor fi efectele", ma tem ca ne vom indrepta in exact aceeasi directie in care ne-ar fi dus indeplinirea neabatuta a promisiunilor.

De fapt, si Guvernul, si electoratul trebuie sa treaca printr-o neplacuta, dar obligatorie dezintoxicare de populism.

Sistemul politic va face saltul calitativ, sub presiunea crizei, doar daca puterea isi va asuma necinstea electorala prin decizii bine gandite pana la ultimul efect secundar si evaluate exclusiv in functie de interesul public, iar electoratul va refuza sa mai ingurgiteze nemestecate promisiuni fanteziste, care in loc sa atraga voturi ar trebui sa le alunge.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...