Una dintre primele declaratii facute de Emil Boc dupa ce Alianta "Dreptate si Adevar" a castigat alegerile anunta declinul epocii numirilor pe baza de algoritm. "Nu trebuie sa inlocuim falitii lor cu falitii nostri", spunea presedintele interimar (pe atunci) al PD, precizand ca isi va folosi influenta "pentru a nu repeta greselile CDR".
Dar cum la romani a devenit evident ca ceea ce astazi pare un muschi inteligent, maine poate deveni o zbarcitura trista, din profesiunea de credinta a unui tip stralucitor in materie de politica de bun-simt a mai ramas doar un politician stralucit.
Inversunarea cu care dl. Boc a inlocuit garnitura de liberali, si pe urma de social-democrati de la sefia deconcentratelor, fara sa-si asume in gura mare ceea ce isi doreste din inima, si anume implementarea principiului american al functionarii administratiei, nu evidentiaza diferente intre maniera sa de-a aseza lucrurile si cea a predecesorilor.
Si avem o istoria doldora. Prin 1995, cand PDSR-ul incarcase administratia de competenta de stanga, un deputat PD nastea termenul de "pedeserizare". A placut teribil presei, care primea o noua jucarie. In 1996, Emil Constantinescu a venit la putere cu 15.000 de specialisti care i-au inlocuit pe falitii lui Ion Iliescu. Peste patru ani, socialistii si-au luat revansa si au curatat aparatul de aparatcicii CDR, iar in 2004, noua putere de dreapta le-a dat la loc comanda.
Cam pe-atunci a aparut si incalceala. In primavara lui 2005, democratii i-au lasat singuri pe liberali la butoane, iar anul trecut s-au instalat la putere impreuna cu vechii adversari. Afara cu liberalii, doar ca ordonanta care reorganiza institutiile si numea directori coordonatori a fost atacata la Curtea Constitutionala si a primit aviz negativ. Modelul s-a repetat in toamna, cand socialistii au plecat in bejenie pentru a se pregati de prezidentiale din opinci de opozitie. Afara si cu ei, pe baza altei ordonante facuta praf de CCR.
Iar acum mijeste alta lege, care-i trimite pe directori, fosti functionari publici, actualmente politicieni cu contract de management, viitori functionari publici, la concurs. In functii pe cale sa fie recastigate in instanta de liberali si de social-democrati, si uite-asa, daca vom respecta sentintele, la un moment dat vom fi in situatia ca pe fiecare post, redenumit sau nu, sa platim cate trei faliti.
Mai pricepe cineva ceva? Felicitari! Ce-i drept, nici opozitia nu e lipsita de ipocrizie, si o presteaza cu arta. Au crapat de nervi si au parasit lucrarile parlamentului la discutarea statutului functionarilor publici ca si cand acum ar fi descoperit ca politica nu-i fata mare, ci administrator de bordel.
Nu stiu cum va reusi Emil Boc sa rezolve, financiar, purcoiul de sentinte care vor da castig de cauza fostilor directori. Ii urez succes, iar ministrului Vladescu apa rece in lighean. Dar stiu ce m-ar putea face sa banuiesc actuala putere de barbatie: sa-si asume dorinta de-a avea in functii proprii oameni, precum si acceptarea ca in momentul pierderii alegerilor, acestia isi vor lua boccelele si se vor intoarce la casele lor.
Cum sa facem ca o asemenea lege sa nu fie rasturnata, in buna traditie romaneasca? Sa o trecem in Constitutie. Asa se va anula posibilitatea scurgerii de venituri in buzunarele unor clienti sucariti pe destinul lor politic, dar indreptatiti sa le chioraie matele dupa dreptate.