Editorial: Naluca lui Boc

Emil Boc a iesit la inceputul lunii octombrie cu pieptul gol in fata natiunii si a anuntat ca ar fi onorat sa-i cada Guvernul pentru ca si-a asumat raspunderea pe Legea sistemului unitar de pensii.

Multi au vazut in el premierul-haiduc, premierul care-i razbuna pe cei care au privit atata vreme cu obida spre veniturile nesimtite ale celor iesiti din activitate printr-o portita anume deschisa, cu concursul tuturor: parlament, guvern, sindicate.

Si uite-asa, toamna trecuta, la ora 10 dimineata, a inceput goana dupa o naluca: dreptatea sociala. Doar ca socialismul a fost construit de toata lumea - aleg un sistem caracterizat printr-o oarecare ordine, spre deosebire de economia originala de piata -, care a cam vaslit in aceeasi directie, fara pretentii de doua, trei boase in plus: si judecatorii, si militarii, si inginerii, si securistii, si vanzatoarele de legume.

Aaa, pai egalitarism? Nu, fireste. Dar care sunt criteriile dupa care sa ne construim viata eliminand frustrarile? Nu exista. Mereu se va gasi o categorie care sa pretinda ca e un rulment vital in sandrama, si atunci, trebuie sa recurgi la o masura apta sa genereze o oarecare impresie de justitie, un compromis pe care il poate toata lumea inghiti, unii mai usor, altii mai greu, dar cu aceeasi finalitate.

Niciun guvern de dupa Revolutie nu a avut discernamant, pentru ca nu a anticipat un lucru la indemana oricarui copil de clasa a doua: daca scapi un ou pe jos, nu-l mai strangi niciodata. Nici masina timpului nu exista si asta pe simplul motiv ca, daca modifici trecutul, s-au putea sa nu mai ajungi sa fii in situatia de-a te intoarce in timp. Si atunci, ce avem in varful mesei?

Un premier care vrea sa repare lucrurile. Laudabil. Utopia e cel mai frumos refugiu al unei minti fasnete, doar ca sistemul romanesc de pensii a fost violat cu atata putere si trupul tarii e atat de batran, incat niciodata nu va mai avea inima sa clipeasca din gene ca o fata de 13 ani.

Indiferent cate reparatii va incerca Guvernul, ceva nu va putea schimba niciodata. Un inginer constructor care si-a scuipat afara plamanii iarna de iarna si a construit fabrici va avea mereu o pensie mai mica decat un sef de post. Un contabil-sef de IPJ va avea mereu o pensie mai mare decat un neurochirurg. Un general de securitate care a incercat asasinarea unor scriitori va avea mereu o pensie mai mare decat o profesoara de istorie.

Decat peste 20, 30 de ani, cand varsta de pensionare va ajunge 65 de ani la toata lumea, majoritatea privilegiatilor vor fi murit, ceilalti vor mai apuca vreo cinci ani, iar copiii care termina acum facultatea vor avea la randul lor copii cu un viitor luminos. Pana la urma, toate problemele dispar fizic.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...