Editorial: PD-L - pe urmele PNTCD

In vara anului trecut, cand sectorul privat s-a confruntat cu primul val al disponibilizarilor, masura a parut fireasca. Asa e in capitalism, costurile trebuie sustinute de productie.

Saracii oameni, spuneau bugetarii, aflati mereu la adapost - si la noi tot asa s-a nimerit: in anii neelectorali aveam crestere economica, inaintea cate unui scrutin economia paraia cate-un pic, dar guvernantii spuneau ca e de la viteza motoarelor, iar dupa inclestarea de la urne, rectificam negativ.

In toamna anului trecut, cand aceiasi patroni au recurs la reducerea salariilor cu o treime, ca sa nu fie nevoiti sa inchida pravaliile, optiunea lor s-a inscris tot in perimetrul normalitatii. Mai bine mai subtiati, dar in viata, ca sa poata sustine in continuare statul.

N-au fost miscari de strada nici la inceputul anului, cand patronii au umblat din nou la salarii. Care au mai avut de unde. Dar taman intrase in vigoare Legea 330, a salarizarii unice, asa ca au inceput sa se auda glasurile bugetarilor. O reducere cu pana la 20 la suta a veniturilor a dezmortit sindicatele si le-a determinat sa ameninte cu greva. Ceea ce nu au facut cand n-au mai avut hartie de scris, benzina, bani de investitii in reparatii capitale la scoli, medicamente in spitale si cotiere pentru ghisee.

Intr-o economie departe sa se insanatoseasca in plina criza fara masuri de stimulare a intreprinzatorilor, era evident ce urmeaza: statul social, vopsit ciclic din considerente electorale, urma sa fie demantelat, iar aparatul birocratic, caracterizat prin nepotism, subtiat.

Iata, insa, ca acesta reactioneaza la intentiile patronului sau, statul, si aprinde fitilul miscarilor de protest, adica exact ceea ce Romania nu-si poate permite acum. Puterea nu are nicio explicatie pentru inactiunea care a dus la situatia din prezent, si lipsita de credibilitate, nu mai are cum sa convinga oamenii sa nu se mute in strada. Mai ales ca agentiile si companiile de stat au inca la dispozitie fonduri uriase de cheltuieli.

E usor de priceput ce-i mana pe oameni sa protesteze, pentru ca pana la urma, si bugetarii au familii, guri de hranit. E insa foarte greu de inghitit indolenta sindicatelor, care nu inteleg ca salariile de la stat nu mai pot fi sustinute. Iar planurile privind disponibilizarea a minimum 150.000 de persoane de la inceputul anului viitor vor fi probabil devansate, daca statul majoreaza constributiile sociale pe care trebuie sa le vireze patronii.

In toata aceasta spirala care nu poate duce decat la cresterea progresiva a somajului, exista, totusi, ceva ciudat: atitudinea lui Traian Basescu. In conformitate cu comportamentul cu care ne-a obisnuit, anuntul sau privind scaderea pensiilor ar fi trebuit sa fie numai timpul unu al unei jonglerii cu sentimente, pentru ca apoi sa revina salvator. Iata, insa, ca decizia intarzie, si asta poate insemna ca a vorbit serios. Si de-abia asta ilustreaza dimensiunea dezastrului.

Traian Basescu n-a mai facut o asemenea greseala politica. Niciuna dintre deciziile sale nu a avut un asemenea cost de imagine ca aducerea batranilor in pragul nebuniei. Somajul bugetarilor va beneficia de aprobarea tacita a restului societatii, in ciuda ipocriziei manifestate pe canalele tv de stiri, dar sacrificarea celor mai neputinciosi dintre romani nu va ramane fara urmari. Daca PD-L nu gaseste solutia economica pentru a da inapoi, va avea soarta PNTCD.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...