Boc stahanovistul (Opinii)

Alexei Grigorievici Stahanov a fost un reprezentant de frunte al clasei muncitoare din URSS. In fapt, cuvantul stahanovist i se datoreaza, la fel si intelesul sau.

Se spune ca intr-o noapte din august 1935, Alexei Grigorievici Stahanov a depasit planul de munca de aproape 10 ori, extragand peste 100 de tone de carbune dintr-o mina.

Propaganda sovietica nu avea cum sa rateze un astfel de sacrificiu in numele comunismului si l-a transformat pe minerul sarguincios intr-un erou al Uniunii Sovietice.

Conceptul de stahanovist a fost preluat in perioada comunista si de catre propaganda Partidului Comunist Roman, dar folclorul a extras din acest exemplu al daruirii pe altarul productiei mai degraba cinismul din celebra "noi muncim, nu gandim!"

Odata cu falimentul sistemului comunist, ideea s-a transformat si a devenit cunoscuta sub forma "cine-i harnic si munceste ori e prost, ori nu gandeste"! O adaptare perfecta parca pentru vremurile haotice de dupa Revolutie, cand inversarea tuturor valorilor a facut ca munca sa fie privita in bascalie, ca apanajul tuturor fraierilor si ratatilor.

Cand peste tot in jurul tau vezi doar exemple de diversi imbogatiti oricum numai prin munca nu, iar cei care se spetesc muncind abia de isi pot asigura supravietuirea, munca a atins treapta cea mai de jos pe scara valorilor umane.

Astazi munca este privita doar de catre o minoritate ca o solutie care te poate ajuta sa prosperi. Si mai putin vad in munca o eliberare sau conditia esentiala a naturii umane. O majoritate coplesitoare trateaza aceasta indeletnicire ca o pedeapsa, iar si mai multi ca pe o corvoada care nu mai ofera nici macar simplele bucurii ale unei vieti modeste. Ea intretine la limita doar supravietuirea.

E un parcurs tragic al societatii noastre, care si asa nu a excelat niciodata in seriozitate si nu s-a evidentiat vreodata printr-o harnicie nepamanteana. Mai degraba fire poetica, romanul este frate cu codrul si oricine altcineva decat cu munca.

Ei bine, in aceasta pasta de puturosenie generala, s-ar putea spune ca exemplul pe care il ofera Emil Boc si obsesia sa stahanovista pentru munca este o adevarata binecuvantare.

S-ar putea spune, daca nu ar fi poate singurul personaj din intreaga comunitate care ar trebui, si ar fi recomandabil chiar, sa traga mai putin ca un animal la jug, in schimb sa isi permita luxul de a avea minte limpede si o gandire curata si neagitata de toate fleacurile zilnice.

Intr-o tara normala, totusi, se presupune ca premierul este cel care gandeste si elaboreaza strategii de dezvoltare, mediteaza la diverse teorii economice si sesizeaza oportunitati si costuri ale implementarii unor politici sau doctrine.

Eh, ti-ai gasit, in Romania totul e facut ca un singur om sa gandeasca totul, iar restul sa execute supusi si fara prea multe intrebari. Sunt multe lucruri imposibil de inteles la Emil Boc, insa aceasta obsesie nebuna pentru munca si intretinerea iluziei ca este cel mai ocupat om de pe pamant cred ca e cel mai inalt grad al ipocriziei totale in care el fiinteaza.

Desi e vizibil pentru oricine ca nu initiaza niciodata nimic, ca totul vine dintr-o singura directie, iar el este un simplu executant al directivelor si ideilor altora (fie ei FMI, presedinte sau alti grei de prin partid sau finantisti din sectorul bancar), Emil Boc refuza sa intre in concediu.

Si nu e prima data cand il auzim pe premier spunand ca nu pleaca in concediu, pentru ca "deocamdata, din nefericire, nu am sansa". Ceea ce poate ar mai fi cumva de inteles, dar sa le interzici si reprezentantilor prefecturilor si ANAF-ului sa se odihneasca doar pentru ca tu nu ai o viata normala, parca e prea de tot.

Privindu-l pe Emil Boc, il vad aievea pe Alexei Grigorievici Stahanov, un om care nu stie decat sa roboteasca, sa execute, sa puna cap la cap piulite si sa traga linii, sa adune si sa scada, pentru ca in final sa taie sau sa mai execute cateva posturi inutile.

Simt deja toti fanaticii cu mintea ingusta care vor sari sa strige, smulgandu-si insigna de pionier din piept si trantindu-si basca de pamant, ca aceste randuri incurajeaza nemunca. Tocmai pentru a evita astfel de concluzii, poate ca ar fi bine sa respiram putin mai destinsi si sa privim cu mai putin incrancenare viata.

Crize au fost tot timpul. Insa si furnicutele din indepartata China au nevoie de cate o minte limpede sa le spuna ce si cum sa faca. Emil Boc o doar o furnicuta oare?

”Nu am ce să-mi reproșez. Mandatul rămâne pe masa coaliției”. Cîrstoiu a făcut declarații în faţa Spitalului Universitar. Explicaţii privind acuzaţiile de incompatibilitate

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...