Apelul premierului la solidaritate ma lasa rece, pentru prima oara. Daca gestul lui Adrian Sobaru, care incercand sa moara in plenul Parlamentului a strigat atat de rece incat mi-a sfasiat mintea, m-a determinat sa ma intreb unde se va sfarsi calvarul acestui popor, si daca va mai avea cine sa consemneze limanul, declaratia lui Emil Boc m-a umplut de nervi.
S-o revedem: "Stiu ca multi romani o duc greu. Acest lucru nu reprezinta vina exclusiva a cuiva, sunt vremuri pe care toti trebuie sa le trecem prin solidaritate, luciditate, rationalitate si echilibru".
Solidaritate intre cine si cine, intre cine si ce? Am stat eu cumva de sase alaturi de premier? Cu ce tupeu mi se cere sa fiu solidar cu cineva care fura, sau care ingaduie hotia aducand partidul sa faca front comun in jurul madamei Anastase - ca asa s-a exprimat Emil Boc dupa frauda de la Legea pensiilor. Cu maxim tupeu. Adica sa inghit in fiecare zi noi demonstratii ale incompetentei care pretinde ca actioneaza pentru ca poporului sa-i fie mai bine candva, si sa fiu partas, prin sustinerea oarba, la sarlatanie? Cata nesimtire poate sa zaca in mintea cuiva care ma aduce si pe mine, si pe dumneavoastra, la masa celor care impart vina?
Adrian Sobaru a consemnat cu fiecare zi care trecea drama propriei familii, dar crucea nu i se termina odata cu sosirea la serviciu. Prin cablurile sale ajungeau in casele romanilor alte nefericiri, tot mai multe, mai adanci, ochi de oameni macinati de vremuri, incapabili sa zareasca lumina. Si nici aici nu era capatul crucii.
Asista in Parlamentul Romaniei la dezmatul democratiei, vedea cum in numele sau si al altor naivi, politicienii isi trageau propriile cabluri. Tot mai multa deznadejde, intai picurata, apoi azvalita cu furtunul in destinul tarii sale l-au determinat sa-si cheme in minte strigatele tuturor romanilor care nu mai suportau si sa incerce sa dea reset.
"Destul!", a strigat Adrian Sobaru. Eu l-am auzit. Pentru o secunda, l-au auzit si politicienii. O liniste de moarte s-a lasat in Parlament dupa ce trupul angajatului TVR a fost dus la spital. Dar a durat putin, resetarea n-a reusit. Partidul premierului s-a intors la munca. "Sacrificiu" si "responsabilitate" scria pe el.
Fara indoiala ca pedelistii, ca si colegii lor, au fost socati de gestul lui Adrian Sobaru. Daca as fi naiv, as crede ca de-acum incolo vor fi mult mai atenti, ca vor distinge esentialul: au fost instalati in functii ca sa aiba grija de popor. Pentru ca de fiecare data cand cineva este uns intr-o functie, rosteste juramantul de credinta ca pe o poezie. Dar tara cere pragmatism, nu romante.
Guvernarea nu-i o chestie mesianica, si daca nu poti sa-i faci injectie tarii tale cand vezi ca isi ia campii, te duci invartindu-te! Nu ramai ancorat in ideea ce vrei binele, prin urmare masurile dure vor deveni eficiente la un moment dat, cand romanii nu vor mai avea puterea sa-si scrie numele. Si Hitler a crezut ca face bine, dar ce legatura are austeritatea cu furtul unei gaini? Ridzi e bolnava, dar cand a manipulat banii Ministerului de asa natura incat procurorii au considerat ca merita un dosar penal s-a simtit bine.
Sa ma duc in continuare pe mana lor? Nu o mai fac. Sa-si dea demisia, deoarece poporul urla de durere.
Mergi si documenteaza-te pe la gropile de gunoi si vezi ca si... Vezi tot