Pentru Emil Boc incepe una dintre cele mai grele perioade, care ii va pune la incercare intreaga autoritate si anvergura politica. Si in aceasta menghina l-a aruncat imposibilitatea economica de mari salariile in perioada preelectorala.
Traian Basescu a iesit cu un mesaj fara echivoc adresat, parca, direct lui Emil Boc, caci, in ultima vreme, premierul nu a pierdut nicio ocazie sa anunte ca in 2012, ba chiar incepand cu aceasta toamna, bugetarii vor recupera intreaga amputare salariala din 2010, iar pensionarii vor primi bani mai multi: "Astfel de declaratii, mai ales cand vin din partea unor politicieni de la guvernare, fac rau Romaniei si creeaza neincredere in capacitatea tarii de a duce la bun sfarsit programele la care s-a angajat".
Presedintele a turnat o galeata cu apa rece peste acest entuziasm nejustificat in conditiile in care economia mondiala atarna iar de un fir de par, iar cea romaneasca a inregistrat un usor regres dupa firavul progres care ne-a scos din recesiune. Majorarea pensiilor si a salariilor ar insemna sa ne jucam cu focul, cu riscul unei arsuri chiar mai rele decat precedenta.
Dar nu Traian Basescu se prezinta anul viitor la algeri. Sigur ca rezultatul lor nu-i e deloc indiferent, caci o coabitare cu USL si cu un premier pesedist sunt ultimele lucruri pe care si le doreste. Dar chiar si asa, nu domnia sa trebuie sa adune anul viitor voturi, nu domnia sa trebuie sa raspunda la intrebarile nervoase ale bugetarilor, inca foarte multi, si ale pensionarilor si mai multi.
Incercarea acasta va fi rezervata primarilor si, mai ales, parlamentarilor PDL, care au nevoie de o majorare salariala ca inecatul de colac. Fara acest argument, sansele lor se diminueaza chiar mai mult decat pana acum si acesta este motivul pentru care Opozitia (mai ales media, caci cea politica e in vacanta) saluta continuarea austeritatii ce ii baga voturi in traista fara sa faca nimic.
In aceste conditii, presiunile facute asupra premierului pentru majorarea salariilor si a pensiilor sunt logice si ele se vor inteti, cu atat mai mult cu cat, potrivit legii, de la mijlocul anului viitor nu mai sunt posibile astfel de decizii. In anii trecuti, vorba presedintelui ar fi fost suficienta pentru ca, scrasnind din dinti, partidul sa se conformeze. Vremurile acelea au trecut insa. Autoritatea presedintelui in PDL nu mai este la fel de mare si, in orice caz, insuficienta pentru a-l scuti pe Emil Boc de probleme.
Strategia fiscala mentine intr-o oarecare masura linia austeritatii, dar lasa deschisa poarta majorarii salariilor si pensiilor, ceea ce mi se pare foarte periculos. Ramane, asadar, de vazut cum si cat timp va face fata premierul presiunilor propriului partid. Va fi un test de determinare si autoritate, cu atat mai mult cu cat cu PDL va ramane dupa ce, in 2014, presedintele va iesi la pensie.
Emil Boc va fi primul care va deconta un eventual, chiar previzibil, esec in alegeri. Pe de alta parte, daca face majorarile cerute de partid, nu numai ca isi distruge relatia cu presedintele, dar stie bine ca face un imens rau Romaniei. Pana la urma, Emil Boc are de ales intre soarta politca a PDL si a sa, pe de-o parte, si soarta Romaniei, de cealalta.
Forfetarul a inchis firme si a alungat... Vezi tot