Cum de am incaput pe mana unor ageamii

Nu mi-am crezut urechilor, sa aflu ca institutia suprema a statului, Parlamentul, a incredintat problemele de justitie unor amatori semicalificati in domeniu.

Caci nu pot aprecia altfel decat ca amator intr-ale dreptului un inginer care, dupa un deceniu de inginerie s-a recalificat brusc jurist, un alt inginer care si el, dupa ani buni de inginerie, a ajuns tot jurist (se codeste sa faca public numele universitatii care i-a eliberat diploma), sau intr-un muncitor devenit, hop, avocat.

Sa fim intelesi, am tot respectul si pentru inginerul care s-a dedicat profesiei sale, si pentru muncitorul credincios meseriei alese, dar saltul brusc de la domeniul tehnic la cel juridic mi se pare bizar, iar balmajeala in exercitarea profesiei as cataloga-o carierista.

Inginerul, daca isi respecta profesia pe care el singur si-a ales-o, nu altcineva, si daca se simtea studios, continua drumul inceput: un masterat, un doctorat, cercetari in domeniu, publicatii de specialitate, participarea la cercetari internationale de profil. Nimic din toate acestea nu se observa la inginerii nostri deveniti juristi.

Perspectiva profesionala a celui care si-a ales sa fie muncitor la uzinele Mecanica Fina mi se pare de asemenea potrivita in domeniul ingineresc, sau poate in altul, dar in niciun caz in cel al stiintelor juridice.

Recunosc, exista in istorie cazuri celebre de personalitati care au evoluat in alta directie decat cea a pregatirii initiale. Dar nu cred ca vreunul dintre acestia si-a demarat noile drumuri pornind de la o institutie care fabrica diplome in serie, cum se intampla adesea la noi.

Francezii au o vorba: "violon d'Ingres", adica "vioara lui Ingres". Este prea celebra sintagma la nivel european si prea necunoscuta la noi, ca sa nu fiu tentat la o mica digresiune. Merita explicata.

Jean-Auguste Ingres a fost un reprezentant de seama al neoclasicismului francez in pictura, director al Academei de Arte Frumoase din Paris, ramas pana astazi un reper in pictura europeana si a lumii.

Dar pictorul Ingres avea o pasiune, un hobby: vioara. Era un violonist, daca nu desavarsit, in orice caz foarte apreciat. Unii contemporani comentau chiar ca nu stiu pe cine sa-l omagieze mai intai: pe pictorul Ingres, sau pe violonistul cu acelasi nume?

Nu m-as lega de profesia "juristilor" nostri Eugen Nicolicea, Florin Iordache, Serban Nicolae si altii ca ei. Treaba lor, nimanui nu-i este interis sa se recalifice pe parcurs. Dar n-as crede ca ar simti vreunul in sufletul sau nici macar un procent din acea chemare, la care se refera francezii cand spun "violon d'Ingres".

In opinia mea, si Iordache, si Nicolicea, si Nicolae au simtit mai curand alisverisul decat chemarea, au calculat unde sunt foloasele mai mari, unde e ciolanul mai gros, cand au dat de pamant cu domeniul tehnic din care-si mancasera painea pana atunci si au trecut la cel juridic, nou-nout si tentant.

Nici asta n-ar fi ceva rau - in fond fiecare face ce vrea cu cariera sa - dar faptul ca Nicolicea si Nicolae sunt presedintii comisiilor juridice din cele doua Camere ale Parlamentului, iar Iordache este vicepresedintele Camerei Deputatilor, insarcinat in mod special cu promovarea pachetului de legi "pe justitie", dupa care ar trebui sa fim judecati de acum incolo nu numai noi toti, ci chiar si urmasii nostri, sau cum spune magistral Delavrancea, chiar si urmasii urmasilor nostri, asta mi se pare o impietate.

Revin la cazul notoriu al pictorului Ingres, admirat ca mare violonist, dar ramas definiitiv numai director al Academiei de Arte Frumoase si in niciun caz mutat cumva la directia vreunei Academii de Arte Muzicale. Pana la urma, istoria l-a consacrat ca pictor, nu ca muzician.

In opinia mea, faptul ca legile pe justitie au fost lasate la mana unor artizani ai dreptului este o rusine pentru Institutia Suprema.

Dnii Nicolicea, Iordache sau Nicolae ar putea fi excelenti avocati pledanti - fireste daca ar gasi clienti dornici sa incredinteze propria lor cauza unor ingineri sau unui mecanic. De asemenea, pot fi si parlamentari, daca asta a fost vointa alegatorului, dar protapirea lor in functii precum cele in care se afla nu are legatura nici cu alegatorul, nici cu vointa lui. Are legatura numai cu aranjamentele postelectorale de culise, facute la masa verde sub bagheta dlor Dragnea si Tariceanu.

Nu cred ca bagheta a tinut seama de meritele celor blagosloviti cu asemenea posturi, nici de palmaresul lor, nici de ceea ce au scris ei (si cel mai adesea n-au scris) in C.V. Bagheta mi se pare mai legata de propriile dosare penale ale celor doi sefi de Camere, care trebuie scosi basma curata, sub pretextul ca asta salveaza tara de corupti.

O asemenea misiune o poate aduce la indeplinire mult mai bine un inginer ageamiu intr-ale dreptului decat un jurist sadea, care nu se pricepe intr-ale ingineriei, dar respecta neclintit statul de drept si nu-si negociaza profesia.

Plângeri la DNA și ANI împotriva lui Cristian Popescu Piedone. USR îl acuză că și-a angajat ”rudele și pilele” la primărie

USR va depune plângeri la Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva lui Cristian Popescu Piedone şi a caracatiţei cu rude şi pile pe care a...

Ciolacu nu-l lasă pe Robert Negoiță să intre în cursa pentru Capitală: "E candidat la Sectorul 3 și lucrurile așa vor rămâne"

Premierul Marcel Ciolacu a declarat vineri, 19 aprilie, că a discutat cu liderul PNL, Nicolae Ciucă, şi au ajuns la concluzia că Robert Negoiţă este un candidat foarte bun al alianţei PSD -...