Europa inghesuita in Balcani

La 1 ianuarie 2018, presedintia Uniunii Europene (a Consiliului Uniunii, tehnic vorbind) va reveni, timp de sase luni, Bulgariei iar de la 1 ianuarie 2019, Romaniei (tot pentru sase luni).

Atat Uniunea, cat si cele doua state sud-est-europene vor trebui sa isi probeze maturitatea politica: UE va trebui sa dovedeasca ca poate sa "mearga" chiar daca este condusa de mana celor mai tinere state membre, iar Bulgaria si Romania vor avea de dovedit ca pot face cu succes exercitiul de a conduce uriasa masinarie birocratico-politica.

Intamplarea face ca perioada "balcanica" a Uniunii Europene sa fie una foarte densa: pentru prima data intr-o istorie dominata de extinderi obositoare, UE se va contracta puternic: a doua iesire din Uniune (prima a fost Groenlanda in 1985) va duce la diminuarea populatiei comunitare cu o optime si la restrangerea economiei cu o sesime!

In aceeasi perioada, Uniunea va trebui sa reziste asaltului franco-german asupra "democratiei interne" (cele doua cele mai mari economii continentale vor sa imprime UE un regim mai puternic centralizat, o conducere mai autoritara).

Prinsi in jocul nostru narcisist de a ne admira viitorul statut de lider semestrial al UE (pentru noi 2019 are cumva legatura cu centenarul Marii Uniri din 1918) sau de a ne deplange incompetenta birocratica (nu avem inca instutionalizat mecanismul care va asigura presedintia rotativa a UE), am uitat sa mai intelegem si contextul regional precum si sansa oferita de acesta.

Ei bine, dupa ce Bucurestiul a parcurs senin etapa comica a prezentarii unui general de aviatie NATO (presedintele Rumen Radev, absolvent stralucit al US Air Force Squadron Officer School de la prestigioasa Maxwell Air Force Base) drept Dodonul rusilor de la Sofia, mai de curand, dupa recentele alegeri si formarea noului guvern de la Sofia (inceputul lunii mai 2017), romanii au reusit performanta de a ignora total semnificatia acestui nou guvern.

Prinsi intre ciocanul "Macron-izarii" analistilor si politicienilor (care uneori se si confunda intre ei) si invitarea iscusita la "vanatoare" a micului Donald (daca in 2017 noi inca credem ca asa vom avea sprijinul Washington-ului, inseamna ca au trecut degeaba 27 de ani!), romanii au uitat sa se mai uite si peste gardul regiunii, unde chiar se intampla lucruri notabile: bulgarii au un nou guvern cu care vor prezida Europa pentru sase luni, Orban Viktor se pregateste de o noua victorie electorala in 2018 iar, la Chisinau, tandemul Plahotniuc-Dodon incepe sa-si insuseasca total moldovenismul statalist, alungand definitiv Bucurestiul din "afacerile interne" ale republicii mici, dar corupte.

Ce se intampla, cu adevarat, la Sofia, cu doar sapte luni inainte de presedintia bulgara si de ce ar trebui sa ne intereseze aceste lucruri mai mult decat rautatile veselului Juncker la adresa perfidului Albion?

In primul rand, pentru Uniunea Europeana in special, cat si pentru Occident in general exista categoria "Romania si Bulgaria": am intrat in tandem in NATO in 2004, am intrat in tandem in UE in 2007 si tot in tandem ni s-a refuzat statul de membru al grupului Schengen.

Categoria "Romania si Bulgaria" a aparut inca din 1990, cand ambele state au ales sa fie conduse de partidele foste comuniste (in contrast cu celelalte state estice) si s-a cimentat in 1996, cand ambele au ales schimbarea.

Bulgaria si Romania sunt, inca (desi Croatia "vine" tare din urma), cele mai sarace state din UE: in 2015, bulgarii se aflau la 47% din media UE la performanta economica (PIB/locuitor in cifre comparabile, PPS) iar romanii la 57%; ceilalti estici stau ceva mai bine: polonezii la 69%, ungurii la 68%, cehii la 87% iar slovacii la 78%.

Bulgaria este a 76-a economie a lumii cu un PIB (PPP) de 145 miliarde USD, de trei ori mai mic decat cel al Romaniei, dar este si o tara de aproape trei ori mai putin populata (putin peste 7 milioane de bulgari fata de 20 milioane de romani).

Bulgarii au, la fel ca Romania, o minoritate zgomotoasa, sustinuta de un stat vecin: ei au aproape 9% turci, noi avem cam 6% maghiari. De asemenea, bulgarii au o importanta comunitate de rromi (aproape 5% in statistici).

Bulgarii sunt, ca si noi, ortodocsi; desi evidenta ortodoxiei lor este mai veche decat a noastra, sentimentul religios este ceva mai estompat decat la noi.

Mai mult, bulgarii au o Republica Moldova a lor, care se numeste "Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei (FRIM) ". Cam doua treimi din populatia FRIM este constituita de catre "macedoneni"; acestia sunt la fel de macedoneni cum sunt si romanii de peste Prut "moldoveni", adica dupa razboi, bulgarii din FRIM au fost "macedonizati" (o identitate inventata secolul trecut) precum romanii din Basarabia au fost "moldovenizati". Evident ca "limba macedoneana" seamana suspect de mult cu limba bulgara, iar "macedonenii" si bulgarii se inteleg fara dictionar...

Incepand cu 4 mai, bulgarii sunt condusi de al treilea guvern Boiko Borisov, care coabiteaza cu presedintele Radev. Alegerile recente au condus la un rezultat asteptat cu partidul lui Borisov (GERB-Cetatenii pentru Dezvoltarea Europeana a Bulgariei) ocupand 95 din cele 265 de locuri in Parlament. Majoritatea fragila (de doar 134 mandate) a fost impusa de premierul-general de politie impreuna cu o coalitie, "Patriotii Uniti" (27 de parlamentari) si un partid Volya (12 parlamentari), condus de excentricul milionar Veselin Mareshki. Socialistii (BSP, 80 mandate) si partidul minoritatii turcesti (DPS, Miscarea pentru Drepturi si Libertati, 26 mandate) au ramas in opozitie.

Prioritatile guvernului condus de catre un alt favorit al Angelei Merkel, generalul Borisov, sunt accederea Bulgariei in zona Euro si in spatiul Schengen, adica (exact ca si la noi) intrarea in "nucleul dur" al Uniunii, sau "mai mult NATO si mai multa UE", pe fondul, iluzoriu desigur, al unor relatii bune cu Turcia si Federatia Rusa.

Cu toate acestea, guvernul actual are doua verigi slabe: ciudatenia lui Mareshki (pro-rus, anti- UE dar in acelasi timp pentru intrarea in zona Euro si Schengen!) si o componenta a Patriotilor Uniti, partidul anti-sistem Attack (nationalist cu retorica anti-turceasca si anti-romi), promotorul refendumului pentru iesirea din NATO.

Ca si in Romania, guvernul de la Sofia vrea sa-si creasca gradul de integrare in UE, vrea sa creasca bugetul de aparare la 2% din PIB (pana in 2021) si vrea sa participe la o politica militara europeana comuna. Desi Attack (pentru prima data acceptat intr-un guvern) acuza Turcia de radicalizare a minoritarilor turci din Bulgaria, GERB a reusit sa mentina un ton echilibrat al programului comun de guvernare.

Attack detine in guvern doar un ministru fara portofoliu (Volen Siderov), ceilalti ministri ai Patriotilor Uniti fiind Valeri Simeonov (aruncat de Borisov sa-si demonstreze patriotismul tocmai la Ministerul Economiei si Demografiei) si Krasimir Karakacianov (ministrul apararii si vice-premier, silit sa gestioneze un sector dificil).

Posturile importante au fost mentinute pentru GERB si populate cu pro-occidentali: Ecaterina Zaharieva (o pro-europeana devotata, favorizand inasprirea sanctiunilor anti-rusesti) este vice-premier si ministru de externe, iar Tomislav Doncev (bun tehnician al fondurilor europene) este celalalt vice-premier. Corespondenta Anei Birchall de la Sofia este Liliana Pavlova, o doamna competenta tehnic si unanim apreciata printre ambasadele de la Sofia.

Din pacate, prezenta partidelor Volya si Attack in guvern, va tempera mult elanul bulgarilor pentru orice initiativa regionala de aparare in bazinul Marii Negre, atat datorita reticentei fata de Turcia cat si datorita unei simpatii in crestere a oficialilor pentru cauza ruseasca.

Altminteri, Sofia are cam aceleasi probleme cu Bucurestiul: in primul trimestru, economia a crescut cu un impresionant 3,4%, investitiile au scazut (cu 206 milioane EURO) in dauna consumului final (peste 87% din PIB) iar balanta comerciala este bineinteles negativa (- 334 milioane EURO). Simptom al saraciei, bulgarii cheltuie o treime din venituri pe mancare si inca o cincime pe facturile de utilitati.

Romania este a treia cea mai mare destinatie de export (9% din total, dupa Germania si Italia) pentru Bulgaria, cu 2,3 miliarde USD si tot a treia tara exportatoare catre Bulgaria (dupa Germania si Rusia), cu 2,6 miliarde USD. Pentru noi, vecina de la Sud reprezinta a sasea cea mai mare piata de export si a treia destinatie turistica externa.

Desi Bulgaria este vecinul cel mai prietenos al Romaniei (relationarea cu Republica Moldova este in alta logica), relatiile politice sunt mediocre, neexistand nicio scanteie care sa le insufleteasca si nici rigoare care sa le adanceasca: incepand cu 2011, s-au organizat trei sedinte comune de guvern Romania-Bulgaria (Bucuresti, Ruse si Craiova) ; 7 intalniri intre presedinti si 13 intre premieri in 27 de ani nu reprezinta prea mult.

Tehnic vorbind, nu avem niciun proiect de importanta sistemica care sa creeze o alta paradigma a relatiilor bilaterale: proiectul gazoductului BRUA nu este un proiect romanesc sau bulgaresc, ci o initiativa impusa, care vine de undeva "de sus", iar Via Carpatica este o initiativa polono-maghiara care nu serveste decat proiectelor de la Visegrad.

Colac peste pupaza, ideea de a crea o trilaterala Romania-Bulgaria-Serbia (asa-numitul grup de la Craiova) s-a dovedit mai mult o "neutralizare" a relatiei bilaterale decat o intarire a acesteia: Serbia nu este membra a UE sau NATO si nu prea ne impartaseste valorile comune, ba chiar este prea strans imbratisata cu ursul rasaritean. Aceasta trilaterala nu a facut decat sa ingroape o idee altfel buna, cum ar fi achizitia publica in comun de medicamente si vaccinuri.

Anul sud-estic de presedintie a Uniunii Europene (semestrul I 2018 si semestrul I 2019) ne ofera sansa de a impune proiecte comune care sa reduca decalajele dintre tarile noastre si nucleul dur. Avem nevoie de unul-doua proiecte mari de infrastructura romano-bulgaresti care sa fie urmarite si promovate cu ocazia presedintiilor noastre; aceste proiecte pot relansa infrastructura precara din tarile noastre si pot valorifica punctele strategice comune: Dunarea si Marea Neagra, mai ales ca Dunarea (coridor de infrastructura) poate fi si un punct de interes pentru "protectorul" comun, Germania.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Drulă critică eșecul coaliției PSD-PNL: „Nu e inevitabil să fim conduși de neterminați și șpăgari. Economia României gâfâie”

Deputatul Cătălin Drulă, preşedintele USR acuză liderii coaliţiei PSD-PNL că au blocat Guvernul României timp de 16 ore, timp în care au făcut negocieri politice fără niciun rezultat...

Ciolacu laudă candidatura lui Firea la primărie: "Este cea mai bună alegere pentru bucureștenii care își doresc mai puțin spectacol"

După decizia luată în coaliția PSD-PNL de a retrage sprijinul pentru candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la primăria Capitalei, Marcel Ciolacu o prezintă pe Gabriela Firea ca cea mai bună...