Niste francezi - ipocriti, rasisti si fricosi (Opinii)

Abia s-a retras Olanda din fata sacului european de box pe care scrie "Romania" si locul i-a fost luat rapid de Franta.

Devine evident, cu fiecare incident care se acumuleaza, ca ne aflam in fata unei campanii bine organizate, care incearca sa "deconteze" la Bucuresti dezastrul provocat de politicienii occidentali in domeniul imigratiei si in cel social din tarile lor.

Campania pentru prezidentialele franceze din 2012 bate la usa, iar frustrarile acumulate de "marea natiune" trebuie dirijate impotriva cuiva. Preferabil impotriva unora mici, fraieri si slabi, care nu pot riposta intr-un mod periculos pentru Paris.

Daca sunt si vizibili pe langa obiectivele turistice sau prin statiile de metrou, e perfect pentru oficialii francezi. Si cu totul contrar spiritului devizei "libertate, egalitate, fraternitate" cu care se impauneaza Republica franceza. Admitand ca a avut vreodata spiritul respectiv.

Pentru ca Dominique Strauss-Kahn a ratat, inca odata, sansa de a-si tine pantalonii pe el, iar poporul libian s-a hotarat sa termine definitiv cu Gaddafi, Nicolas Sarkozy are inca o sansa de a fi reales in 2012. Dar vrea sa fie sigur, pentru ca situatia interna nu este deloc roz.

Partidul Socialist, resentimentar, dogmatic si sustinut de o mega-masinarie media si de marea majoritate a "elitelor" intelectuale si culturale franceze, este oricand capabil sa produca surprize. Dinspre dreapta, Sarkozy este amenintat de Frontul National (FN), care tocmai si-a schimbat ceva mai mult decat imaginea.

Condus de Marine Le Pen - fiica rigidului "parinte fondator" Jean-Marie Le Pen - FN si-a moderat discursul nesofisticat anti-sistem dar, mai ales, a renuntat la antisemitism si i-a epurat fara mila pe cei care n-au inteles noua directie. Eliberata de povara antisemitismului, Marine Le Pen a trecut la construirea unui national-socialism francez preocupat de "refacerea corpului national" (cu trimitere la imigratia de origine arabo-musulmana si la descendentii acesteia) si militand, pe fata, pentru retragerea Frantei din zona euro si Spatiul Schengen.

Daca tragem linie, constatam ca Nicolas Sarkozy se afla intr-o pozitie deloc de invidiat. Ca sa nu piarda voturi in favoarea FN, dar sa aiba si o sansa de a-l invinge pe candidatul socialist, trebuie sa faca ceva "eroic" in plan intern (Gaddafi nu ajunge, din pacate). Cum ar fi sa-i ia la "palme" pe romani pana ii umple de "sange".

Pe langa Frontul National din Franta, Partidul Libertatii din Olanda este un biet copilas. Oare ce se va intampla cu relatiile dintre Franta si Romania dupa ce politicenii francezi moderati vor depinde de FN pentru a guverna si vor trebui sa-i ofere ceva in schimb?

Presa franceza, unde romanii sunt batjocoriti aproape zilnic, pe criterii explicit etnice, nu este "cainele de paza al democratiei" cum suna o lozinca demult fanata. Este una dintre puterile statului - reala, dar bine camuflata - neinscrisa ca atare in Constitutie, dar extrem de eficienta si, nu in ultimul rand, foarte lucrativa. Canale complicate, invizibile pentru profani, leaga in Franta "zona media" de zona politicului, iar ordinea de precadere nu este, cum neinitiatii ar putea crede, dinspre politic spre media, ci mai curand invers.

Presa "libera" din Franta este independenta cam in acelasi sens in care este independenta Justitia din Romania. Politicienii francezi se ascund in spatele presei din Franta la fel cum politicienii romani se ascund in spatele Justitiei din Romania. Si la unii, si la ceilati, le convine de minune.

Presa din Franta se distreaza copios numindu-i pe romani "cersetori", "jegosi" sau "proxeneti", iar guvernantii francezi ridica din umeri cu sfiala feciorelnica si explica faptul ca in "marea democratie" franceza presa este "libera", deci Guvernul nu are ce face. Dincolo de ipocrizia gretoasa, guvernantii francezi au, intr-un fel, dreptate: chiar nu au ce face, dar asta este tragedia poporului francez, iar romanii n-au nicio vina.

In republica "laica si seculara" franceza, miturile politice ocupa un loc fara egal in restul Europei. Toti locuitorii Frantei sunt considerati francezi, iar datele statistice nu au voie - apropo de democratie - sa consemneze etnia si religia. In Franta, cetatenia si nationalitatea inseamna, prin lege, acelasi lucru.

Din ce in ce mai multi francezi descendenti ai lui Vercingetorix si Clovis constata altceva cand umbla pe strazile oraselor franceze, unde sunt injurati, scuipati, batuti, deposedati de bani si obiecte de valoare cu pistolul la cap sau chiar mai rau (cand sunt insotiti de persoane de sex feminin) de catre grupuri de francezi pe care presa "libera" din Franta nu are voie sa-i desemneze decat cu termeni precum "tineri" sau "defavorizati". Iar niciunul dintre acestia nu este cetatean roman.

Intr-o tara precum Franta, unde este interzisa folosirea publica a anumitor cuvinte pentru a descrie realitatea de pe strada, ce poate sa insemne "infractionalitatea romaneasca"? Oficial, romanii comit 1,2% din infractiunile anuale din Franta. Imensa lor majoritate sunt furturi si escrocherii. Sa retinem: cersitul si prostitutia sunt legale in Franta, iar minorii pot face aproape orice fara a fi deranjati de autoritati. Pentru ca asa au legiferat politicienii francezi.

Cine comite atunci restul de 98,8% dintre infractiunile din Franta, inclusiv aproape toate cele grave, cu violenta? Chiar daca ii adunam pe francezii-francezi, apoi pe "francezii tineri si defavorizati" din periferiile oraselor, tot nu ies cifrele. Trebuie sa-i luam in considerare, printre altii, si pe nigerienii, columbienii, rusii sau albanezii din Franta, ale caror etnonime Laurent Ruquier si invitatii lui, lipsiti de bun-simt elementar dar fricosi si imbibati de rasism refulat, nu au nici macar curajul sa le pronunte.

Pentru ca mafiile etnice respective i-ar astepta, seara, cand se intorc acasa, iar statul francez, evident, nu le-ar fi de niciun folos. Cetatenii romani, insa, indiferent de etnie, nu ar face asa ceva, deci sunt numai buni de a fi umiliti la ore de maxima audienta.

Concluzia? Franta oficiala isi amputeaza, de bunavoie, o parghie de soft power construita, cu migala, dupa 1848. Poate se considera prea puternica si nu-i mai pasa. Cetatenii romani care cersesc in Paris nu vor fi deloc impresionati. Dar ceilalti, cei instruiti, cei care cunosc istoricul relatiilor romano-franceze, nu vor uita niciodata afrontul.

Noapte buna, Franta, oriunde te-ai afla!

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...