UE a cazut la pace in favoarea lui Putin, iar Germania insasi pierde rau

Desi a supravietut printr-un compromis franco-german, proiectul Nord Stream 2 pune in pericol unitatea Europei si interesele democratiilor, favorizand o Rusie certata cu normele libertatii si convietuirii civilizate.

Ce triste vremuri! Oare ce le-o fi promis Germania Romaniei si Frantei ca Parisul sa incheie un compromis si sa accepte salvarea gazoductului lui Putin, Nord Stream II, asupra caruia insista Berlinul? Cum ramane cu unitatea UE? Dar cu cea transatlantica?

E oare totul de vanzare pe mai nimic? Mai supravietuieste oare un rest de onorabilitate care sa faca proiectul european viabil? Mai ramane oare suficienta minte si onestitate care sa nu arunce in aer complet puntile transatlantice? Ce fel de Uniune Europeana vrem? Una radical prorusa?

Sau poate una radical antiamericana? Iata mizele puse in joc in comitetul reprezentantilor permanenti ai Consiliului UE, care fusesera chemati sa transeze vineri, prin vot, schimbarea directivei europene privind gazul. Si, deci, soarta uneia din conductele lui Putin. Cea numita Nord Stream II.

Un proiect cu potential de Hiroshima

Sunt oare exagerate aceste intrebari? Ei bine, exista proiecte energetice sau infrastructurale care contin o cantitate de explozibil politic comparabila cu a bombei atomice care a pulverizat Hiroshima.

Nord Stream II e unul din acestea. Desi controversat, desi vituperat de SUA si de statele est si central-europene care, altfel decat premierul magiar Orban, se tem de Rusia lui Putin, eforturi imense de a-l impune in UE a depus in ultima vreme o coalitie eteroclita. E compusa din Moscova, Berlin, puternic cointeresatii lor agenti de influenta, de felul lui Gerhard Schroder, precum si din partidele radicale de stanga si de dreapta, pe care le adora si sustine Kremlinul, gen AFD sau Die Linke.

Cu putin inaintea votului decisiv de vineri asupra modificarii directivei europene privind gazul, care, odata schimbata, ar putea asasina lent proiectul, rapindu-i din profit prin limitarea drepturilor administratorilor, Germania si-a valorificat influenta considerabila.

Spre a impiedica inmormantarea proiectului, Berlinul a exercitat presiuni fara precedent asupra Parisului, ca si asupra presedintelui si premierului Romaniei, contactati personal de presedintele si cancelara Germaniei.

Compromisul rezultat stipuleaza, potrivit agentiei France Presse, ca "aplicarea regulilor europene pentru gazoducte legand UE de tari terte, ca Rusia, incumba statelor la care sunt pentru prima data conectate la reteaua europeana". E vorba, in cazul in speta, de Germania.

Anterior se semnalasera ample frictiuni in interiorul motorului UE, in speta in relatiile franco-germane. Presedintele Frantei, Macron, aflat in clinci si cu Italia, din pricina sustinerii deschise, de catre populistii de stanga de la Roma, a revendicarilor radicale ale vestelor galbene, si-a semnalizat clar nemultumirea fata de Merkel.

Liderul de la Elysee a contramandat o aparitie publica impreuna cu ea si si-a revocat promisa participare la Conferinta de Securitate de la Munchen.

Vrea Macron sa straluceasca in fine, acasa, unde s-a vazut mai grabnic si mai intens contestat decat orice alt lider al Hexagonului inaintea sa? Vrea sa-i smulga cancelarului prestigiul de rege neincoronat al Europei? Vrea oare, invidios pe succesele omologului sau american, sa se reapropie de un Donald Trump pe care nu o data l-a vexat puternic? Tot ce se poate. In final, Parisul si Berlinul s-au inteles.

Dar ce rezolva aceasta intelegere?

Clar e insa, pe de alta parte, ca nu doar din unghi european, occidental si democratic, ci si din punct de vedere german, dreptatea nu este de partea oficialitatilor de la Berlin. Ci a adversarilor proiectului, de la americani si britanici la scandinavi si baltici, de la Comisia Europeana la polonezi.

Cu totii sunt perfect indreptatiti sa deplanga exorbitantul pret politic si strategic care ar urma sa fie platit. Caci e notoriu ca, odata cu gazul rusesc, ar inunda Batranul Continent dependenta de Kremlin si mai ales santajul si coruptia, insotind invariabil livrarile energetice ale Moscovei. Care s-ar imbogati.

Rusia lui Putin, in care a avea incredere, cum cere Germania, este o nebunie, si-ar vedea mult inlesnite tentativele de a-si finanta si perpetua agresiva politica expansionista, imperiala, care a insangerat republici ex-sovietice si tari pro-occidentale precum Ucraina, ori Siria, angrenand in razboi hibrid varii state si puteri occidentale.

Concomitent, neintelegand ca achita un pret exorbitant pentru un beneficiu derizoriu, Germania insasi pierde rau.

Pierde net mai mult decat admit guvernul federal, extremistii de stanga pro-rusi precum si cei de dreapta, nationalisti, care-si clameaza la tot pasul parelnica "demnitate" si "independenta" de Washington.

Caci Republica Federala isi iroseste, prin Nord Stream, enorm de mult din putinul capital politic care i-a ramas dupa criza din 2008 si degringolada in care s-a vazut propulsata, de atunci, Europa condusa de germani.

Berlinul starneste o durabila si extrem de pernicioasa neincredere.

O isca la Vest, ca si la Est. Mefienta a acaparat nu doar Hexagonul. N-o amplifica doar pe a SUA. I-a cuprins si pe est-europeni, din care nu putini continua sa fie sensibili la traditia lui Bismarck, a raporturilor si politicilor germano-ruse intretinute peste capul si in contra intereselor tarilor mici si mijlocii situate intre Germania si Rusia. Si est-europenii se arata puternic afectati de ea.

In fine, Germania se expune nu doar acuzei duplicitatii, in masura in care invoca la tot pasul unitatea Europei, in timp ce simultan dezbina continentul irevocabil. Ci bate si un iresponsabil cui in sicriul relatiilor transatlantice, desi e clar ca securitatea Europei depinde in mod decisiv de americani.

Nici pozitia Bucurestilor nu e de invidiat

Condusa execrabil si, deci, dezorientata in timp ce-i angrenata in plina decadere si demolare a democratiei proprii si a celor europene, Romania se vede inextricabil prinsa intre ciocanul intereselui ei national si regional, care implica distanta de Rusia lui Putin, si nicovala unei Germanii paradoxale, oficial tot mai multilateraliste, dar, in fapt, tot mai izolate.

Una care nu-si mai cunoaste bine propriul interes, ca putere europeana. Vor iesi oare cu bine Romania, Germania, democratiile si unitatea Europei din aceste incercari? Ramane de vazut.

Compromisul incheiat cu francezii in schimbul unui pret deocamdata neclar aplaneaza partial criza din raporturile bilaterale, franco-germane. Degreveaza motorul franco-german al UE.

Dar nu rezolva, in esenta, mai nimic.

Petre M.Iancu

Justificarea la care nimeni nu se aștepta: ”Desemnarea lui Cîrstoiu, legată de tendința de a visa”

Senatorul PSD Vasile Dîncu a declarat că renunţarea la varianta unui candidat comun PSD-PNL la Primăria Capitalei şi susţinerea unui candidat propriu denotă ”mai multă flexibilitate”....

Gabriela Firea a intrat în campanie electorală încă din prima zi de la nominalizare: „Acum avem o şansă în plus. Votul trebuie să fie util”

Preşedintele PSD Bucureşti, Gabriela Firea, proaspăt desemnată candidatul social-democraților la Primăria Capitalei, și-a început deja discursurile de candidat, marți, 23 aprilie, la nici...