Ziare.com

Boris. Versiuni ale declinului

de Valentin Naumescu, presedinte ICDE
Luni, 12 August 2019, ora 18:05

   

Boris. Versiuni ale declinului
Valentin Naumescu
Acum exact 20 de ani, in august 1999, Boris (Eltin) suprindea lumea intreaga dar mai ales o Rusie debusolata, cazuta in haos statal si criza economica, prin anuntul desemnarii succesorului sau, seful serviciului de securitate FSB si fost ofiter KGB Vladimir Putin, pe care il numea pentru inceput prim ministru.

Citeste toate textele scrise de Valentin Naumescu pentru Ziare.com

Mare lucru nu facuse Boris in fruntea Federatiei Ruse, parandu-le rusilor de rand un lider mai degraba slab, asociat cu declinul economic si scaderea prestigiului extern al Moscovei, cu dezordinea interna, disolutia autoritatii statului, coruptia si aparitia structurilor mafiote, cu ascensiunea separatismului in Cecenia, cu scaderea nivelului de trai pentru majoritatea populatiei.

In politica internationala, acest Boris s-a opus atat cat a putut (nu prea mult) extinderii NATO in estul Europei, o expansiune strategica echivaland cu incetarea dominatiei rusesti istorice asupra regiunii, incercand timid sa il convinga pe Bill (desigur, Clinton) ca nu mai e cazul pentru prezenta militara a SUA in Europa si ca un bun echilibru mondial intre Washington si Moscova ar insemna ca americanii "sa lase Europa in grija Rusiei, care ii poate asigura securitatea in cadrul firesc al Eurasiei".

Insa o doamna inteligenta venita din Europea Centrala in diplomatia si politica americana, nascuta la Praga in 1937 si avand de suferit in copilarie de pe urma dictaturilor nazista si sovietica, pe numele actual Madeleine Albright (nascuta Marie Jana Korbelova, intr-o familie de evrei cehi diplomati, apropiati de presedintii democrati Tomas Masaryk si Edvard Benes), buna cunoscatoare a dramelor regiunii, a actionat ferm in calitate de sefa a diplomatiei americane astfel incat visul lui Boris sa nu devina realitate, iar Cehia, Polonia si Ungaria sa adere la NATO, in martie 1999, spre marea frustrare a nucleului dur al aparatului politico-militar si de securitate al Rusiei, care il impinsense pe Putin in fata pentru a opri degringoloda sistemului.

Probabil esecul lui Boris de a mentine Europa captiva a Rusiei i-a si grabit sfarsitul, epoletii din umbra nemaisuportand valurile de vodca si confuzia de la Kremlin.

Cateva luni mai tarziu, imprevizibilul si tulburatul Boris demisiona (sau i se scria demisia, caci nici el nu mai stia exact ce i se intampla), deschizandu-i usa la Kremlin ambitiosului Putin, mai intai ca presedinte interimar instalat pe 31 decembrie 1999.

Secolul XXI incepea astfel cu Vladimir Putin la conducerea Rusiei. Se (re) instaura la Moscova, in Rusia postsovietica, un regim autoritar, iliberal, anti-occidental si anti-european, abuziv si agresiv deopotriva pe plan intern si extern, care dureaza, iata, de doua decenii.

Fara a fi neaparat un dusman indoctrinat al Occidentului (dar neavand nici afinitati intelectuale si politice cu valorile liberale occidentale), insa prin vulnerabilitatea sa personala ingrijoratoare, petrecaretul Boris, fost lider comunist sovietic rival al lui Gorbaciov, a deschis larg poarta inamicilor lumii libere pentru a prelua din nou puterea in Moscova postsovietica, inclusiv formal, daca informal, de fapt, nu o parasisera niciodata.

Prin succesorul lui Boris la Kremlin si prin viziunea belicoasa si autoritarista a acestuia, de ofiter KGB, asupra statului pe care il conduce, a Europei si a lumii, Rusia a ramas o tara profund si esentialmente inapoiata, care a ratat intalnirea cu modernitatea liberala, pe care Occidentul i-a propus-o acum doua sute de ani.

Boris, ce nume predestinat sa faca totul praf in politica! In versiunea sa londoneza ciufulita chic, Alexander Boris de Pfeffel Johnson a devenit recent liderul politic al Marii Britanii.

Fiul unui fost angajat al Comisiei Europene (a trait in Belgia unde a invatat franceza), absolvent de literatura clasica la Oxford si autor al unei biografii interesante a lui Winston Churchill (mare sustinator al integrarii europene, dupa cum bine stim), politician conservator, primar general al Londrei, autor al unei scrisori intens pro-europene (trimise unei redactii londoneze, dar nepublicate inainte de referendumul din 2016 - sursa AICI) de sustinere a argumentelor pentru ramanerea Regatului Unit in UE (!), razgandindu-se apoi brusc atunci cand intuise ca toata miscarea Brexit-ului l-ar putea propulsa in 10 Downing Street, Boris de Londra va conduce Regatul Unit pe drumul stupid spre iesirea din Uniunea Europeana si apoi spre dezintegrare.

Cand un om se prosteste sau politica ii ia mintile, se pare ca procesul este dus intotdeauna pana la capat, nu exista jumatati de masura. Personal, nu inteleg cum un absolvent de Oxford, cu o istorie familiala din care nu au lipsit beneficiile Uniunii Europene (cel putin jobul tatalui, din 1973), ajunge sa compare Uniunea Europeana cu visul lui Hitler de a crea un superstat (sursa AICI).

Cat de mult pot sa-ti placa puterea si voturile obtinute prin speculatii facile, ca sa-ti cobori atat de jos nivelul?

Dar nu avatarurile personale ale lui Boris de Londra ne intereseaza aici, ci teribila transformare a candva grandioasei democratii britanice in epoca Internetului si retelelor sociale, a autosuficientei, a scaderii calitatii si nivelului de informare a cetatenilor de rand (tot mai convinsi ca adevarul nu se gaseste in cartile pe care ei nu le mai citesc demult, ci in postarile sfertodocte ale politicienilor populisti, care creeaza emotii de moment), in prabusirea partidelor traditionale britanice si ridicarea Brexit Party, asa cum am vazut la sinistrele alegeri europarlamentare desfasurate recent in insula.

La 20 de ani de la transferul de putere dinspre Boris de Moscova spre Vladimir (de KGB), visul lui Putin de a vedea democratiile liberale occidentale schiopatand grav se implineste. Boris londonezul lupta din greu impotriva Uniunii Europene, incercand sa ii faca o concurenta jalnica lui Nigel Farage.

Uita ca UK a intrat in UE pe fondul unei grave recesiuni economice in care se prabusise, la inceputul anilor '70 (cand Londra a cerut ajutorul FMI, la fel ca tarile in curs de dezvoltare), iar Uniunea Europeana a oferit sansa redresarii Regatului britanic.

Partidul lui Boris, marele Partid Conservator, nu mai este votat de cetateni (iesind abia al cincilea la alegerile din 23 mai!), in timp ce Brexit Party al lui Nigel Farage este pe culmile succesului electoral.

O mare parte a societatii britanice priveste, de la caz la caz neutra, indiferenta, suficienta, anesteziata de scotch sau neputincioasa involutia politica fulminanta de la Londra.

In acest timp, scotienii se pregatesc cu tenacitate si darzenie de iesirea din Regatul Unit. In maxim un an, vor incerca un nou referendum de suveranitate si cel mai probabil vor reusi.

Nu am nicio indoiala ca, dupa ce au sustinut prin metodele oferite de mediul online si retelele sociale impregnate de fake news, optiunea Brexit, pacalind proverbiala luciditate si vigilenta democratica a societatii britanice, structurile oculte rusesti vor sustine la anul miscarea suveranista scotiana.

Ca sa nu mai vorbim de reactivarea conflictului din Irlanda de Nord... Presa britanica, inclusiv tabloidele, se trezesc greu din pumnii incasati de populismul stropit cu bere al lui Nigel Farage si kitschul conservator al lui Boris.

Pe surse apare o declaratie a reginei, care ar fi putut fi candva importanta, in care aceasta vorbeste de "inabilitatea de a guverna a liderilor politici, de la Cameron incoace".

Dar, din nefericire, aceasta aparenta trezire vine si este too little, too late. Si la Moscova, rusii dau semne ca se trezesc, dar este deja ora doisprezece chiar si pentru generatia "tinerii lui Putin", cu putine sanse de a se mai salva de la o viata traita intr-un regim de forta, minciuna, opresiune, propaganda si manipulare.

Fetele si umbrele lui Boris, in diferitele lor versiuni (si parca e plin de "Borisi" pe continent, si la Roma, si la Budapesta etc.) apasa greu asupra Europei si valorilor liberale, intr-un capitol al istoriei in care bunastarea materiala si relativul confort economico-social, tehnologic si de comunicare le-a adormit multora dintre semenii nostri anticorpii culturali anti-manipulare si senzorii ratiunii politice.

Valentin Naumescu este conferentiar doctor abilitat in domeniul relatii internationale la Facultatea de Studii Europene a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si presedintele asociatiei Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (proiectul Romania Europeana).

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 12087 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
6 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Foarte interesanta paralela comparativa intre Boris Eltin si

Boris Johnson. In ambele istorii, Putin. Cu aproape acelasi succes.
Doar ca Europa nu mai este Europa anilor 1940.

 

Boris din UK...

este un evreu sprijinit de Trump si niste miliardari americani interesati sa slabeasca EU.Trump este mai interesat decat Putin sa slabeasca EU.

 

englezii sint un popor serios

Domnu’ Naumescu, din cite stiu eu Yelzin n-a prea avut loc de-ntors cu KGBul, a fost sapat de la inceput pina la sfirsit. Iar Putin i-a fost impus. Vad ca-l scoateti vinovat pe Boris pentru magariile facute de Putin. Hmm. In ce priveste iesirea Marii Britanii din UE, nici un cuvint de valurile de imigranti acceptati pentru ca nu mai exista bariere intre state? De cotele de imigratie impuse de UE? De numarul ridicat de “europeni" de Polonia, Romania, Bulgaria, stabiliti in Anglia? Chiar asa de aburiti de scotch sint englezii? Pina una alta, Anglia are o armata si e singura in stare sa riposteze provocarilor rusesti. Europenii n-au asa ceva. Boris de Tamisa e un ***, dar nimic nu-I impiedica pe englezoi sa-l dea jos. Si il vor da. Farange n-are sanse. Mai de graba Corbin. Intr-adevar, nu prea mai sint cautati politicienii de traditie in Anglia, dar eu nu le-as cinta prohodul deocamdata. Pina una alta, tara aia e populata cu oameni de caracter. Asa au fost, asa sint si acum. Cu sau fara scotch. Si nici nu maninca mamaliga, sa le explodeze ca romanilor. Poate ar fi mai bine sa va ocupati de plaiurile mioritice. Eu unul n-am vazut popor mai mobil si mai dynamic decit cel englez, si am vazut ceva popoare la viata mea.

 

cea mai importanta concluzie

ce se poate trage din informatiile si interpretarile cuprinse in acest articol este aceea ca noi, romanii, trebuie sa contracaram alunecarea politicii tarii pe panta asteptarilor supraestimate a unui ajutor permanent dinafara, in principal din partea UE, in conditiile in care ne jucam cu principiile acestui club select si civilizat, singurul capabil sa ne sprijine si scoata din capcanele politicii mondiale actuale. Dar asta se poate intampla numai daca ramanem cu obstinatie loiali principiilor fondatoare ale UE, primul dintre acestea (dupa parerea mea) trebuind sa fie respectarea fara abateri "originale" a principiului "dreptate pentru toti", aceeasi dreptate adica, fara menajamente. Numai asa putem cere incredere din partea asociatilor nostri din UE in toate domeniile, prin aceasta asigurandu-ne o rezistenta de fier impotriva efectelor prostiilor a tot felul de "Boris" (sau Putin, sau cine-o mai fi) ce apar ca ciupercile dupa ploaie in spatiul nostru cultural d.a.c.a. a.c.e.s.t.a. nu-si pazeste caracterul unitar. Or, politica iresponsabila a decidentilor romani tocmai impotriva acestui principiu actioneaza.

 

semnatarul articolului este complet

strain de istoria Rusiei si de spiritul poporului rus.

 

Nu cred ca este clar daca Eltin primea prea multa vodca direct pe

linia KGB, adusa probabil de Putin ! Asa ca la final, intr-adevar, nu stim daca si-a dat demisia, a fost demis sau chiar "cotropit" de vodca kgb-ista...

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor