Brexitul si vina pentru dezolarea europeana

Spectacolul UE e intristator. Descurajanta nu e doar sapuneala administrata de Theresa May parlamentarilor britanici. Sau inutilul summit UE. Deplorabila e intreaga scena europeana, de la Bruxelles la Bucuresti.

Stiinta de a zambi pe marginea prapastiei a atins culmi nebanuite. Cand zambetul piere spatiul e cotropit de acuze si recriminari. Premierul britanic s-a adresat, recent, natiunii, certandu-si rau parlamentarii. Care ar fi de vina ca nu s-ar fi inteles asupra transpunerii Brexit-ului. Motiv pentru care desprinderea de UE a Marii Britanii n-ar mai putea avea loc punctual.

Ce nebunie. Ca si cum deputatii britanici ar fi de vina ca nu se inteleg asupra unui acord extrem de complex, aparent in regula, dar in fapt inacceptabil pentru o tara care isi respecta democratia si deci vointa exprimata prin plebiscit a propriului popor suveran.

Caci in cauza e o intelegere astfel articulata, la indicatiile Frantei si Germaniei, de negociatorul sef al UE, Michel Barnier, incat, departe de a oferi o cale rezonabila si adecvata de divort, blocheaza in fapt la mantinela Regatul Unit, impiedicandu-l sa se desparte de Comunitate.

Ca, in calitatea ei de sefa a guvernului, May a acceptat acest document pretinzand ca, in conformitate cu vointa britanicilor, documentata prin referendumul din 2016, ar reglementa iesirea Marii Britanii din UE, cand de fapt o impiedica, n-a simplificat situatia. Dimpotriva. A complicat-o.

Si mai grav e ca, in loc sa-si admita esecul si sa lase pe altcineva la butoane, May a insistat sa dea vina pe altii. Dar a avut grija sa nu infiereze ipocrizia continentala. Ai carei exponenti si-au propus si au admis din capul locului (dar, mai nou, se prefac c-ar fi uitat ca au vrut) sa-i pedepseasca exemplar pe britanici pentru indrazneala de a se indeparta de Comunitate, astfel incat sa nu faca emuli.

Iar UE sa nu se imputineze. In schimb, May si-a dezavuat parlamentarii, doar pentru ca majoritatea nu i-a impartasit opinia. Le-a atacat chiar, culmea, integritatea, desi e imposibil de gasit in Europa un for legislativ mai democratic, care sa-si fi probat mai clar seriozitatea si rigoarea, nu doar neputinta, in abordarea unor probleme dintre cele mai incalcite pentru viitorul natiunii. Si pentru al continentului.

In aceste conditii nu e de mirare ca britanicii se indreapta catre o criza nationala, pe care seful opozitiei de stanga, Corbyn o considera actualizata. In fapt, haosul domneste nu doar in sfera Brexitului, care ar urma sa fie amanat fie pana la alegerile europene, fie chiar pana la finele lunii iunie, daca se face vointa Theresei May. Ci si in privinta relatiilor dintre vestul si estul continentului.

Prapastia dintre ele s-a readancit vizibil dupa suspendarea, de catre Partidul Popular European, a formatiunii lui Viktor Orban, Fidesz. Iar democratia e departe de a fi iesit castigata din acest demers. Nu pentru ca Orban ar fi usa de biserica. Dimpotriva, liderul maghiar si-a erodat si dezosat statul de drept. Dar valorile in baza carora ar fi avut loc, potrivit crestin-democratilor europeni, sanctionarea prin suspendare a partidului guvernamental maghiar, sunt calcate in picioare intr-o mare veselie de SPD, partenerii de guvernare din Germania ai CDU. La urma urmei, social-democratii germani n-au schitat niciun gest de desolidarizare de PSD, partidul infractorului Dragnea, aflat la pupitru intr-o tara care-si demanteleaza de asemenea, in pas si mai grabit, statul de drept.

Or, daca ar tine realmente la valori si principii, cum pretind, cum pot oare conservatorii germani sa tolereze perpetuarea unei aliante cu un partid complice cu populisti de stanga demoland agresiv si sistematic, asa cum face PSD-ul dragniot, un stat de drept membru al UE?

Si, in fond, cine oare e de vina pentru starea absolut deplorabila in care se gaseste si restul Europei?

Nu actualul executiv european in frunte cu Doland Tusk si Jean-Claude Juncker, un sef crestin-democrat al Comisiei Europene foarte apropiat de Angela Merkel? Nu sefa crestin-democrata a unui guvern german care a aruncat in aer, in 2015, acordurile europene, anuland granitele proprii in fata unei masive si necontrolate imigratii? N-a importat aceasta imigratie in Europa antisemitism, nesiguranta, patriarhalism si extremism din greu? Nu i-a speriat ea rau pe britanici, determinandu-i pe multi, un an mai tarziu, sa ingroase randurile celor ce-au optat pentru Brexit?

Cine, deci, poarta raspunderea dezastrului european? Doar Putin cu campaniile lui de fake-news? Doar extremistii clasici, de stanga si de dreapta, care-i mananca autocratului ex-kaghebist de la Kremlin din palma? Sau si politicieni de centru, foarte duri cu adversarii lor populisti, dar vorbind ca Farfuridi si Branzovenescu si actionand ca si cum ar crede ca mai tine sa manifeste o gretoasa duplicitate politicianista si sa-si bata joc cu superbie de democratia pe care pretind s-o apere?

Brexitul dur e o idee foarte proasta. Caci de pe urma lui ar putea pierde toata lumea rau. A sosit vremea ca liderii europeni sa-si bage mintile in cap. Iar Europa sa se desparta net de politicienii care nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase, desi, olfactiv, au intoxicat serios intregul continent. Perpetuarea lor la carma discrediteaza grav democratia si valorile cu care se mandresc statele de drept europene si compromit un viitor liber si prosper, european.

Petre M. Iancu

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...