Ziare.com

30.000 de persoane au cerut in strada unirea R.Moldova cu Romania (Foto)

Duminica, 05 Iulie 2015, ora 17:59

   

30.000 de persoane au cerut in strada unirea R.Moldova cu Romania (Foto)
Aproximativ 30.000 de persoane au participat, duminica, la o manifestare, in centrul Chisinaului si au votat simbolic unirea Republicii Moldova cu Romania.

De pe tribuna amplasata in Piata Marii Adunari Nationale au luat cuvantul mai multi oameni, de la reprezentanti ai miscarii de eliberare nationala din 1990, la moldoveni plecati peste hotare sau reprezentanti ai minoritatilor nationale, potrivit unui comunicat remis Ziare.com.

La manifest au participat si doi parlamentari romani, Petru Movila si Remus Cernea. Ei au salutat lucrarile Marii Adunari Nationale si "dorinta legitima a poporului de a se reunifica".

Eveniment inedit, duminica: Marea Adunare Nationala pentru unirea R.Moldova cu Romania

"Ghidati de memoria si imaginea celui care a fost cel mai mare domnitor din toate timpurile, am pornit in mars spre Bucuresti. Ii chemam alaturi de noi pe toti cei din localitatile in care vom ajunge, pentru a ne face un viitor demn. Vrem ca sa mergem pe jos si sa cerem fratilor de peste Prut sa ne accepte Unirea. Domnule presedinte Iohannis, primiti-ne acasa!", a declarat Anatol Ursu, presedintele Miscarii Civice Tinerii Moldovei, una din organizatiile organizatoare.



Sursa: Platforma Unionista Actiunea 2012


Dupa acest eveniment, participantii au pornit pe jos spre Romania.

"Marsul unionistilor se va derula pe jos in urmatoarele zile, urmand traseul Straseni-Lozova-Calarasi-Cornesti-Ungheni. Trecerea Prutului se va face pe jos sambata, 11 iulie, la ora 10:00, intr-o refacere la scara mare a Podurilor de flori. Organizatorii invita toti doritorii sa se alature marsului sau sa vina la Prut, toate actiunile fiind autorizate si conditiile necesare fiind asigurare (transport, cazare, etc.). Este prima data in istoria ultimilor ani cand actiunile in favoarea Unirii au un astfel de sprijin popular", se mai arata in comunicat.


Sursa: Platforma Unionista Actiunea 2012


C.P.


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 5491 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
19 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Numai asa se va sensibiliza Romania de dorinta fratilor nostri din

.....Rep.Moldova.

Au ajuns fratii nostri sa cera sa fie primiti in casa nostra Romania.

Pasul trenuie facut !

 

Nu esxista inca "masa critica" de alegatori votanti ai Unirii

...dar or sa fie, mai ales daca moskalii vor saraci si mai mult iar basarabenii nu vor mai putea sa munceasca acolo...

iata ce va opri unirea dintre cele doua tari

Transnistria, procentul insuficient al oameniilor care vor Unirea cu Romania, faptul ca noi suntem in UE, NATO, rusofonii care sunt in numar ridicat dar totusi se afla in scadere. Daca se va pune frontiera pe Nistru, ar exista sanse mari sa fie realizata Unirea. Sa fie facute cu bani de la Uniunea Europeana, Romania : poduri peste Prut, drumuri moderne, retele de energie electrica si gaze naturale, cale ferata simpla de 100 km (ecartament european) intre Iasi si Chisinau si multe alte legaturi sociale, culturale, economice intre cele doua tari SURORI.

 

Transnistria nu ar fi o problema prea mare in ziua de azi!

Exista precedentul Ciprului, la fel ca acolo Transnistria ramane o problema inghetata care-si va gasi - in timp - o solutie pasnica. Romania nu trebuie s-o revendice decat in ipoteza alipirii la Ucraina, in care caz se poate vorbi de o compensatie teritoriala. Alta ipoteza ar fi avansul Rusiei pana la Dunare, in care caz deasemeni se poate vorbi de o compensatie teritoriala. A treia varianta ar fi statu-quo, cu o Transnistrie care va trebui sa aleaga pana la urma, fie o provincie ruseasca tip Kaliningrad, dar nerecunoscuta de nimeni, fie ramanerea in componenta Basarabiei, intr-un regim semi-autonom.

Stati ca intra imediat hoarda de rusnaci

sa ne explice cat de mult iubesc mama Rasia romanii din Basarabia :)

 

UNIREA MOLDOROMANA

http://curaj.tv/microfonul-liber/nu-mai-votati-guvernatii-alegeti-din-opozitie/

SCAPA CINE POATE....

 

"La suta"

Deci aproximativ 8 % din populatia Chisinaului si 1% din cea a Republicii Moldova doresc unirea cu Romania. Presupun ca atunci cand minim 51 % din populatia tarii se va manifesta pentru reunificare, vor exista unele sanse de reusita.

 

Imperiul Rus a ocupat samavolnic Basarabia

La inceputul ocupatiei rusesti, romanii reprezentau 86,7% din populatia Basarabiei, restul fiind ruteni, evrei, lipoveni, greci, armeni, bulgari, gagauzi.

Autoritatile rusesti au inceput o politica de deznationalizare prin care se urmarea intreruperea tuturor legaturilor cu populatia romaneasca de dincoace de Prut, activitatea fiind intensificata dupa aparitia statului national roman in 1859. Autoritatile ruse au vegheat pentru ca in Basarabia sa nu se infiripe o miscare nationala romaneasca, avand in vedere ca dincolo de Prut statul roman incepea sa devina un pol de atractie.

In 1865, printul Obolenski cerea schimbarea numelui provinciei din Basarabia in Alexandrovskaia sau Alexandroslavskaia, intrucat insasi denumirea aminteste de o alta patrie, are o mare insemnatate politica, nascand visuri separatiste. Politica de deznationalizare a constat in aplicarea legilor rusesti, interzicerea limbii romane in scoli si biserici, inlocuita fiind de limba rusa, colonizarea intensa cu elementele etnice slave (ucraineni, ruteni, rusi).

Romanii au continuat sa constituie contingentul etnic cel mai important din Basarabia, in anul 1897 reprezentau 47% din populatie, iar elementele etnice slave aproape 28%.
La inceputul anului 1917, de la silnica sa inglobare in hotarele imparatiei rusesti, Basarabia era una din cele 101 de gubernii ale Rusiei.

In anii primului razboi mondial tot mai multe voci din randul noroadelor sugrumate in acest angrenaj al temnitei popoarelor impartaseau parerea ca o Rusie infranta pe campurile de lupta nu putea fi decat un pas spre propria lor libertate.

In deplin acord sufletesc cu fratii lor din toate provinciile istorice locuite de acest popor, romanii dintre Prut si Nistru au dovedit nu numai curaj, ci si o deosebita capacitate de a turna in calapod propriu national marile drepturi si libertati proclamate de revolutia bolsevica. Reprezentantii natiunii din Basarabia au inteles ca numai prin folosirea prevederilor Declaratiei drepturilor popoareior din Rusia se poate lupta impotriva expansiunii congenitale rusesti si ucrainene, si au parcurs in numai cateva luni drumul de la gubernie la autonomie, de la autonomie la independenta si de la independenta la Unirea cu patria-mama.

Accelerand mersul istoriei in conformitate cu aspiratiile lor, cu legile dupa care decurge insasi viata popoarelor ce avea sa se incheie prin Marea Adunare Nationala de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918.

 

Basarabia pamant romanesc! (Agresiunea I)

Eu nu inteleg ce e gresit in comemorarea istoriei (de ce atita rautate din partea postacilor)

28 iunie 1940. "Timpul", "Universul" si celelalte mari cotidiane ale vremii care apareau la Bucuresti, ca si in restul tarii, aveau prima lor pagina in chenar de doliu. Urma sa se produca primul mare rapt teritorial al acelui an de cumpana - ocuparea prin forta a Basarabiei si a nordului Bucovinei, de catre Uniunea Sovietica, in urma unui ultimatum deosebit de insolent. Imperiul sovietic cerea guvernului roman sa-i fie cedate Basarabia si nordul Bucovinei (in fapt, acestor teritorii li se va adauga si Tinutul Herta). Alternativa nu era explicit formulata in ultimatum, dar era suficient de transparenta: URSS declara razboi Romaniei!
Atitudinea lasa, lipsita de reactie a marilor puteri occidentale Marea Britanie si Franta, care promisesera garantii dupa incheierea primei conflagratii mondiale, a determinat, in ultima instanta, incheierea, la 23 august 1939, a Tratatului de neagresiune germano-sovietic, cu al sau incendiar protocol secret. Acesta din urma, la randul sau, a generat, direct sau indirect, ocupatia germana in Olanda si Belgia, o noua hacuire a Poloniei de catre Berlin si Moscova, ocupatia sovietica in Tarile Baltice, declansarea razboiului sovieto-finlandez, atacul sovietic asupra Romaniei de la 28 iunie 1940.

Istoria oficiala care minte

Manualele de istorie nu doar cele aparute la Moscova sau la Bucuresti, in anii regimului comunist, dar chiar si multe tiparite in tarile din Occident, au acreditat ideea ca Uniunea Sovietica ar fi intrat in cel de-al doilea razboi mondial numai dupa agresiunea asupra sa a Germaniei naziste la 22 iunie 1941.
In ceea ce priveste situatia Romaniei, mai toti istoricii romani au acceptat sa culpabilizeze Bucurestiul, definindu-l, conform vrerii Moscovei, drept agresor, o data ce s-a pus in practica ordinul maresalului Ion Antonescu "Va ordon treceti Prutul!", uitand ca a existat momentul iunie 1940.
Mai mult decat atat, s-a uitat ca, de fapt, Uniunea Sovietica intrase deja, in acele zile de iunie 1940, in cel de-al doilea razboi mondial. Si, ca in bancurile cu Radio Erevan, nu ca victima, ci ca stat agresor.

La impartirea Poloniei, Stalin a cerut initial voievodatul Lublin. A facut-o din precautie: daca Anglia si Franta vor reactiona, iar Germania va fi infranta, atunci Stalin, luand voievodatul Lublin, ar putea sustine ca nu vrea decat sa pastreze un sambure de statalitate poloneza. Cand s-a convins ca nici Anglia, nici Franta nu sunt gata sa acorde un ajutor imediat aliatului lor polonez, atunci s-a raliat ideii lichidarii totale a statului polonez.

Ar fi fost logic ca Marea Britanie si Franta sa-i declare razboi si acesteia. Cum stim, n-au facut-o.

Agresiunea II

Teoria folosirii contradictiilor din cadrul imperialismului a fost binisor prelucrata. Teza sa principala era: sa-i asmutim pe capitalisti unii contra altora, sa-i silim sa se lupte unul cu altul in beneficiul bolsevicilor si al socialismului. In noiembrie 1940, Jdanov spune intr-un cerc restrans: "Tov. Stalin recomanda insistent ca noi, din ascunzatori legate de mecanica politicii internationale, sa stim, sa studiem, astfel incat, in aceasta privinta, cum spune tov. Stalin, sa nu fim mocofani... Rolul... ursului (adica al Rusiei) este ca, atat timp cat se taie lemne, sa trecem prin padure si sa ne cerem plata pe buturuga. O asemenea pozitie ...o vom adopta si pe viitor.
(Animatie in sala, aplauze furtunoase, rasete)".

Unitatea de interese ale lui Stalin si Hitler, "corect" intelese de ei, a reiesit chiar peste cateva ore dupa agresiunea Germaniei asupra Poloniei. La 1 septembrie, la ora 7.30 dimineata, seful Statului Major al fortelor aeriene militare germane expediaza o telegrama la Moscova. Se exprima rugamintea ca, neintarziat, statia de radio de la Minsk sa transmita semnale continui pentru aviatia germana, care bombarda teritoriul polonez.

Stalin a cautat o formulare potrivita pentru un comunicat oficial, care sa-i permita sa justifice agresiunea sovietica in Polonia. Documentele germane de arhiva ne-au adus la cunostinta nuantele acordurilor germano-sovietice. Stalin a dorit sa arunce responsabilitatea asupra germanilor.

Formularea initiala se prezenta astfel: Uniunea Sovietica intra in Polonia ca urmare a pericolului aparut din partea Germaniei pentru populatia bielorusa si ucraineana. Germanii, firesc, s-au infuriat si au protestat ferm, aratand ca formularea propusa de Molotov "este neconforma cu continutul acordului de la Moscova". Stalin da inapoi. In cele din urma, comunicatul convenit spunea: intrarea trupelor sovietice a fost dictata de grija fata de soarta populatiei bieloruse si ucrainene care traia in Polonia, ca si de situatia complicata de pe teritoriul Poloniei.

La 17 septembrie 1939, Armata Rosie a lovit de la est Polonia. Atunci, si nu la 22 iunie 1941, Uniunea Sovietica a devenit unul dintre participantii la cel de-al doilea razboi mondial.

Peste o zi doar, Stalin se adreseaza germanilor: el este categoric impotriva pastrarii oricarui fel de statalitate poloneza. Una din consecintele tragice ale acestei decizii a fost si exterminarea ofiterilor polonezi in padurea de la Katyn, de langa Smolensk, in aprilie 1940.
La 20 septembrie 1939, reprezentantii fortelor armate ale Germaniei si Uniunii Sovietice au semnat la Moscova un acord formal privind conducerea operatiunilor militare in Polonia.

 

Agresiunea III

Miscari de trupe

Documente scoase de sub obrocul clasificarii atesta ca, in aceeasi perioada, se produceau masive deplasari de trupe catre frontierele Romaniei, la est de Nistru si in regiunea Galitiei Occidentale. Inca de la 1 aprilie 1940, incep sa fie transportate, de catre inaltul comandament sovietic, forte considerabile spre sud-vestul URSS, unele provenind de pe teritoriul de operatii din Finlanda, altele din Polonia rasariteana si din interiorul Uniunii.

In reuniunile politice din Ucraina, Galitia Occidentala si Republica Autonoma Moldoveneasca (Transnistria), agitatorii Partidului Comunist si politrucii Armatei Rosii insistau asupra urmatoarelor teme: a) Romania va fi obligata sa retrocedeze atat Basarabia, cat si Bucovina, care sunt locuite de ucraineni; b) Romania pregateste un razboi contra Uniunii Sovietice, pe care Armata Rosie trebuie sa-l previna cat mai curand.

Unul din comisarii politici, mai belicos, afirma undeva, in Ucraina de vest: "Romania va trebui sa-si dea seama de situatia pe care o creeaza si sa admita revendicarile juste ale Rusiei, caci in caz contrar trupele sovietice vor ocupa imediat prin forta Basarabia si Bucovina, infrangand orice incercare de rezistenta a armatei romane".

Desigur, un atac al URSS asupra Romaniei nu mai putea conveni Germaniei, la acea data. Dar Moscova putea sa nu mai tina cont de opinia Berlinului si sa se prevaleze de asentimentul obtinut altadata si, deci, sa treaca la atac, fara a mai anunta Germania.

Potrivit marturiilor mai recente ale unor istorici militari rusi, inca imediat dupa semnarea, la 23 august 1939, a celebrului protocol secret, aditional la Tratatul de neagresiune sovieto-german, daca nu cumva chiar inainte de aceasta data, URSS a pus in practica strategia sa militara ofensiva, tinta fiind vestul Europei, incepand chiar cu Romania.

Documente dezvaluite de curand arata ca, din aprilie 1940, Comandamentul sovietic a dispus ca forte importante sa fie transportate spre frontiera romana si a luat masuri pentru echiparea noului teatru de operatii sud-vest.

Catre sfarsitul lunii aprilie, apoi, cu si mai multa intensitate, aceasta activitate din preajma frontierelor a continuat in cursul lunilor mai si iunie. Ce se intampla? Se lucra la ameliorarea comunicatiilor rutiere si ferate; se executau, din ce in ce mai frecvent, recunoasteri aeriene si terestre; satele din apropierea Nistrului erau evacuate; erau construite aerodromuri si depozite pentru armament si munitii; de-a lungul frontierei se faceau dese inspectii si alarme; instructia devenea tot mai intensa, exercitiile militare intrunind formatiuni de tancuri, aviatie, mijloace speciale.

Catre jumatatea lunii iunie 1940 activitatea trupelor sovietice din apropierea frontierei si transporturile dinspre sud-vest au ajuns la o intensitatea maxima.

 

Agresiunea IV

Transporturile de trupe catre frontiera romana s-au facut pana in ultimele zile. In interior, se semnalau chemari de noi rezervisti, incorporari de noi recruti si continuarea, in mod intens, a instructiei trupelor.

Din ansamblul informatiilor reiesea ca erau doua zone in care URSS a actionat mai mult: Stara Uzka-Horodenka-Kosov-Stanalovo-Kzorikov si Grigoriopol-Tiraspol-Odesa-Razdelnaia. Aceste regiuni corespundeau cu zonele probabile de concentrare a unor grupe de forte sovietice si, deci, zonele de unde ar putea, in caz de conflict armat, sa fie dirijate actiuni importante asupra Romaniei.

In zilele de 24 -27 iunie 1940 s-au executat noi transporturi de trupe, iar recunoasterea terestra si aeriana acoperea toate frontierele URSS si, in special, zonele de la nordul Bucovinei si Tiraspol-Odesa. Echiparea sectoarelor de atac se completa cu graba printr-o concentrare masiva de mijloace si materiale.

La 26 iunie 1940 (cu doua zile inaintea termenului fixat de ultimatum!), aviatia sovietica a depasit teritoriul national, mai ales in Bucovina, pentru a verifica situatia trupelor romanesti, iar unitatile militare motomecanizate sovietice s-au apropiat de Nistru.

Documentele de arhiva se refera la intreg ansamblul de operatiuni desfasurate de URSS chiar inainte de remiterea ultimatumului. Prin directivele Comisarului Poporului pentru Aparare nr. OV/583 si OV/584 unitatilor regiunii militare Odesa li s-a dat dispozitia sa se puna in stare de lupta. Directivele cu privire la concentrarea trupelor sovietice pe linia de frontiera sovieto-romana au fost date in perioada 15 aprilie-10 iunie 1940.

In scopul pregatirii si efectuarii operatiunii militare, prin jonctiunea celor doua regiuni ale Armatei Sovietice a fost creat Frontul de Sud, care avea in componenta sa armatele 5, 9 si 12. In calitate de comandant a fost numit generalul Gheorghi Jukov. Efectivul frontului era constituit din 32 de divizii de tragatori, 2 divizii motorizate de tragatori si 6 divizii de cavalerie, 11 brigazi de tancuri si 3 brigazi de tancuri aeropurtate, precum si 30 de regimente si 4 divizioane de artilerie.

Pentru actiunile trupelor erau pregatite doua variante. Varianta de baza prevedea un plan de actiuni pentru cazul ca guvernul Romaniei nu va accepta evacuarea Basarabiei si Bucovinei. Armata Sovietica urma sa execute o lovitura concentrica prin intermediul Armatei a 12-a de-a lungul Prutului, in directia orasului Iasi, iar Armata a 9-a urma sa declanseze ofensiva mai la sud de Chisinau, spre Husi. Planul militar prevedea incercuirea trupelor romane in regiunea Balti-Iasi. Varianta a doua prevedea actiuni in cazul cand trupele romane urmau sa se retraga de buna voie la vest de Prut. Potrivit acestui plan, misiunea trupelor sovietice consta in iesirea rapida la Prut, pentru a lua sub control retragerea trupelor romane.

 

Agresiunea V

Drept baza a actiunilor a fost luata varianta intai. Pe directiile principale ale ofensivei a fost asigurata o superioritate, mai mult decat tripla, de forte si mijloace.

In conditiile in care ostilitatile de pe Frontul de Vest conturasera dominatia Germaniei, prin capitularea, la 22 iunie 1940, a Frantei si imobilizarea trupelor engleze de pe continent, guvernul Uniunii Sovietice a profitat de totala izolare internationala a Romaniei si a trecut la amenintarea cu forta.

Conform Notei ultimative remise de Guvernul sovietic in ziua de 26 iunie 1940 si acceptata de Guvernul roman in ziua de 27 iunie, ocuparea Basarabiei si nordului Bucovinei trebuia sa se execute in termen de 4 zile, cu incepere din ziua de 28 iunie 1940, ora 14 (ora Bucurestiului), fixandu-se, pentru fiecare zi, liniile ce nu trebuiau depasite de fortele sovietice. Fara a se tine seama de textul Notei ultimative, coloanele sovietice au inceput trecerea inca din dimineata de 28 iunie 1940, ora 6,30, cand formatiuni de infanterie sovietice au incercat sa treaca Nistrul, in dreptul comunei Moldova (n.n. Romancauti). Primite cu focuri de elementele din sector ale reg. 6 cavalerie, trupele sovietice s-au oprit, cerand sa parlamenteze cu comandantul roman.

In dupa-amiaza aceleiasi zile, subunitati de infanterie au trecut intreaga frontiera a Nistrului, ocupand, pana in seara aceleiasi zile, orasele Chisinau si Cetatea Alba.

In Bucovina, trecerea frontierei s-a executat cu formatiuni motomecanizate dirijate spre Cernauti, pe care l-au ocupat spre ora 14 si, nerespectand linia fixata pentru acea zi, au inaintat pe unele directii pana la noua linie de demarcatie, fixata prin nota Molotov.

In ziua de 28 iunie 1940, coloanele motorizate, trecute pe podurile construite peste Nistru in noaptea anterioara, au reluat inaintarea spre vest, catre podurile de peste Prut, de la Ungheni si Badragi.

In aceeasi zi, unitatile de parasutisti au fost lansate in orasele Cahul, Ismail si Reni, ocupand institutiile si garile acestor orase si impiedicand evacuarea autoritatilor si materialelor armatei.

Retragerea armatei romane, depasita de formatiunile motomecanizate sovietice si continuu hartuita de comunisti razvratiti si de agitatorii sovietici, s-a executat in foarte grele conditii, o parte din materialul de razboi fiind parasit in teritoriile ocupate. In plus, retragerea a fost ingreunata si de etapele lungi pe care trupele erau fortate sa le execute, precum si din cauza restrictiei exprese a Guvernului roman de a nu provoca incidente cu fortele sovietice.

Trupele sovietice, luand drept slabiciune ceea ce pentru trupele romane nu era decat un act de disciplina militara constienta, au calcat stipularile din propriul ultimatum si, sub forma controlului rechizitiilor locale, opreau coloane romane, inconjurandu-le in prealabil cu forte mecanizate, indicand apoi bandelor instigate sa-si ridice ceea ce le-ar fi fost rechizitionat de catre trupele romane.

 

Agresiunea VI

Aceasta actiune a fortelor sovietice a fost executata dupa un plan bine stabilit: unitatile mecanizate sovietice depaseau coloanele romane si le opreau in momentul traversarii localitatilor; se barau iesirile satelor, in special cele de vest, apoi, servindu-se de megafoane, invitau soldatii basarabeni sa iasa din coloana spre a ramane pe loc; odata coloana dezorganizata prin indepartarea elementului basarabean, care, de altfel, la unele unitati, forma majoritatea, razvratitii civili erau indemnati sa-si reia materialele si animalele presupuse rechizitionate din zona.

Pentru ocuparea nordului Bucovinei si Basarabiei, fortele sovietice au adoptat un dispozitiv ofensiv, inspirat dupa doctrina germana aplicata in Polonia si Franta. Un esalon inaintat, format din unitati motomecanizate, era dirijat pe directiile principale si avea ordin ca, in cel mai scurt timp, fara sa tina cont de coloanele romane, sa inainteze si sa ocupe podurile de peste Prut si punctele de trecere de pe liniile de demarcatie in nordul Bucovinei.

Acest esalon, in legatura cu fortele aeriene, a fost precedat de lansari de parasutisti in centrele mai importante din sudul Basarabiei, in scopul de a instiga simpatizantii ideilor comuniste, ca, impreuna, sa procedeze cat mai neintarziat la dezorganizarea spatelui si hartuirea trupelor romane in retragere. Inapoia acestui esalon prim, sovieticii au impins grosul fortelor, format din mari unitati de toate armele si directiile principale in raport cu concentrarea anterioara.

In scopul introducerii cat mai neintarziate a regimului comunist in cele doua tinuturi ocupate, pentru a sterge orice urma a administratiei romane, sovieticii au luat urmatoarele masuri de ordin general:

In sedinta Sovietului Suprem, tinuta la Moscova in ziua de 1 august 1940, s-a hotarat incorporarea Bucovinei si a judetelor Hotin, Cetatea Alba si Ismail in Republica Ucraineana, iar restul Basarabiei in Republica Autonoma Moldoveneasca.

S-au instalat comitete executive orasenesti si satesti in toate localitatile din teritoriile ocupate, comitete conduse de persoane straine, numite de la Centru si in care predominau elementele ucrainene si rusesti.

 

Agresiunea VII

S-au legiferat: a) nationalizarea pamanturilor particulare: solul, subsolul, padurile si apele devenind astfel proprietatea statului; b) nationalizarea bunurilor materiale si imobiliare ale cetatenilor; c) au fost preluate de stat bancile, casele de asigurare, institutiile de credit, caile ferate, raurile navigabile, precum si toate intreprinderile industriale cu peste 20 de salariati; d) s-au preluat, de asemenea, tipografiile, instalatiile electrice, tramvaiele, autobuzele si toate intreprinderile comerciale ale caror cifra de afaceri era superioara sumei de 600.000 lei anual, precum si farmaciile, spitalele, hotelurile si marile restaurante; e) invatamantul a fost organizat dupa sistemul sovietic, limba rusa fiind introdusa ca obiect obligatoriu; corpul didactic a fost obligat sa urmeze cursuri speciale de limba rusa si de initiere in directivele invatamantului sovietic, iar cei care nu se bucurau de increderea regimului au fost mutati in interiorul Uniunii Sovietice si inlocuiti cu elemente aduse din Republica Autonoma Moldoveneasca si Ucraina; f) majoritatea bisericilor au fost inchise: acolo insa unde mai exista slujba religioasa se oficia de preoti imbracati ca simpli civili; g) concomitent cu inchiderea bisericilor, s-a dus o intensa propaganda ateista, in special pentru copii; metodele acestei propagande erau foarte perverse: la rugaciunile ridicate catre Dumnezeu, copiii nu primeau mancare, in timp ce situatia se schimba atunci cand ruga lor era adresata lui Stalin; h) s-a introdus alfabetul chirilic chiar in scrierea limbii romane.
La 3 iulie 1940, noua frontiera pe Prut a fost inchisa. In teritoriul ocupat au fost dislocate 15 divizii de tragatori, motorizate si cavalerie, 7 brigazi de tancuri si trupe aeropurtate.

Rezultatul nemijlocit al anexarii acestor teritorii a fost exodul considerabil de populatie autohtona, reprezentat de cei 300.000 de refugiati romani care au trecut noul hotar cu Romania. De asemenea, 80.000 de germani din Basarabia si 30.000 din nordul Bucovinei au fost evacuati in Germania.

In toamna anului 1940, in locul populatiei germane evacuate au fost colonizate circa 10.000 de familii din Ucraina.

Odata cu instaurarea regimului sovietic stalinist a inceput un intreg lant de crime impotriva umanitatii: genocid, deportari, foamete. In perioada 28 iunie - 4 iulie 1940, de exemplu, numai in judetele Cernauti, Chisinau, Cetatea Alba si Balti au fost arestate 1122 de persoane. In noaptea de 13 iunie 1941, au fost deportate circa 5000 de familii din Basarabia. In august 1940, au fost trimisi la munca fortata 53.356 de tineri basarabeni.

Din cauza acestor masuri, precum si a nesigurantei personale Ð arestarile, deportarile si executiile facandu-se in masa si numai pe baza unui simplu denunt populatia din Basarabia si Bucovina era din ce in ce mai nemultumita.

Grupuri de sute de romani incercau, adesea prin forta, sa se repatrieze in Romania.

 

Agresiunea VIII

Autoritatile erau ingrijorate de aceasta stare de lucruri. De aceea au si organizat numeroase intruniri, in care oratorii cautau sa convinga populatia de avantajele regimului comunist, criticand, in acelasi timp, vechea administratie romaneasca.

Sub pretextul desfiintarii somajului si cunoasterii Uniunii Sovietice, grupuri compacte de romani au fost stramutate cu forta in regiunile indepartate ale Uralului si Donetkului cu intentia de a dezradacina pe moldoveni din teritoriile romanesti si a rusifica provinciile ocupate.

Din punct de vedere economic, situatia in Bucovina si Basarabia devenea tot mai grea. Pe piata si in magazine nu se mai gaseau aproape deloc alimente, obiecte de imbracaminte si incaltaminte, iar ceea ce mai exista se vindea clandestin si cu preturi foarte ridicate.

Desi in 1939 recolta agricola fusese buna, totusi populatia era lipsita de alimentele necesare, dat fiind faptul ca o mare parte din produsul acestei recolte trebuia predata statului. Uneori, era necesar sa se predea autoritatilor cantitati mult mai mari decat recolta obtinuta.

"Eliberatii" isi condamna "eliberatorii"

Cu mai mult de un an inainte de proclamarea independentei, Chisinaul politic, aflat sub influenta tot mai accentuata a miscarii de renastere nationala, reprezentata de membrii Frontului Popular, deveniti deputati in vechea formula parlamentara denumita Sovietul Suprem, a initiat o larga dezbatere, cu participare internationala.

Tema: "Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale pentru Basarabia". In paralel, o comisie a Sovietului Suprem a cercetat aceeasi problema si a elaborat un necesar aviz, pe baza caruia s-a adoptat o hotarare corespunzatoare a forului legislativ de-atunci dintr-o republica (inca) unionala sovietica. Reproducem in extenso documentele respective.

Hotararea Sovietului Suprem al RSS Moldova cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridica a Tratatului sovieto-german de neagresiune si a protocolului aditional secret din 23 august 1939, precum si a consecintelor lor pentru Basarabia si Bucovina de Nord

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova
h o t a r a s t e:

A aproba avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova cu privire la aprecierea politico-juridica a Tratatului sovieto-german de neagresiune si a Protocolului aditional secret din 23 august 1939, precum si a consecintelor lor pentru Basarabia si Bucovina de Nord.

 

Agresiunea IX

presedintele
sovietului suprem al RSS Moldova
or. Chisinau M. SNEGUR
23 iunie 1990
nr. 149 Ð XII

Aviz
al comisiei sovietului suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridica a Tratatului sovieto-german de neagresiune si a protocolului aditional secret din 23 august 1939, precum si a consecintelor lor pentru Basarabia si Bucovina de Nord

constatarile comisiei:

"Basarabia si Bucovina de Nord au fost dintotdeauna parti componente ale Statului Moldova, creat in secolul al XIV-lea pe pamantul stramosilor romanilor - geto-daci.
La 1775 Imperiul habsburgic rapeste statului Moldova partea lui de nord, Bucovina.

In urma razboiului ruso-turc din 1806-1812 si al unui indelungat targ diplomatic, prin tratatul de pace de la Bucuresti (1812), imperiul rus dezmembreaza statul Moldova, anexand tinutul dintre Prut si Nistru, asupra caruia extinde in mod artificial numele de Basarabia.

Ca rezultat al prabusirii imperiului rus si al celui austro-ungar, in urma celui dintai razboi mondial si a revolutiei ruse din 1917, Basarabia si Bucovina capata posibilitatea de a-si realiza dreptul lor firesc si legitim la autodeterminare. La 2 decembrie 1917 a fost creata Republica Democratica Moldoveneasca.

Dupa proclamarea Ucrainei republica independenta, parlamentul Republicii Democratice Moldovenesti - SFATUL TARII - a declarat, la 24 ianuarie 1918, independenta Republicii Democratice Moldovenesti. La 27 martie 1918, tinand cont de numeroasele adresari ale populatiei din tinut si de imposibilitatea pastrarii, in acea conjunctura politica si militara, a independentei Republicii Democratice Moldovenesti, Sfatul Tarii a decis prin vot unirea Basarabiei cu Romania. Congresul general al Bucovinei, la 15 (28) noiembrie 1918, a votat "Uniunea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei, in vechile hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu Regatul Romaniei".
Guvernul URSS a cerut in repetate randuri sa i se recunoasca pretinsul drept de stapanire a Basarabiei, luptand atat pe cale diplomatica (tratative, proteste, propuneri), cat si militara (organizarea de interventii, rebeliuni, sabotaj), facand propaganda antinationala si chiar propunand rascumparare pe contul tezaurului de stat al Romaniei, confiscat in decembrie 1917. Insistenta istoriografiei sovietice oficiale asupra afirmatiei false precum ca in Basarabia ar fi biruit, in 1918, Puterea Sovietica, ea devenind, chipurile, parte componenta a noului stat sovietic, isi are explicatia in tendinta de a justifica exportul de revolutie si reanexarea Basarabiei. Luptatorii pentru realizarea asa-ziselor intentii revolutionare ale bolsevicilor pe acest teritoriu, ca si alti militanti ai pastrarii imperiului, erijati in revolutionari, straini intereselor vitale ale salvgardarii si prosperarii intregii natiuni romane.

 

Agresiunea X

In prima jumatate a anilor 30 s-a ajuns la o ameliorare a raporturilor dintre URSS si Romania, ce a culminat cu stabilirea, la 9 iunie 1934, a relatiilor diplomatice intre aceste doua tari (parti), care isi garantau "mutual plinul si intregul respect al suveranitatii fiecaruia din statele noastre si abtinerea de la orice imixtiune, directa sau indirecta, in afacerile interne si in dezvoltarea fiecareia dintre ele, si in special a oricarei agitatiuni, propagande si oricarui fel de interventiuni sau de sprijin al acestora".

Angajarea URSS in preajma celui de-al doilea razboi mondial in tranzactii stranse si reciproc avantajoase cu Germania hitlerista s-a soldat cu intelegerea mutuala a impartirii sferelor de influenta in Europa. Conform prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german de neagresiune, semnat la 23 august 1939, Uniunea Sovietica si Germania isi asumau dreptul de a decide soarta Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei si a Romaniei. Punctul trei al Protocolului aditional secret mentiona cointeresarea URSS fata de Basarabia. Bucovina, care niciodata nu a fost parte componenta a Imperiului rus si nici a Ucrainei, nu este mentionata in Protocolul aditional secret. Pretentiile asupra Bucovinei, inaintate de URSS in 1940, au fost o plasmuire a aparatului diplomatic stalinist.
Prin semnarea Protocolului aditional secret URSS a incalcat fata de Romania: articolul 1 al Pactului Briand-Kellogg, ce prevedea condamnarea recurgerii la razboi pentru reglementarea diferendelor internationale si renuntarea la el ca instrument de politica nationala in relatiile dintre statele contractante;

articolul 2 al aceluiasi tratat ce recunostea ca reglementarea sau solutionarea tuturor diferendelor sau conflictelor, de orice natura sau origine, care puteau aparea intre puterile contractante, urma sa fie infaptuita numai prin mijloace pasnice;

Protocolul de la Moscova din 9 februarie 1919, prin care semnatarii lui, URSS, Estonia, Letonia, Polonia si Romania, urgentau intrarea in vigoare, pentru ele aparte, a Pactului Briand-Kellogg.

Protocolul aditional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1919, ce stabilea sferele de influenta in Europa de Est, contravenea principiilor fundamentale unanim recunoscute si normelor imperative ale dreptului international, (iar) intrucat decidea soarta unor state terte fara participarea lor, este nul si neavenit din momentul semnarii lui.

 

Prima   1   2   Ultima
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor