Ziare.com

Ambasadorul James Pettit de la Chisinau - agent unionist?

de Petrisor Peiu, analist
Luni, 05 Septembrie 2016, ora 07:12

   

Ambasadorul James Pettit de la Chisinau - agent unionist?
Petrisor Peiu
Interviul ambasadorului american la Chisinau, James Pettit, din weekendul trecut a trezit ingerii si monstrii care motaiau adormiti de o societate lipsita de dezbateri reale.

Citeste toate textele scrise de Petrisor Peiu pentru Ziare.com

Dl James Pettit, voluntar sau involuntar - nu o vom sti cu certitudine niciodata -, a adus in centrul dezbaterii publice din Republica Moldova, dar si din Romania tema reunificarii celor doua state romanesti.

Din acest punct de vedere trebuie salutat gestul domniei sale de a se angaja curajos intr-o dezbatere care lipsea societatii de pe cele doua maluri ale Prutului.

Inca o data putem remarca miracolul pragmatismului american care a reusit sa culeaga din multimea de non-teme de la Chisinau tocmai tema centrala a dezbaterii in curand electorale: desi politicienii romani de pe ambele maluri ale Prutului evita de doua decenii sa deschida dezbaterea principiala care defineste esecul statului moldovenist, adica ignorarea reunirii ca solutie existentiala pentru cetatenii Republicii Moldova, ambasadorul Pettit se pronunta asupra temei unioniste ca solutie pentru viitorul statului respectiv.

Domnia sa crede ca cetatenii si politicienii republicii ar face bine sa construiasca o "Moldova mai buna" si sa ignore calea reunificarii, invocand argumente care mai de care mai nastrusnice si care au facut mai apoi deliciul presei si al mediului virtual.

Dar, de fapt, dl. Pettit recunoaste ca optiunea fundamentala la care trebuie sa se raporteze cetatenii Republicii Moldova este una identitara: ori sa faca unirea cu Romania, ori sa continue sa incerce singuri sa intre in fortareata occidentala.

Evolutiile ulterioare au demonstrat ca dl. ambasador Pettit a vorbit in nume personal sau, cu alte cuvinte, s-a lasat purtat de val.

Interviul cu gafa diplomatica a lui Pettit a fost difuzat sambata, 27 august, de catre televiziunea publica din Chisinau.

Luni, 29 august, secretarul general adjunct al NATO, americanul Alexander Verhbow, a sanctionat cu promptitudine declaratiile lui Pettit chiar de la Bucuresti, unde participa la reuniunea anuala a diplomatiei romanesti.

Rugat de presa sa comenteze declaratiile ambasadorului Pettit, Verhbow a spus ca "As vrea doar sa spun ca Moldova si Romania sunt state suverane. Trebuie sa respectam suveranitatea si integritatea teritoriala a fiecarui stat suveran din Europa. Romania si Moldova au legaturi istorice de multa vreme si concluzia este ca fiecare din acestea trebuie sa fie singurul factor determinant al propriului sau destin".

Afirmatia despre legaturile istorice a contrazis asertiunile lui Pettit privind identitatea nationala diferita din cele doua state romanesti, iar mentionarea in asemenea context a suveranitatii si destinului propriu ar putea face referire la dreptul la autodeterminare, inclusiv la unire, drept prevazut inclusiv de Actul Final de la Helsinki din 1975. Vershbow este un diplomat superior ca functie lui Pettit.

Ambasada SUA de la Bucuresti, la randul sau, intr-un gest nemaiintalnit la diplomatia americana si in general in practica diplomatica internationala, s-a vazut nevoita sa raspunda cumva dlui. Pettit si asteptarilor opiniei publice romanesti.

Raspunsul a intarziat cateva zile datorita prezentei la Washington a sefului misiunii, ambasadorul Hans Klemm, care in aceasta perioada pregateste o gala importanta romano-americana, care va avea loc pe 27 septembrie.

Este un fapt foarte rar intalnit si nefiresc ca o ambasada a Statelor Unite (in cazul nostru, cea de la Bucuresti) sa comenteze pe marginea unor fapte in care sunt implicate persoane din alta ambasada SUA (Chisinau si in speta dl. Pettit).

Apelarea la acest gest rar si nefiresc indica faptul ca spusele ambasadorului american de la Chisinau precum si reactia de mare amploare a opiniei publice de pe ambele maluri ale Prutului au creat un disconfort evident la Washington.

Este semnificativ ca marti, 30 august, ambasada SUA din Bucuresti initial a refuzat solicitarea de a comenta afirmatiile lui Pettit, indrumandu-i spre ambasada SUA din Chisinau pe ziaristii bucuresteni pentru eventuale precizari. Numai ca, a doua zi, miercuri, 31 august, aceiasi diplomati au revenit cu un raspuns, ceea ce sugereaza ca intre timp acestia au primit instructiuni de la Washington.

Statele Unite declara ca sprijina ferm "suveranitatea si integritatea teritoriala" a Republicii Moldova in sensul in care nu recunosc divizarea teritoriului acestei republici prin ocuparea regiunii transnistrene de catre trupele rusesti.

Statele Unite recunosc preeminenta Romaniei in problematica Republicii Moldova si accepta leadership-ul Romaniei in acest context, adica recunosc expertiza romaneasca in problematicile teritoriului dintre Prut si Nistru, SUA recunosc existenta unor relatii speciale intre cele doua state romanesti si recunosc justetea eforturilor diplomatice romanesti de sprijinire a occidentalizarii Republicii Moldova.

SUA dezmint categoric orice alta intentie referitoare la Republica Moldova in afara "sprijinului pentru dezvoltare democratica si economica", inclusiv interpretarea unora ca spusele ambasadorului de la Chisinau indica o opozitie a Statelor Unite fata de o solutie unionista intre cele doua maluri ale Prutului.

Cu alte cuvinte, Statele Unite anunta ca interesul manifestat fata de Republica Moldova se rezuma la occidentalizarea acesteia si nu isi aroga vreun drept de a impune decizii de alta natura. De altfel, atunci cand spui ca sustii independenta si suveranitatea unui stat inseamna ca vei accepta orice decizie care deriva din drepturile unui stat suveran si independent, inclusiv unirea pe cale democratica a acelui stat cu alt stat suveran si independent.

Primul inger trezit de catre spusele domnului Pettit a fost asadar reprezentanta diplomatica americana de la Bucuresti care ne-a readus in fata imaginea Americii pe care o iubim noi romanii: America lui Woodrow Wilson, America dreptatii si speranta popoarelor nedreptatite de puterile europene.

Al doilea inger trezit de sunetele seci ale vorbelor domnului Pettit a fost "partida" pro-romaneasca si oarecum unionista de la Chisinau care a monopolizat pentru o saptamana scena politica de acolo, reusind sa exprime destul de puternic sentimentul romanesc profund care ii anima: in aceeasi zi, Mihai Ghimpu (candidat la presedintie cu optiuni unioniste) i-a adresat o scrisoare dura ambasadorului prins cu lectiile nefacute la istorie si geografie, presedintele Nicolae Timofti s-a declarat roman, din parinti romani, deputata Maria Ciobanu a reactionat de asemenea foarte vehement.

Astfel, in preajma de alegeri si acolo s-a deschis dezbaterea asupra temei identitare; in plus, apostolii somnambulismului (geo) politic, Maia Sandu si Andrei Nastase, au tacut speriati de maretia temei, iar partidul oficial al Republicii, PDM, l-a retras din pozitia de prezumtiv candidat la presedintie pe evident pro-romanul si pro-americanul Pavel Filip, inlocuindu-l cu brejnevianul Marian Lupu, impozant in mutenia lui absoluta.

Zborul inedit al ingerului romanismului latent de la Chisinau s-a vazut reflectat de scrisoarea curajoasa si demna catre John Kerry, secretarul de Stat al SUA, a senatorului roman Viorel Badea, singurul politician de prim plan de la Bucuresti cu un discurs inchegat unionist.

Simultan cu ingerul romanismului la Chisinau s-a trezit si monstrul antiromanesc latent in cadrul urmasilor burgheziei coloniale sovietice care, prin gura lui Igor Dodon, presedintele PSRM si candidat la alegerile pentru functia de presedinte al Republicii Moldova, au reinceput retorica anti-romaneasca clasicizata de catre acum ignoratul Vladimir Voronin.

Nu pot sa nu remarc, in acest context, strania remarca a premierului roman Ciolos cum ca sursele domniei-sale - probabil insotitorii sai vaidee (n) i - ii indica faptul ca eventualul presedinte Igor Dodon nu va deturna parcursul european al curajoasei republici.

Aceasta remarca i-a cam incurcat pe "civicii" Sandu si Nastase....

Insa monstrul cel mare s-a trezit la Bucuresti din somnul de refacere care a urmat ultimelor batalii publice pierdute: din nou a scos capul in lume grupa de "analisti responsabili" care, crezandu-se intariti de spusele ambasadorului Pettit, au iesit la bataie cu aceleasi teme balbaite de ani de zile: cum ca Occidentul se impotriveste reunirii romanilor, cum ca geopolitica este contrara acestei reuniri, cum ca cei care exprima teme unioniste vor de fapt raul tarisoarei, pe care doar fostii inalti demnitari transformati in analisti o mai protejeaza de abuzurile nationaliste si mai ales cum ca unirea este imposibila pentru ca nu spune nimeni cum se poate face!

Acestui monstru in mod particular cred ca trebuie sa i se raspunda cu argumente concrete pentru a demonstra inca odata ca unionismul este o atitudine pragmatica, in sprijinul romanilor si mai ales in sprijinul ideii de occidentalizare a romanilor si a spatiului romanesc.

In primul rand, trebuie sa observam ca respectivul monstru isi sasaie in mod pervers discursul axat pe intarirea Romaniei si pe realizarea unei Romanii nu mai mare, ci mai prospera si mai puternica.

Prima intrebare pe care as pune-o este: de ce respectabilii analisti de astazi nu au actionat asa si pe vremea cand erau inalti responsabili ai tarisoarei pe care o iubesc atat?

De ce l-au lasat pe presedintele pe care il slujeau sa ne drogheze public cu doze mari de unionism? De ce nu i-au pus in pahar antidotul europenist? Dar de ce nu au pus pe picioare vreun proiect de modernizare sau dezvoltare? De ce nu au cerut vreo autostrada Bucuresti-Iasi? De ce au inventat mari proiecte chinezesti in loc sa se ocupe de unele americane?

De ce au patronat scaderea bugetelor militare spre 1%? De ce au stat ani de zile la masa cu cel care a slujit mafia retrocedarilor in vreme ce chipurile construia "comunitatea de informatii"?

A doua intrebare pe care o pun este: in ce fel unionismul impiedica dezvoltarea /europenizarea/occidentalizarea tarii? In ce fel o tara mai mare (implicit o economie mai mare) ar conduce la neoccidentalizare? In ce fel o activitate economica mai sustinuta si o piata mai larga ar face din Romania o tara mai slaba?

In ce fel cei opt miliarde de euro tinuti sa mucegaiasca in depozite bancare de catre companiile de stat energetice fac o Romanie mai buna si cum ar fi Romania mai rea daca o parte din acesti bani ar finanta extinderile firmelor romanesti dincolo de Prut?

In ce fel cresterea populatiei cu o sesime si a suprafetei agricole cu o treime ar conduce la o Romanie mai inapoiata sau mai neoocidentalizata?

De ce Germania unita a avansat cu o cincime mai rapid decat Franta, Italia sau Marea Britanie dupa 1990? La noi de ce nu s-ar aplica aceeasi regula? Daca unificarea Germaniei a fost un lucru rau, de ce a transformat aceasta tara in puterea dominanta in Europa, de unde in 1990 R.F.G era doar unul dintre "cei patru mari", in rand cu Franta, Marea Britanie si Italia?

In fine, de ce daca investim banii in finantarea proiectelor economice aferente reunirii ne indepartam de Occident, iar daca ii tinem in depozite fara dobanda ne occidentalizam?

Sa nu uitam si invataturile istoriei recente: mica Unire de la 1859-1862 ne-a adus modernizare si occidentalizare si nu invers. Oare cum ar fi aratat romanii astazi, daca asteptau intai sa se occidentalizeze si abia apoi sa se uneasca principatele?

Mai apoi, unirea Dobrogei cu Romania ne-a facut si mai puternici si mai dinamici si ritmul de modernizare a crescut. La fel, dupa Unirile din 1918 Romania a devenit definitiv aliata Vestului, s-a democratizat si occidentalizat pe deplin si a atins si varful economic din 1938.

Concis spus, unirile istoriei noastre de la 1859 incoace au fost, fara exceptie, premizele occidentalizarii tarii in acelasi timp determinand evident cele mai rapide modernizari ale Romaniei, inclusiv prin adoptarea Constitutiei din 1923, cel mai evident semn al intrarii noastre in clubul occidental.

O alta minciunica cu care umbla monstrul indoielii in noi insine prin oras este aceea cum ca nu putem spune cum sa se faca acea unire.

Reamintesc aici ca este foarte clar si parcursul politic (hotararea Parlamentelor de la Bucuresti si Chisinau) si cel administrativ (aducerea teritoriului dintre Prut si Nistru la standardele administrative romanesti, adica UE) si cel financiar (costuri de valoarea unui PIB anual pentru primii 20 de ani dupa Unire).

Si atunci ce este neclar?

Cea mai puternica zicere a acestui monstru al neincrederii in noi este aceasta: contextul geopolitic face reunirea imposibila! Cum anume nu ni se mai spune. Cum anume contextul geopolitic se opune unirii romanilor?

Daca este vorba de Transnistria, este clar ca nu putem cere ce, din pacate, este deja de facto al altora mai puternici si trebuie sa facem o alegere clara, dar dureroasa in aceasta privinta. Dar, altfel, cum unirea romanilor ar deranja NATO sau UE?

Cum ar induce aceasta unire pericole pentru europeni sau pentru americani? Eu cred ca dimpotriva o Romanie mai mare si mai puternica ar creste amprenta NATO la Marea Neagra si ar spori rolul flancului sud-estic al aliantei. Iar UE si-ar creste si populatia si suprafata agricola si economia gasind singurul spatiu de extindere nepericulos posibil in actualul context.

Sigur ca toate aceste argumente trebuie discutate si valorificate in fata partenerilor nostri euro-atlantici, dar faptul ca ele nu au fost invocate de cumintii oficiali romani nu inseamna ca ele nu sunt valabile.

Nu in ultimul rand, o privire asupra momentului de timp pentru unire din perspectiva economica. Cu ocazia cercetarii modelelor german respectiv coreean de reunificare, am aratat ca exista doua conditii esentiale pentru succesul unei eventuale reuniri:

1. Raportul intre marimea statelor reunite sa fie mai mare de 3-4; in cazul celor doua Germanii era de 4, in cazul celor doua Corei este de 2;

2. Raportul intre performantele economice sa fie mare, dar gestionabil: in cazul celor doua Germanii era de 4:1, in cazul celor doua Corei este de 10:1.

In momentul actual, aceste rapoarte sunt la dimensiuni optime: Romania este de sase ori mai mare decat Republica Moldova ca suprafata a teritoriului si ca populatie si are un PIB/capita de 5 ori mai mare.

Practic, Romania este "suficient de mare" fata de celalalt stat romanesc pentru a putea finanta/suporta integrarea acestuia din urma in Romania, dar raportul intre perfomantele economice nu este atat de deteriorat pentru a face din costurile financiare asociate reunirii o bariera in calea acestora.

Numai ca aceasta este poza la momentul actual. Rapoartele respective se vor deterioara (in sensul cresterii distantei relative in favoarea Romaniei) ingreunand o asimilare viitoare a actualei Republici Moldova.

De exemplu, in cazul celor doua Corei se estimeaza (de catre Ministerul Reunificarii de la Seul) efecte limitate privind o posibila integrare a Coreei de Nord, tocmai din cauza discrepantei prea mari intre cele doua state in vreme ce rapoarte mai mici (ale puterii si performantei economice) au facut din unirea celor doua Germanii o poveste de succes.

Iata de ce problema reunirii celor doua state romanesti trebuie pusa astazi si nu maine, daca suntem pragmatici.

Ca o concluzie a celor expuse mai sus cred cu tarie ca geopolitica ajuta si nu impiedica unionismul, ca unirea este o optiune pragmatica si mai ales foarte actuala. Si mai cred ca si noi, unionistii, avem dreptul moral de a ne iubi tara la fel de mult ca asa-zisii "pragmatici" analisti sau jurnalisti.

Si mai cred ca niciun politician care, cu buna credinta, va indica aceasta optiune comunitatii transatlantice nu va fi excomunicat, izolat, diabolizat sau marginalizat.

Citeste si:


Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 6584 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
9 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Unirea Moldovei de Rasarit cu sau fara Transnistria este in logica

istoriei si,implicit,inevitabila!
Am citit cu interes comentariul dlui Peiu,care spre deosebire de multi alti "comentatori"stie ce vorbeste!Teo

 

Diferenta fată de unificarea Germaniei este evidentă:toti locuitorii

din Germania de Est se considerau germani (nu prusaci, să zicem) si nu existau minorităti nationale. In Moldova, chiar dacă nr. celor care se consideră romani va creste, vor rămane multi care se consideră moldoveni, si mai există sute de mii de rusi, ucraineni etc. O mare parte a populatiei va fi ostilă unirii. Existenta regiunii autonome Găgăuzia va duce inevitabil la infiintarea regiunii autonome secuiesti (nu poti să refuzi pentru maghiari ceea ce accepti pentru găgăuzi). Nu spun că trebuie să ne opunem unirii, spun doar că trebuie să privim situatia realist, si să luăm decizia in cunostintă de cauză.

 

Tema reunificarii este in atentia ...si dorita de o minoritate

de pe ambele maluri,datorita rusofililor,rusofonilor de dinncolo si a indiferentei sau arogantei celor de ...dincoace!
In rest teorii multiple,inconsistente si fara argumente realiste!

 

Domnul Petrisor Peiu analizeaza mai mult opiniile unor analisti

dar nu ia in considerare si optiunile populatiei din Republica Moldova care dupa cum se stie in marea ei majoritate doreste stat independent.
Unirea cu forta ar insemna anexare si nu cred ca UE si NATO ar recunoaste un astfel de act, iar la reactia agresiva a Rusiei nici vreau sa nu ma gandesc!

 

Exceptionala analiza...

sper sa o citeasca toti anti unionistii de la noi, ca cei de la Moscova stiu demult toate acestea!

 

Adevarul !

Basarabenii au cerut in 1918 sa se faca unirea cu Romania .
Basarabenii au votat in unanimitate unirea cu Romania.
Dupa unire taranii basarabeni au fost improprietatiti. In Basarabia cu toata criza din 1932-33 nu a fost nici o foamete ca in Ucraina.
Dar in 1940 Uniunea Sovietica a anexat Basarbia cu ajutorul fascistilor prin Pactul Ribbentrop-Molotov.
Din aceasta cauza Romania a participat la razboiul cu URSS. A fost singura tara motivata sa lupte pentru inegritatea tarii.
Desi Romania a luptat impotriva fascistilor,raptul facut de URSS cu ajutorul lui Hitler a ,ramas la fel.
Dupa implozia URSS ar fi fost posibila reunirea .
Dar rusofonii din Moldova combinat cu neinteresul ,,emanatilor,, de la Bucuresti au pierdut momentul.
Acum se duce o lupta grea pentru reunisicarea tarii dezmembrata de vecinii agresori.

 

domnule Peiu, pentru aceasta analiza ai din partea mea de doua ori

cate 5 puncte.
Astept cu nerabdare reactia antiunionistilor... ce-or sa mai nascoceasca?
Astept de asemenea dar se pare ca voi avea de asteptat cam mult si o pozitie oficiala a presedintelui... daca gandeste, poate apasa pe pedala de acceleratie...

 

Foarte bun articolul

Si ca dovada ca ati avut dreptate,ambasadorul SUA la Chisinau si-a schimbat pozitia.
Ambasadorul a declarat că ""Eu respect decizia și idealul unioniștilor,puterea suverană aparține poporului, inclusiv dorința firească de Unire cu Romania".

http://independent.md/james-pettit-dupa-scandalul-provocat-pe-tema-unirii-eu-respect-decizia-si-idealul-unionistilor/

 

Excelent!!!

Pacat ca l-am descoperit cu intarziere

 


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor