Calea germana a reunificarii Romaniei cu Republica Moldova

Autor: Iulian Fota - conferentiar universitar
Joi, 04 Februarie 2016, ora 08:13
13964 citiri

M-am convins ca asa-zisii unionisti, politicieni, experti sau activisti din Romania, dar si din Republica Moldova stiu doar sa fluture o lozinca, sperand sa castige popularitate. Dar nu stiu sa raspunda la intrebarea numarul unu: Cum se poate face unirea?

Daca stiau, pana acum ne-ar fi spus. Poate s-ar fi si apucat de treaba. Intr-o democratie, ii urmam pe lideri, de opinie sau politici, daca ne conving ca stiu ce fac si mai ales cum.

Tuturor acestora le vin in intampinare si le explic cum s-a facut unificarea Germaniei. Lectiile colegilor germani ar putea fi relevante si pentru noi. Ei s-au unificat pentru ca au fost inteligenti, profesionisti si nu in ultimul rand rabdatori.

Reunificarea Germaniei s-a desfasurat in trei etape, pe parcursul a 45 de ani (1955-1990).

In primul rand, germanii, in special cei din Germania Federala, au trebuit sa fie inteligenti, refuzand cadoul otravit al lui Stalin si al URSS din martie 1952.

Stalin trimite SUA, Marii Britanii si Frantei, dar si cancelarului Adenauer o propunere perfida de reunificare a Germaniei. Prin intermediul spionilor pe care ii avea Moscova, aflase ca occidentalii discutau posibilitatea ca NATO sa invite Germania de Vest sa adere la NATO si voia sa impiedice materializarea ei. Perfidia propunerii consta tocmai in targul pe care Stalin il propunea. O Germanie reunificata cu sprijin sovietic ar fi ramas neutra, in afara Aliantei Nord-Atlantice.

Adenauer nu numai ca respinge propunerea Moscovei, dar strabate Germania Federala in lung si in lat pentru a-si convinge compatriotii ca este o capcana. Propunerea lui Stalin devenise intre timp atractiva pentru multi germani. Oamenii sufereau dupa ruperea artificiala a tarii in bucati. Adenauer a actionat ca un adevarat om de stat respingand castigurile personale semnificative ce ar fi fost obtinute daca devenea "cancelarul unitatii germane".

Si-a dat seama ca o Germanie unificata, dar inca epuizata dupa anii de razboi si discreditata de nazism ar fi fost o victima sigura a masinatiunilor sovietice, a subversiunii si infiltrarilor KGB-ului si GRU-ului. O Germanie unificata, dar "sovietizata" nu ar fi avut nici libertate, nici prosperitate, nici viitor.

Intr-un moment de mare inteligenta, infruntand opozitia politica si o parte importanta a poporului german, cancelarul Adenauer respinge propunerea lui Stalin, nevalorificand oportunitatea unificarii sub obladuirea Moscovei.

Nemtii prefera solutia occidentala in detrimentul celei sovietice.

In 1955, Germania de Vest este invitata sa adere la NATO. Timp de 45 de ani Alianta Nord-Atlantica a fost garantul dezvoltarii democratice si economice a Republicii de la Bonn.

Astfel isi finalizeaza politica de deznazificare, isi recapata prestigiul european si international si vigoarea economica. In loc sa devina mai mare, Germania de Vest a preferat sa devina mai buna.

A trebuit sa treaca 45 de ani pana cand nemtii au avut din nou sansa unificarii. A venit mai intai anul 1969 si lansarea lui Ostpolitik, noua politica vest-germana pentru estul continentului european.

Ca o prima consecinta a fost recunoscuta existenta RDG, incepand foarte importantul dialog intra-german, fara de care nu ar fi fost posibila poate unificarea din 1990.

Dar adevarata sansa apare in 1989, anul in care se prabuseste comunismul in Europa Centrala, nemtii din RDG fiind in sfarsit liberi sa-si hotarasca soarta.

Alt mare cancelar al Germaniei, Helmut Kohl, simte oportunitatea si se apuca competent de lucru. Este foarte interesant ca au folosit aceeasi matrice a unificarii pe care am folosit-o si noi la 1918, cand am realizat Romania Mare.

In primul rand, germanii din RDG au cerut unificarea, generand asa numita problema germana. Cu totii ne aducem aminte cum acestia au daramat zidul Berlinului sau cum, cu cateva luni inainte, creasera o criza europeana, emigrand masiv in Austria sau Ungaria. Ulterior caderii zidului Berlinului, in marea lor majoritate est-germanii au vrut unirea.

In al doilea rand, Helmut Kohl, cu acordul americanilor, a negociat foarte profesionist cu Gorbaciov. Chiar daca URSS era in declin, in mare criza economica, avea totusi un cuvant de spus asupra viitorului Germaniei.

Pe de o parte, stim ca Berlinul si-a cumparat dreptul de unificare, oferind URSS multe miliarde de marci, ca ajutor. Multi experti spun ca ar fi existat si ceva intelegeri secrete intre cei doi, dar pana astazi nu avem documente sau marturii care sa sustina acest punct.

Pe de alta parte, Kohl a obtinut din partea lui Gorbaciov si acordul sau ca o Germanie unificata sa ramana membra a NATO. Ca si Stalin in 1952, Gorbaciov a incercat sa obtina in contrapartida unificarii un statut de neutralitate pentru Germania reunificata.

Dupa ce a convins Moscova, Berlinul a trebuit sa castige sprijinul SUA, Frantei si Marii Britanii.

Cel mai usor a fost cu Washingtonul, care se simtea responsabil de soarta germanilor si era multumit de procesul de democratizare pe care, dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, germanii si-l asumasera cu mare devotament. Fiind o tara mare, SUA nu se temeau de o Germanie reunificata. Dimpotriva si-o doreau, sperand ca in felul acesta o parte din povara apararii Europei va fi preluata de aceasta.

Mult mai dificil a fost cu Franta si Marea Britanie, cele doua vechi competitoare europene. Elitele celor doua tari se temeau de reunificarea germana si de o posibila revenire pe continentul european a hegemoniei teutone.

Pe britanici i-au convins americanii. Iar pe francezi i-a convins Kohl, cand, prin negocieri directe cu presedintele Mitterand, s-a luat decizia trecerii la euro. Moneda unica a fost ceruta de francezi, vazand in acest instrument o cale de a controla, tine in frau, economia Germaniei unificate. Sacrificarea marcii germane este pretul platit de nemti Frantei pentru a-i accepta unificarea.

Pentru a nu lungi prea mult articolul, am redus problematica negocierilor doar la cele trei mari puteri occidentale. Dar, in egala masura, Germania Federala a trebuit sa-si lamureasca vecinii asupra intentiilor sale, de departe cel mai delicat dialog fiind cel cu Polonia, din cauza mostenirii teritoriale legate de cel de-Al Doilea Razboi Mondial.

In fine, pentru a inchide acest capitol al unificarii germane, sa aducem in atentia cititorului si un alt aspect - capacitatea Bonnului de a gestiona eficent unificarea efectiva a celor doua Germanii.

Partea de est a noii Germanii a trebuit mai intai decomunizata, prin desfiintarea Partidului Comunist, a STASI si partial a armatei si justitiei.

In al doilea rand, a trebuit transformata economia centralizata, de piata unica, a fostei RDG. Iar in aceasta privinta vest-germanii au avut atat cunostintele necesare, cat mai ales banii. Ultima data cand am verificat factura reunificarii germane, ea depasise 1.000 de miliarde de marci.

Aspectele acestea sunt foarte importante pentru a spune astazi, la 25 de ani de la reunificarea celor doua Germanii, ca procesul a fost unul de succes, atat germanii din Vest cat si cei din Est traind mai bine decat in 1990.

Ce poate invata Romania din experienta germana a unificarii?

In primul rand, sa evite capcana rusa. Cand a fost ratificata aderarea Romaniei la NATO, in Parlamentul Romaniei, singurul partid care s-a pronuntat impotriva a fost Romania Mare. Argumentul principal al lui Corneliu Vadim Tudor a fost cel unionist: "Sa ramanem in afara NATO, pentru ca asa ne vor da rusii Basarabia".

Unirea cu Basarabia nu trebuie facuta pentru ca "ne dau rusii Basarabia". Trebuie facuta ca o cale de consolidare a unei Romanii occidentale pastrandu-ne in acelasi timp apartenenta la Occident.

"Romania mare" trebuie sa ramana in continuare parte a NATO si a UE, pentru a o face si mai buna. Iar daca aceasta oportunitate nu se intrezareste inca, dupa cum este cazul astazi, sa avem rabdare.

Avem ce face. Precum nemtii, sa incercam mai intai sa facem Romania mai buna. Sa-i ajutam pe cei de peste Prut sa-si faca republica mai buna, pentru ca orice om, fie el roman, rus sau ucrainean merita o viata mai buna.

Si sa ne pregatim, invatand din experienta altora. Pentru moment, chiar daca avem presedinte german, Romania nu este Germania.

Iulian Fota este fost consilier prezidential pe probleme de securitate.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Politicienii români care au fost țintiți de hackeri sprijiniți de Rusia. „Agresiunile se desfășoară împotriva demnitarilor vocali”
Politicienii români care au fost țintiți de hackeri sprijiniți de Rusia. „Agresiunile se desfășoară împotriva demnitarilor vocali”
Războiul hibrid dus de Rusia afectează și politicienii români. Mai multe grupuri de hackeri sprijiniți de Rusia, China și Iran au avut ca țintă în ultimii ani politicieni și oficiali...
Horia Constantinescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, renunță la funcție
Horia Constantinescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, renunță la funcție
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Horia Constantinescu, renunţă la funcţie după ce a devenit candidatul PSD la Primăria Constanţa. El precizează că...
#Iulian Fota unire Moldova Romania, #Iulian Fota Germania , #Moldova