Ziare.com

Detalii istorice care ne dor: Poate ne-au costat Basarabia

de Dan Dungaciu, sociolog
Joi, 15 Septembrie 2016, ora 09:55

   

Detalii istorice care ne dor: Poate ne-au costat Basarabia
Dan Dungaciu
Transnistria este o problema veche de aproape un secol, solutiile posibile fiind negociate fara a se ajunge la vreun consens. Astazi, conflictul inghetat din Republica Moldova este si mai greu de rezolvat.

Citeste toate textele scrise de Dan Dungaciu pentru Ziare.com

Citeste si: Obiectivele pentru care Moscova a inventat Transnistria functioneaza si astazi.

Initial, inainte de razboiul din 1992, a existat un format de patru state - Rusia, Republica Moldova, Ucraina si Romania - insarcinat cu negocierea chestiunii.

In aprilie 1992, la Chisinau, cele patru state semnasera un acord prin care s-au angajat sa colaboreze pe baza hotararilor internationale ale vremii pentru stingerea conflictului din Transnistria. Liderul separatist Smirnov nu avea dreptul sa participe la negocieri.

Documentul a fost negociat pentru partea romana chiar de Adrian Nastase, pe atunci ministru de Externe al Romaniei. Atat a durat implicarea (geo) politica a Romaniei in aceasta zona.

Romania, eliminata din joc

Dupa razboiul din 1992, partea secesionista (pro-rusa) a castigat tot ce si-a propus.

"Conventia" din 21 iulie 1992 referitoare la incetarea ostilitatilor a fost semnata intre reprezentantii Moldovei - presedintele Snegur - si Rusiei - presedintele Eltin -, asistati de Igor Smirnov, liderul transnistrean. A fost schimbata formula de negociere instituita de Mecanismul Cvadripartit (Moldova, Rusia, Ucraina, Romania).

Dupa acel moment, Romania a fost complet eliminata din joc, iar Acordul in care se stipula retragerea Armatei a 14-a in termeni de trei ani nu a mai fost ratificat de Duma de Stat. Stationarea armatei ruse in RM devenise o certitudine, asa cum este si azi.

OSCE s-a implicat in procesul de reglementare a situatiei din Transnistria incepand cu 1993. Din cauza slabiciunii organizatiei - datorata nu doar prerogativelor acesteia, ci si tensiunilor din cadrul ei -, OSCE a fost acceptata de toate partile implicate.

In februarie 1993, Misiunea OSCE in Moldova isi propunea urmatoarele obiective: "facilitarea obtinerii unei solutionari durabile a conflictului in toate aspectele lui... bazata pe consolidarea independentei si suveranitatii R. Moldova in actualele sale frontiere si intarirea integritatii statului concomitent cu nevoia crearii unui statul special pentru regiunea transnistreana".

Nu exista nicio diferenta, practic, intre situatia de astazi si documentul prezentat in 1993 de OSCE.

Un moment esential este anul 1997. La 8 mai 1997, se lanseaza la Moscova "Memorandumul cu privire la bazele normalizarii relatiilor dintre Republica Moldova si Transnistria", cunoscut si ca "Planul Primakov". Din partea Republicii Moldova, documentul a fost semnat de presedintele Lucinschi. Federatia Rusa are in acest scenariu statutul de "tara garant".

In proiect se stipuleaza, printre altele, stat comun format din doua componente cu statut egal, Moldova si Transnistria. Aceasta precizare, potrivit careia Republica Moldova si regimul separatist (nerecunoscut de nimeni!) figureaza ca "parti" egale, este cea mai semnificativa pentru filosofia tratatului si a evenimentelor ce vor urma.

Se inventeaza alte formate de negocieri - negocieri cu cinci participanti (formatul pentagonal): Rusia, Ucraina, OSCE, Tiraspol, Republica Moldova; "mediatori" si "garanti" Rusia, Ucraina, OSCE, deci excluderea participarii directe a Occidentului (sau a Romaniei) la negocieri si garantii.

De atunci dateaza ideea ca, de fapt, Rusia NU este parte in conflict, iar conflictul este unul intre Chisinau si Tiraspol. Transnistria ar fi devenit "parte" egala cu Republica Moldova, avand posibilitatea sa controleze atat politica interna, cat si politica externa a Chisinaului.

In 1999, la reuniunea OSCE de la Istanbul, Moscova se angajase sa isi retraga trupele din R. Moldova, dar la reuniunea de la Porto (2002), OSCE a suferit o serie de infrangeri politice si diplomatice: Organizatia a acordat Rusiei inca un an, pana in decembrie 2003, ca sa-si retraga toate trupele si arsenalele, insa documentul final de la Porto este chiar mai slab decat angajamentul de la Istanbul, pe care-l inlocuieste, in sensul ca este mai putin restrictiv.

Evident, nu s-a intamplat nimic pana astazi.

Batalia pentru federalizarea Republicii Moldova

La inceputul anilor 2000, incepe batalia pentru federalizarea R. Moldova, prin lansarea de catre OSCE - inaintea Rusiei! - a unui document care viza tocmai asta.

In 2002 este lansat "Acordul dintre Republica Moldova si Transnistria", elaborat de OSCE, Federatia Rusa si Ucraina. Textul este o continuare logica a "Memorandumului" din 1997, iar filosofia care il fundamenteaza este aceeasi. Ideea axiala din acel document - conform caruia cele doua "parti" sunt egale in drepturi - este pastrata, la fel si formula pentalaterala a procesului de negocieri. Romania a fost tot in afara jocurilor.

In 2002, an in care Romania a detinut presedintia OSCE, intr-un exces de zel inexplicabil, Bucurestiul a "cedat" dosarul transnistrean Portugaliei, pentru a nu fi acuzat de "lipsa de obiectivitate".

Pe aceasta cale, a federalizarii, deschisa de OSCE paseste si mai tare Rusia, care la 17 noiembrie 2003 il trimite pe Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, sa propuna Chisinaului un Memorandum pentru solutionarea conflictului transnistrean.

Trimisul lui Putin venea la Chisinau cu o misiune precisa: sa aduca pe cei doi lideri, Vladimir Voronin si Igor Smirnov, la aceeasi masa, dispusi sa semneze documentul. Daca acest acord s-ar fi realizat, presedintele Putin insusi s-ar fi deplasat la Chisinau pentru a asista la semnare.

Intr-o scena dramatica, Voronin refuza, Kozak pleaca injurand, iar Putin nu mai vine...

In 2004, Rusia vine la Bucuresti cu asa numitul Plan Belkovski, celebra propunere dupa care Romania s-ar putea reuni cu Basarabia, dupa ce Transnistria isi va fi dobandit independenta. Evident, a fost respins de toti participantii de la dezbaterea de la Hotelul Marriot din Bucuresti. Era inainte de integrarea in NATO a Romaniei.

Dupa esecul Planului Kozak, R. Moldova se indreapta din 2005 spre Vest. Dar fara convingere. Baroul de avocati de la New York recomanda in 2005, printr-un text admirabil, guvernarii de la Chisinau sa dea in judecata Federatia Rusa pentru ocupatie militara, dar Chisinaul se codeste si, pana la urma, refuza.

In 2005, apare mult mediatizata contributie a societatii civile, asa numita "Strategie a celor 3 D" (demilitarizare, decriminalizare si democratizare), care nu este asumata oficial decat partial, devenind Legea cu privire la teritoriul din estul R. Moldova (Transnistria), unde se stipuleaza ca orice solutie politica pentru Transnistria trebuie cautata si identificata doar dupa retragerea trupelor ruse de pe teritoriul R. Moldova.

Astazi asistam la o accelerare nejustificata a negocierilor pe Transnistria. Rusia pune pune presiune pentru o solutie urgenta, de fapt, doreste o transnistrizare a republicii. Sigur ca Decretul lui Evgheni Sevciuk a schimbat datele problemei.

Citeste in zilele urmatoare pe Ziare.com despre importanta decretului semnat de liderul de la Tiraspol prin care este pus in aplicare rezultatul unui referendum de acum 10 ani.

Din 2009, Dan Dungaciu este profesor universitar si coordonator de doctorat la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti (Catedra de Sociologie). Din anul 2011, este directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane "Ion I. C. Bratianu". Din 2013, este presedintele Fundatiei Universitare a Marii Negre, aflata sub egida Academiei Romane.

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 6646 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
3 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Din păcate, granițele nu se discută cu stiloul, ci numai cu focuri..

.

 

Dl Dungaciu, nu inteleg ce vrei a zice.

"Rusia pune pune presiune pentru o solutie urgenta, de fapt, doreste o transnistrizare a republicii."
Care republica, "Moldoveneasca Transnitreana", sau "Moldova"?
Prima e deja transnistrizata, iar a doua, cum, daca prima si-a declarat independenta si vrea integrarea cu Rusia?
Dl Dungaciu, nu suntem cititori de ganduri si nici detectoare de minciuni.
Exprimati-va transant pozitia, nu prin sfertoadevaruri, ori cuvinte nespuse.

 

Ai perfecta dreptate

Domnul Duncaciu, cam incurca borcanele cand vorbeste de ocuparea RM de armata rusa. A 10 parte din fosta armata a 14 este si astazi dezlocata in continuare in Transnistria, care de facto nu vrea si nu recunoaste statutu Chisinaului. Pe noi in cazul de fata ne intereseaza unirea cu Basarabia, ori Transnistria nici odata nu a facut parte din Basarabia. Cei care pledeaza pentru unirea cu RM ingranitele ei actuale, de fapt sunt niste marionete care joaca la ce le canta in struna fortelor occidentale,care au interesul lor si ar dori sa puna mana pe actuala RM cu toate bazele ei militare de la Colbasna si Tiraspol care ar fi folositr ca tampon in fata Rusiei pe cand noi romanii trebue si putem sa ne unim cu romanii trebue sa ne unim cu fratii nostri din fosta Basarabie si nu cu RM acuala. O incercare de unire cu RM in granita ei actuala nu e posibila si ar duce la un conflict in urma caruia va pierde si Romania si RM. Dar, poate asta si doresc unii experti militari din cancelariile occidentale?


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor