Republica Moldova, o tara prinsa intre orgoliul liderilor politici si indiferenta partenerilor externi

Inca din primele zile din 2016, de la invalidarea sedintei de vot a guvernului-desemnat al lui Ion Sturza, Republica Moldova pare ca se pierde intr-o criza politica fara precedent.

A urmat un conflict institutional intre presedinte si Parlament in care Nicolae Timofti a respins in repetate randuri posibilitatea desemnarii lui Vladimir Plahotniuc pentru functia de premier.

Plahotniuc, cel mai bogat om din Moldova, pare sa fie cu adevarat motivul instabilitatii in Moldova de peste Prut.

Imbogatit in anii tulburi de dupa declararea independentei, Plahotniuc si-a consolidat averea in timpul guvernarii comuniste din 2001-2009, pentru ca in 2009 sa cumpere literalmente Partidul Democrat al lui Dumitru Diacov, sa-l rebranduiasca in partid de stanga pro-european si sa se avante intr-o lupta pentru putere cu PLDM, partenerul de coalitie condus de Vlad Filat.

Inca din 2009 PLDM s-a axat pe ministerele care gestioneaza bani, precum Ministerul Finantelor, in timp ce PD a preluat conducerea institutiilor de forta precum Procuratura Generala.

Pe 15 octombrie 2015, in prima zi din sesiunea de toamna a Parlamentului moldovenesc, lui Filat i-a fost ridicata imunitatea parlamentara prin vot si a fost arestat in urma unui denunt. Totul intr-o singura zi. Din acel moment, PD a demarat divizarea sistematica a celorlalte partide parlamentare reusind sa rupa 14 din cei 21 deputati comunisti si 7 din 23 deputati PLDM.

Dar aceasta instabilitate nu este unicat in istoria scurta de putin peste 20 de ani a Republicii Moldova.

Ce se intampla acum peste Prut nu este un eveniment singular. Inca de la declansarea razboiului din regiunea separatista transnistreana in 1992, in Republica Moldova a persistat instabilitatea caracterizata de guverne cu mandate de scurta durata si de proteste de strada frecvente.

Au existat cateva perioade, in special intre 2001 si 2009, in timpul guvernarii comuniste, in care a fost o oarecare stabilitate politica.

Dar si atunci au existat cateva proteste masive in timpul negocierilor pentru adoptarea memorandumului Kozak, prin care Rusia propunea un plan de rezolvare a conflictului din Transnistria prin federalizarea Republicii Moldova, si in timpul procesului de modificare a curriculumului scolar prin inlocuirea disciplinei Istoria Romanilor cu manualul de istorie integrata, un manual scris in spiritul interpretarii istoriei Moldovei in perioada sovietica. Si atunci au existat zile de protest si tulburari sociale.

Mult mai grava a fost perioada 1997-1999, influentata in special de criza financiara din Rusia. Nici atunci guvernele nu rezistau mai mult de un an, tara avand nu mai putin de 4 prim-ministri.

Sa fie Republica Moldova blestemata? Nu stiu daca e cazul sa invocam superstitii, dar cu siguranta Moldova nu intruneste conditiile unui stat bazat pe principiile pe care se bazeaza celelalte state functionale din regiune.

Republica Moldova nu a reusit sa-si creeze o identitate nationala, iar orice demers in acest sens a fost contestat de segmente importante ale societatii.

Identitatea nationala a Moldovei a pendulat intre identitate nationala romaneasca, identitate moldoveneasca de tip sovietic si o bizara incercare de construire a unei identitati civice, o continuare a internationalismului sovietic.

Republica Moldova este divizata nu numai militar, o situatie in sine suficienta sa impiedice coagularea unui teritoriu intr-un stat, dar este divizata si economic. Pentru aproape o jumatate de secol, Moscova a planificat economica Republicii Sovietice Moldovenesti bicefal. Teritoriul din partea dreapta a Nistrului, fosta Basarabie, a fost folosit in special pentru industria agricola, in schimb teritoriul din partea stanga a Nistrului, Transnistria, a fost puternic industrializat.

Republica Moldova nu a avut nici capital uman pentru administratie, sub 20% din personalul din administratia moldoveneasca sovietica fiind format din moldoveni.

Moldova nu are nici macar factorul extern de partea ei. Pentru Rusia, Republica Moldova trebuie sa existe intr-o continua instabilitate. Interesele Rusiei in Moldova au prea putina legatura cu beneficiile pe care Rusia le-ar obtine avand in Moldova un partener egal. La fel cum interesul Rusiei de a perpetua instabilitatea in Moldova nu are legatura cu Romania.

Pentru Rusia, Moldova e doar o piesa pe tabla de sah a lumii. Pe harta lumii, Rusia nu vede Romania, dar vede America, NATO si Ucraina. Transnitria e un teritoriu de facto al Rusiei, finantat si coordonat direct prin personalul militar rusesc din zona.

Moldova e importanta pentru Rusia ca sa tina in sah Ucraina, sa nu faca niciun pas inapoi intr-o perioada de extindere NATO si, nu in ultimul rand, sa-si perpetueze orgoliul de mare putere care are interese primordiale in spatiul fost sovietic.

Trebuie remarcat ca cei mai agresivi protestatari, cei care au organizat in mod repetat miscari de protest, sunt lideri politici sprijiniti direct de Moscova, Renato Usatii si Igor Dodon.

Ce-a facut Romania

Romania, desi aparent nu are un competitor direct pentru Moldova, nu se grabeste sa exercite o influenta directa asupra ei.

In ultimii 20 de ani, Romania s-a multumit sa ajute Republica Moldova ori de cate ori a fost nevoie de sprijin urgent. Inca din timpul mandatului presedintelui Constantinescu, Romania a spijinit Moldova prin livrarea de energie electrica atunci cand au existat tensiuni intre Moldova si Ucraina pe marginea infrastructurii transportului de energie electrica mostenit din perioada sovietica.

Dar Romania a oferit si zeci de mii de burse pentru tinerii moldoveni, a renovat scoli, oferit manuale si carti, a facilitat obtinerea cetateniei romane pentru sute de mii de moldoveni si a reusit subtil sa incline balanta economica moldoveneasca dinspre Rusia spre Romania.

Romania este principalul partener comercial al Moldovei cu aproape 25% din schimburile comerciale. In schimb, Rusia, de la aproape 50% in urma cu cativa ani, a scazut la aproape 10%. Sunt niste factori care nu pot fi contestati.

Republica Moldova e mai aproape acum de Romania decat a fost vreodata.

Daca, in 2002, sub 3% se declarau romani, acum procentul este in jur de 30%. Desigur, conditiile in care s-au desfasurat cele doua recensaminte au fost diferite, dar este totusi o crestere spectaculoasa intarita si de faptul ca la aproape 5 ani de la organizarea ultimului recensamant datele preliminare legate de etnie si limba vorbita nu au fost publicate.

Poate Romania sa spere la mai mult, sa incerce o apropiere mai rapida fata de Republica Moldova si, de ce nu, o propunere de unire?

Cu siguranta potentialul Romaniei de a-si indeplini obligatiile istorice este mult mai mare decat ce a aratat pana acum in raport cu vecinul de peste Prut. Sa speram ca cineva in institutiile romanesti calculeaza cu mare responsabilitate acesti pasi si vede intr-o situatie de instabilitate, cum este acum la Chisinau, o oportunitate de apropiere.

Valentin Stefan este specialist in due diligence, iar din 2015 este membru al Fundatiei CAESAR. Este licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti si are un masterat in Studii Ruse de la UNC Chapel Hill. Valentin este originar din Bolintin Vale si locuieste in Washington DC.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...

BEC vine în sprijinul PSD și PNL. Decizia surpriză care le permite să aibă candidați separați la Primăria Capitalei

Biroul Electoral Central (BEC) a adoptat miercuri, 24 aprilie, o hotărâre prin care permite desființarea unei alianțe electorale până la data de 26 aprilie,astfel că PSD și PNL vor putea...