Ce ar putea pierde Romania din reconfigurarea Europei? Ce se intampla cu fondurile europene? "Riscul ruperii UE este real" Interviu

Reformarea UE va presupune, cel mai probabil, un buget comunitar mai mic, iar Romania va fi printre tarile afectate, afirma prof. univ. dr. Gabriela Dragan, director general al Institutului European din Romania.

"Cutia Pandorei s-a deschis... Brexitul si negocierea pe care o implica el reprezinta unul din cele mai negre cosmaruri pentru Uniune. Inseamna sa regandesti tot, institutii, politici, mecanisme, iar asta va insemna si renegocierea tratatelor", a aratat prof. Dragan intr-un interviu acordat Ziare.com.

Urmeaza, asadar, negocieri dure in cadrul carora Romania trebuie sa-si valorifice atuurile, intre care, in mod paradoxal, poate fi si instabilitatea periodica. "Dat fiind nivelul nostru de dezvoltare, nu avem de ales decat sa sustinem coeziunea si, dat fiind ca avem si un sector agricol important, sa sustinem si politica agricola comuna".

Dintre scenariile Cartei Albe a Europei, care vi se pare cel mai probabil?

Carta Alba prezinta cinci scenarii posibile, insa in egala masura este posibil sa avem o combinatie intre ele. Cele cinci sunt menite, in opinia mea, sa acopere o plaja cat mai larga de optiuni, de la scenariul 1 - care spune ca lucrurile sa mearga exact ca pana acum, ceea ce mi se pare nerealist total, dar reprezinta un punct de referinta - la scenariul 5, in care am fi cu totii de acord, state din nord si sud, est si vest, centru si periferie, sa intarim integrarea, scenariu, la fel, destul de nerealist.

Deci eu, personal, as elimina variantele 1 si 5. Scenariul 2 presupune revenirea la piata unica, dar este un scenariu fara mare sustinere, nici de catre statele membre si nici de catre CE.

Deci ar ramane 3 si 4, cele doua optiuni pe care CE le pune, de fapt, in fata statelor membre. Ele sunt singurele despre care se afirma ca reduc decalajele dintre asteptarile populatiei si rezultatele oferite de UE, adica marele criteriu dupa care este masurat gradul de eficienta a scenariilor.

Potrivit scenariului 3, cooperarea intarita este extinsa spre zone gen aparare, securitate sociala, o evolutie care se simte deja dupa Brexit.

Scenariul 4, pe de alta parte, reduce domeniile de competenta si, astfel, si bugetul UE. Eu vad posibila o combinatie a celor doua.

Daca ne uitam la ce se intampla deja, putem deduce in ce directie vor merge lucrurile in viitor, pentru ca e putin probabil ca directia sa se schimbe brusc si radical.

Iesirea Marii Britanii inseamna ca o felie de circa 10-15% din bugetul UE va disparea. Cum acoperim aceste venituri, despre ce buget vom mai vorbi? Despre unul mai mic, care sa acopere mai putine prioritati sau despre unul la acelasi nivel, care sa insemne identificarea unor noi surse de venit?

A crede ca poti creste veniturile, prin contributii mai mari din partea statelor membre, mi se par total nerealist, nu s-a reusit asta nici in perioade mult mai linistite. Deci probabil vom merge pe un buget mai mic ca dimensiuni si, astfel, si mai usor de gestionat, unul care sa reduca decalajul dintre asteptari si rezultate.

Un buget mai mic cum? Unde ar urma sa fie reducerile?

Cel mai probabil, pe zona coeziunii. In momentul de fata, circa 70% din bugetul comunitar vine din contributiile statelor, adica ale cetatenilor, si din acesti bani, circa 70% merg catre coeziune si agricultura. Este clar ca se va produce o modificare in cheltuirea bugetului Uniunii.

Scenariile 3 si 4 merg catre un numar redus de prioritati si, corespunzator, catre o reducere a dimensiunii bugetului. Oricum, discutiiile despre faptul ca banii nu sunt folositi cum trebuie nu sunt ceva nou. In principal englezii s-au aratat mai tot timpul nemultumiti de folosirea bugetul UE, iar negocierile pe diferitele cadre financiare multianuale au fost mereu foarte dure.

Sunt convinsa ca structura viitorului cadru multianual, cel de dupa 2021, va fi total regandita. In cazul fondurilor structurale, semnalul exista deja. Planul Juncker a fost lansat inainte de Brexit, iar principiul de baza e sa ofere protectie creditorilor, cu alte cuvinte, sa garanteze investitiile facute de sectorul privat.

E, de fapt, o modificare de paradigma, de centru de greutate, dinspre subventii, specifice fondurilor structurale, spre imprumuturi garantate, o tendinta care se va generaliza, cu siguranta.

Dar banii din actualul exercitiu, pana in 2020?

Teoretic, dupa un probabil calendar, Marea Britanie ar putea parasi efectiv UE in 2019, semestrul I. Desi, teoretic, UK nu ar mai trebui sa contribuie la bugetul UE in 2019 si 2020, nemaifiind stat membru, ea ar trebui totusi sa-si onoreze obligatiile asumate initial.

Se vehiculeaza deja niste sume care a fi nota de divort a britanicilor. Exista varianta 60 de miliarde de euro, respinsa de unii politicieni britanici drept ridicola, dar si varianta lui Farage - maximum 20 de miliarde, care sa acopere ultimii doi ani ai actualului cadru financiar.

Cum negocierile nu au inceput inca, cifrele vehiculate nu fac parte decat din inevitabila incalzire inainte de competitie...

Mai exista o zona care intereseaza foarte tare Romania: libera circulatie a fortei de munca. Poate fi ea afectata de aceasta reconfigurare a UE?

Doar pe relatia cu Marea Britanie. Pentru ca, altminteri, daca UE va continua sa existe, indiferent de numarul de viteze, libera circulatie ar trebui sa ramana o valoare asumata, la care nu vad de ce ar trebui sa se renunte. Totul va depinde insa de climatul politic din UE, cresterea partidelor eurosceptice, nationaliste poate produce surprize din cele mai neplacute.

Migratia, inclusiv cea intracomunitara, a fost o cauza principala a Brexit-ului si este o explicatie a ascensiunii partidelor extremiste, xenofobe, anti-europene in multe tari, incepand cu Franta.

De acord. La limita, intr-un scenariu sumbru, reconfigurarea ar putea insemna si sa pui sub semnul intrebarii principiile care stau la baza actualei UE.

Daca deschidem cutia Pandorei, ce poate iesi din ea pana la capat?

Sunt foarte multe semne de intrebare pentru ca si tabloul institutional e in miscare. Pana in 2019, avem o CE stabila, la fel PE. Pe zona Consiliului European si a Consiliului UE, dinamica va fi insa una ridicata. Cine va reprezenta, de pilda, Franta, dupa alegerile din aprilie/mai, in Consiliul European?

Nu putem sti ce se va intampla, dar nu putem considera anumite scenarii ca imposibile. Deja am spus de cel putin doua ori, in cazul Brexit si al alegerii lui Donald Trump, ca rezultatele care s-au obtinut sunt imposibil de atins, nu cred ca e cazul sa ne mai hazardam inca o data.

Cutia Pandorei s-a deschis... Brexit-ul si negocierea pe care o implica el reprezinta unul din cele mai negre cosmaruri pentru Uniune. Inseamna sa regandesti tot, institutii, politici, mecanisme, iar asta va insemna si renegocierea tratatelor.

Daca in perioade de relativa normalitate modificarea tratatelor a dus la surprize din cele mai mari - ganditi-va la referendumurile din Franta si Olanda din 2005 pe Tratatul Constitutional - ce va fi de asta data? Chiar daca renegocierea tratatelor este inevitabila, cred insa ca liderii europeni, constienti de pericolele enorme din aceasta zona, amana cat mai mult momentul dezbaterii.

In fine, sa asteptam Declaratia de la 25 martie, sa vedem acolo cum vor aparea cele 5 scenarii. Din ce se discuta, tonalitatea documentului va fi una ceva mai soft, scenariile prezentate de Juncker vor fi "imblanzite".

Ar trebui sa fim alaturi de grupul de la Visegrad?

Evident ca asa-zisa Europa cu mai multe viteze nu trebuie sa reprezinte pentru noi prima optiune si evident ca sustinerea coeziunii ar trebui sa ramana un principiu de baza in functionarea Uniunii. Pe de alta parte, pozitia tarilor Visegrad pare una extrem de inflexibila, ceea ce nu e de bun augur intr-un proces de negociere.

Nu poti sa vrei mai multi bani de la buget, dar mai putine competente transferate la nivel comunitar. Pentru ca in cazul asta poti ajunge sa intelegi si partea cealalta: voi vreti doar sa stati la masa comuna si sa cheltuiti banii pe care noi ii aducem la buget?

In acest moment, toate statele UE se agita - tarile Benelux, statele baltice, tarile Visegrad se tatoneaza si se cauta construirea de noi aliante, in functie de interese comune.

La nivel de mari prioritati, agricultura a fost aparata de Franta si probabil va fi aparata si in continuare. Pe de alta parte, traditional, coeziunea a fost aparata de statele din sud, dar Grecia nu prea mai poate deschide gura, in timp ce Spania e deja cu sacii in caruta si asta explica de ce se pozitioneaza alaturi de nucleul dur. Asta inseamna ca sustinatorii coeziunii raman tarile estice, dar ele vor trebui sa stie sa si negocieze.

Dat fiind insa faptul ca bugetul scade, iar nevoile cresc, si ma gandesc in primul rand la noile nevoi impuse de migratie si terorism, dar si la aspectele sociale, trebuie sa faci o alegere. Adica sa renunti la o parte din cheltuielile anterioare pentru a permite altor nevoi sa fie acoperite. Fiecare parte considera insa ca are dreptate, iar declaratiile nu anunta o negociere usoara.

Exista un risc real de spargere a UE?

Riscul exista si este real. Si tocmai pentru ca el exista, pana la urma, chestiunea este una de alegere din partea statelor membre. Vreau sau nu sa sustin aceasta structura unica care este Uniunea, care imi asigura stabilitatea si securitatea, chiar si in alternativa mai putin fericita ca as fi considerat doar ruda de gradul al 2-lea? Sau ma plasez pe o pozitie ireconciliabila, de totul sau nimic?

Evident, UK a declarat ca decat un bad deal mai bine no deal. Atat doar ca nu mai vorbim de un stat precum Marea Britanie, ci de state din estul Europei, cu o anumita pozitie geostrategica si cu o anumita istorie...

Solutia de compromis va fi gasita numai daca va exista suficienta responsabilitate din partea liderilor politici, din est sau vest, nord sau sud.

Unde e Romania in aceasta ecuatie de negociere complicata? Ce ar trebui sa facem?

Dat fiind nivelul nostru de dezvoltare, nu avem de ales decat sa sustinem coeziunea si, dat fiind ca avem si un sector agricol important, sa sustinem si politica agricola comuna. Nu va fi insa usor sa argumentam ca dorim mentinerea alocarilor pe coeziune, de vreme ce absorbtia fondurilor pe perioada anterioara, 2007-2014, a mers atat de greu, iar pe actuala perioada, 2014-2020, chiar si mai greu, la acest moment nici macar nu avem toate autoritatile de management acreditate.

In plus, din timp in timp, generam cate o criza precum OUG 13 si nici prea disciplinati nu suntem: deja exista avertismentele privind depasirea deficitului. Deci care pot fi argumentele noastre?

Da, acest stat, cu aceste date va merge la negocieri. Si nu ne ramane decat sa ne scoatem in evidenta si atuurile clasice de acum, de la pozitia geografica, dimensiune, atat de teritoriu cat si de populatie, existenta unei suprafate agricole importante, resursele energetice, ma rog atat cat mai sunt.

Eu as zice ca si instabilitatea politica din ultimele luni poate fi prezentata ca o dovada ca democratia functioneaza. Ganditi-va la Ungaria lui Orban, unde pare ca nu se intampla nimic...

In fine, problema noastra este ca suntem de cele mai multe ori reactivi si nu pro-activi (desi teoretic si asta poate fi un avantaj - nu cream probleme, noi suntem elevii cei cuminti, nu cei zburdalnici...)

Ce scenariu ar trebui sa sustinem?

Pentru noi, ideale ar fi scenariile 1 sau 5, scenarii care au insa sanse mici de realizare. Ce vreau insa sa spun este ca, si in conditiile in care ar triumfa oricare alt scenariu, ceea ce trebuie sa sustinem este ca Uniunea sa continue sa existe.

Riscul dezintegrarii Uniunii, dar si riscul plasarii unor state din Est intr-o zona gri exista si el trebuie evitat cu orice pret. A gasi o solutie de compromis care sa ne tina impreuna e mai bine decat sa ne plasam pe pozitii inflexibile, care sa duca la o ruptura.

Dan Tănasă, candidatul AUR la Primăria Brașov: ”Braşovenii nu mai sunt nevoiţi să aleagă răul cel mai mic”

Alianţa pentru Unirea Românilor, filiala Braşov, a prezentat, vineri, candidatul pentru funcţia de primar al Municipiului Braşov în persoana deputatului Dan Tanasă. Acesta a declarat...

Premierul Ciolacu, alături de tinerii blocaţi pe aeroportul din Dubai: ”Zâmbetele lor mi-au dat energie cât toate cafelele băute în ultimele zile” FOTO

Marcel Ciolacu, premierul României a postat imagini din aeronava oficială cu care revine în ţară, alături de grupul de tineri blocaţi pe aeroportul din Dubai, el afirmând că zâmbetele lor...