Adevarul din spatele propagandei de la Budapesta: Orban nu-i poate oferi nimic lui Trump, iar Putin e dezamagit de Ungaria

Autor: Petrisor Peiu - analist
Miercuri, 08 Februarie 2017, ora 07:52
19149 citiri

Daca atitudinea fata de Comisia Europeana si fata de "nucleul dur" al Uniunii l-a condamnat la o semidiabolizare, Orban Viktor vrea sa "vanda" ungurilor poza unei tari care joaca in alta liga, alaturi de SUA si Rusia si, in acelasi timp, vrea sa castige influenta regionala din pozitionarea la scara istorica in postura de pivot personal al lui Donald Trump si al lui Vladimir Putin, simultan.

Citeste si Apogeul geopolitic al lui Viktor Orban e propaganda sau realitate?

Daca in ceea ce priveste Statele Unite, Orban Viktor se poate lauda cu faptul ca are un discurs apropiat (prin temele centrate pe propria natiune si prin atitudinea critica fata de birocratia de la Bruxelles), fata de Rusia premierul maghiar poate sa invoce o nedisimulata apropiere atunci cand aceasta din urma a fost supusa sanctiunilor internationale.

Pentru Vladimir Putin, Ungaria este usita intredeschisa spre Bruxelles, usita care impiedica izolarea totala fata de lumea vestica.

In plus, Orban ii ofera posibilitatea de a proba putin politica de expansiune economica pe care o promoveaza "tarul" de la Kremlin. Pentru Ungaria, Federatia Rusa reprezinta un generator urias de deficite (al doilea ca marime dupa Germania) de ani buni.

Daca tara vecina noua exceleaza in exporturi si isi bazeaza prosperitatea pe excedente comerciale mari (10% din exporturi si 7-8% din PIB), relatia economica cu rusii scartaie puternic; sanctiunile din 2014 au venit doar sa accentueze aceasta situatie dar nu au provocat-o: Ungaria a pierdut exporturi catre rusi de 500-600 milioane de dolari, dar si-a redus importurile cu peste 1 miliard.

Guvernele Gyurcsany (2004-2010) si Orban (2010-2017) au de fapt aceeasi provocare: Rusia este principalul furnizor de hidrocarburi al Budapestei si in acelasi timp principala piata pentru produsele agricole maghiare.

Apropierea de Moscova a devenit o constanta a politicienilor maghiari inca din timpul guvernelor socialiste Gyurcsany, nu a fost "inventata" de guvernele Orban; de fapt, Rusia si Ungaria au nevoie una de cealalta: rusii au nevoie de o piata unde pot sa isi vanda tehnologia nucleara nesigura si periculoasa, iar ungurii au nevoie de o piata unde pot sa isi imbunatateasca performantele comertului exterior (componenta esentiala a dezvoltarii tarii).

Vizita presedintelui Putin la Budapesta pe 2 februarie 2017 a avut o agenda declarat economica, dar in aer plutea oboseala si epuizarea acumulata dupa ani buni de incercare a spargerii blocadei transatlantice impotriva rusilor (cauzata de anexarea Crimeii).

Putin este enervat de incetineala cu care se misca cel mai important proiect tehnologic si financiar al sau in lumea vestica (doua noi reactoare nucleare la Paks, in valoare de 12,5 miliarde de dolari) ; birocratia europeana a reusit sa blocheze pana acum acest proiect, de altfel puternic minat de neconformitati ale aranjamentului financiar si de incalcari ale normelor de concurenta europene.

Putin a atins un maxim al frustrarii personale constatand imposibilitatea de a da o lovitura uriasa de imagine, realizand un proiect tehnologic complex chiar in inima Europei, speriata de nesiguranta proprie tehnologiei rusesti.

Frustrarea sa este atat de mare incat este dispus sa isi asume integral finantarea proiectului.

Pe de alta parte, Orban doreste expansiunea exporturilor maghiare, prin antrenarea companiilor de apa in furnizarea de proiecte in Rusia si prin renegocierea contractului de furnizare de gaze (care expira in 2021) in conditii comerciale mai favorabile Budapestei.

De fapt, ceea ce Orban Viktor prezinta ca o mare victorie diplomatica este o reuniune a frustrarilor: pe de o parte, rusii constata ca Ungaria este o miza prea mica pentru rezolvarea problemelor sale cu Europa si ca nu poate "impinge" proiectul sau de suflet (Paks II), fiind invins de normele europene, iar, pe de alta parte, guvernul maghiar constata ca economia nu asculta de "indicatiile" politice (firmele maghiare au in continuare peste 80% din comert cu parteneri din UE) si ca, inotand impotriva curentului transatlantic, nu au cucerit inima Moscovei.

De fapt, Putin este deziluzionat de "micimea strategica" a Ungariei, iar Orban este deziluzionat de imposibilitatea de a dicta economiei.

Frustrarea celor doi politicieni a fost extrem de vizibila in timpul celor 40 minute alocate presei, in contrast puternic cu stralucirea si entuziasmul care au dominat momentul similar al primei vizite a lui Putin la Budapesta, acum doi ani.

Rezultatele recentei intalniri ruso-maghiare sunt modeste: a fost scos de la naftalina proiectul refacerii liniei M3 a metroului budapestan in compensarea pierderilor rusesti (120 milioane de euro) provocate de falimentul companiei aviatice MALEV (cumparata de rusi cu doar cateva luni inainte de faliment) ; s-a mai anuntat constructia unei statui a lui Lev Tolstoi la Budapesta (si numirea unei strazi de aici cu numele scriitorului), precum si refacerea a trei biserici ortodoxe din Ungaria; in fine un ONG rusesc va dona o statuie (Ingerul Pacii) care sa inlocuiasca monumentul sovietic inlaturat deja de la Esztergom.

Toate acestea nu pot inlocui esecul proiectului Paks II, esec generat de modul cum partile au stabilit povara financiara derivand din imprumutul rusesc: Ungaria ar trebui sa plateasca timp de 21 de ani rate anuale medii de 300 miliarde de forinti (cam 1% din PIB-ul tarii) pentru a primi in schimb o centrala atomica nesigura si inutila economiei maghiare.

Deloc surprinzator, partidul de opozitie de extrema dreapta, Jobbik, a criticat dur "fatarnicia" lui Orban, care la Budapesta il copleseste cu prietenie pe Putin, dar la Bruxelles voteaza prelungirea sanctiunilor contra Rusiei, iar socialistii (tot din opozitie) au sustinut politicile pro-ruse ale lui Orban.

Presa maghiara a supraexpus saptamana trecuta numirea analistului Sebastian Gorka in echipa Administratiei Trump, chiar in cadrul Consiliului National pentru Securitate, in conexiune cu legaturile neclare pe care Gorka le-ar avea cu partidul FIDESZ.

In realitate, numirea lui Gorka in echipa lui Trump trebuie privita la justa sa dimensiune. In primul rand, Gorka vine pe o pozitie de nivel secund si numai in calitate de apropiat al consilierului presedintelui Trump, Steve Bannon, fostul director al site-ului conservator Breitbart (unde Gorka si-a facut un bun renume de analist international).

Relatia lui Gorka in administratie este de fapt cu Steve Bannon, nu cu Donald Trump.

In al doilea rand, Gorka vine in administratie ca un specialist in problemele lumii arabe, fiind autorul unei carti memorabile din 2016: "Defeating Jihad: A Winnable War"; el nu este adus ca specialist in probleme europene, cum se sugereaza de catre unii de la Budapesta.

In al treilea rand, Gorka are o relatie ambigua cu FIDESZ si cu Orban: in 2007, analistul a incercat sa intre in politica maghiara cu un partid propriu, tot pe zona de centru-dreapta, conceput ca un concurent al FIDESZ, chiar daca s-a speculat faptul ca unul dintre cei asteptati (dar niciodata ajuns) in partidul lui Gorka era Janos Ader, actual presedinte al Ungariei (ales in 2012).

Cu alte cuvinte, numirea lui Sebastian Gorka in Administratia Trump este supraexpusa in presa maghiara, pentru a sugera ceva ce nu este real: Ungaria are o voce importanta chiar langa noul lider al lumii transatlantice.

Am lasat la urma sugeratele legaturi ideologice intre echipa Trump si echipa Orban.

Trebuie precizat din capul locului ca relatiile reci (la nivel politic) pe care Ungaria le-a experimentat in ultimii ani cu Washingtonul sunt simptomatice, ele s-au manifestat constant, vizibil si pe multe paliere, astfel incat o presupusa schimbare de atitudine a lui Donald Trump personal se va reflecta in politici reale foarte greu si intr-o perioada indelungata.

Politica externa americana nu se schimba fundamental doar pentru ca un lider exotic al unei tari mici l-a laudat pe noul presedinte!

Contrar aparentelor, Orban Viktor nu ii poate oferi nimic lui Donald Trump: nu ii poate intermedia o relatie cu Vladimir Putin (aceasta exista deja la nivel oficial, institutional), nu ii poate oferi o cooperare cu Rusia in estul Europei (Trump vrea sa coopereze cu Rusia, dar in Siria si in tot Orientul Mijlociu) si, mai ales, nu ii poate oferi o cheie cu care sa deschida poarta Bruxelles-ului.

Sustinerea, altminteri pur declarativa, a lui Donald Trump de catre Orban Viktor nu se bazeaza pe reciprocitate si nu va amplifica nicicum interesul american pentru o tara naravasa, dar mica si insignifianta militar.

Dar intre Orban Viktor si Donald Trump este un obstacol si mai puternic: acuzatiile de antisemitism aduse liderului de la Budapesta. Nu mai departe de februarie 2016, Orban a redeschis un conflict explicit cu Mazsihisz (grupul comunitatilor evreiesti) prin inaugurarea statuii lui Gyorgy Donath, parlamentarul care a initiat legile antisemite care au permis rolul Ungariei in trimiterea la moarte a 450.000 de evrei.

Acest conflict dateaza din 2014 si este mai exacerbat ca niciodata, facand improbabila apropierea dintre o administratie dominata de principalul consilier al presedintelui Trump (ginerele acestuia, Jared Kushner, crecut intr-o familie de evrei ortodocsi polonezi si absolvent al Frisch School, o institutie tip yeshiva) si o administratie care deseori sfideaza memoria evreilor maghiari victime ale Holocaustului.

Concluzia care se poate trage din acest expozeu este aceea ca, de fapt, in spatele masinariei (altminteri performanta) propagandei regimului Orban raman putine fapte care sa justifice presupusa stralucire geopolitica a actualului guvern de la Budapesta.

De fapt, relatia cu Rusia lui Putin este ineficienta si frustranta, relatia cu Washingtonul nu se incalzeste, iar supralicitarea numirii lui Sebastian Gorka este doar un truc mediatic.

Aceasta nu inseamna ca Bucurestiul poate sa doarma linistit in propria mediocritate politica: faptul ca Ungaria nu exceleaza in politica externa nu ne face pe noi nici mai siguri, nici mai interesanti, nici mai importanti.

A nu exagera semnificatia noului context pentru Budapesta nu echivaleaza cu o noua renuntare la o politica externa activa si mai realista.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Moartea unui om politic - pomenirea și lecțiile acesteia. Partea I: de ce trebuie să (ne) criticăm liderii?
Acum la mine e noapte târziu, dar calendaristic ziua de 27 martie a început deja. Când domniile voastre (sau majoritatea) veți citi acest articol (în două părți), peste cea de-a 29-a zi a...
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
Intrarea în Schengen pune sub lupă corupția din România: “Iar ne-a prins ninsoarea nepregătiți”
România intră în spațiul Schengen doar pe cale maritimă și aeriană, la finalul lunii martie 2024. Aderarea va stimula turismul și comerțul și va consolida piața internă. Pe de altă...
#Ungaria Rusia, #Viktor Orban Rusia Trump , #Ungaria