Va urma Romania modelul iliberal al Ungariei? Cum arata pentru Bucuresti realegerea lui Viktor Orban Interviu

Marti, 10 Aprilie 2018, ora 08:33
10246 citiri
Va urma Romania modelul iliberal al Ungariei? Cum arata pentru Bucuresti realegerea lui Viktor Orban Interviu
Foto: Arhiva Hepta.ro

Statul ungar este unul capturat, dupa doua guvernari succesive in care regimul lui Viktor Orban a demantelat institutii si si-a creat tentacule de putere, iar asa se explica, partial, un nou vot masiv dat pentru sustinerea iliberalismului de la Budapesta. Un iliberalism admirat la Bucuresti, avand in vedere ca Romania a continut intotdeauna elemente institutionale formale sau informale de capturare a statului, dar inca nu a dezvoltat un narativ ideologic similar cu nationalismele promovate de Orban si Kaczynski.

Chiar si asa, Romania conteaza putin in regiunea Balcanilor, pentru ca nu are politici care sa vizeze regiunea si, la limita, nici autostrazi care sa permita ca Via Carpatica, un traseu de importanta geostrategica, sa o inlcuda.

Despre cum arata Ungaria, Uniunea Europeana si regiunea Balcanilor dupa votul de la Budapesta, care va consolida puterea lui Viktor Orban pentru inca patru ani, am vorbit cu politologul Octavian Milewski, specializat in spatiul postsovietic. Si, cum atunci cand analizezi Balcanii, nu poti sa eviti ca privirea sa cada asupra vecinatatii cu Rusia, am vorbit si despre Moscova, in contextul expulzarilor reciproce de diplomati.

Vorbim tot mai des in regiune despre acest nou tip de democratie, "democratia iliberala". De fapt, cat de corect este termenul? Ce inseamna el?

Democratia iliberala este mai degraba un trop. Este o forma maligna sau degenerativa de tranzitie politica si sociala. Democratia adevarata nu poate avea "cozi" sau epitete. Democratia iliberala nu mai este democratie. Este un regim hibrid care tranziteaza spre forme semi-autoritariste de guvernare. Este un proces de oligarhizare a unei societati democratice.

Avem deja cazuri concrete in UE. Ma refer la Ungaria, si vom vedea daca Polonia se va alatura acestui "club" in 2019-2020, adica dupa alegerile parlamentare si prezidentiale. Daca ar fi sa ne uitam la originile iliberalismului, atunci exemplele principale vin din America Latina.

Am avut alegeri, iata, in Ungaria, unde Viktor Orban a castigat un nou mandat. Asa aratau si previziunile. Care a fost atunci miza scrutinului de la Budapesta?

Ungaria a decis in mod categoric in favoarea lui Orban. Fidesz si aliatii crestin-democrati maghiari au obtinut un scor mai mare decat in 2014, aproximativ 50% din voturi pe fondul unei participari record in ultimele trei decenii. Daca mai adaugam ca o cincime din votanti au votat pentru Jobbik - un partid extremist, atunci intelegem ca aproximativ 70% din societatea maghiara sustine valori anti-democratice, fie din ignoranta, fie constient, insa aceasta nu face cazul maghiar mai usor de digerat. Sa nu uitam ca acesta este al treilea sufragiu consecutiv castigat de Fidesz.

Daca in 2010, alegerea lui Orban parea un fenomen mai degraba exceptional, iar in 2014 o posibila deviere in cadrul UE, in 2018 re-alegerea lui Orban devine normalitate cel putin pentru Ungaria si Europa Centrala, avand in vedere si ce se poate intampla in Polonia in urmatorii ani.

Trebuie sa avem insa in vedere un aspect foarte important: iliberalismul se dezvolta acolo unde societatea nu poate dezvolta mecanisme pentru a preveni capturarea statului.

Cum reuseste Orban sa obtina simpatia populara, desi stirile care vin din Ungaria vorbesc tot mai mult in ultimii ani despre coruptie si despre un sistem al puterii personalizate?

Orban a demantelat pas cu pas institutiile de control si balanta a puterilor in stat subordonand institutiile intereselor de partid, partid pe care il domina autoritar. Acest proces s-a derulat in paralel cu dezvoltarea unui narativ populist, nationalist, xenofob, anti-semit, neo-rasist, euro-sceptic si anti-european.

In acelasi timp, UE nu a stiut sau nu a vrut sa impuna sanctiuni la timp impotriva Ungariei si a lui Orban in mod special. Timp de doua mandate, Orban a capturat media si a promovat un discurs demagogic care a spalat creierii multor maghiari. Am observat aceleasi procedee de propaganda si manipulare in masa in Rusia lui Putin. Campania anti-Soros, de exemplu, a fost inventata in Rusia.

Modul de operare a lui Orban si repertoriul din narativul Fidesz sunt inspirate din autoritarismul lui Putin. In modelul lui Orban exista foarte multa demagogie si solutii de scurta durata. Adesea aceste solutii vin pe bani UE si credite din partea Rusiei sau Chinei. Opozitia s-a discreditat pana in 2010, iar la nivelul maghiarilor de rand unii au votat "cu picioarele".

Aproximativ 650.000 de unguri au plecat din tara de la venirea la putere a lui Orban. Distributia pe varste a celor plecati este dominata de cei intre 20-50. Daca doriti, sub acest aspect, Ungaria se aseamana cu R. Moldova, desi, in cea in din urma, situatia este catastrofal mai grava.

De fapt, intrebarea mai larga este cum reuseste un regim autoritar sa se impuna intr-o tara a carei istorie recenta a insemnat si o crunta dictatura totalitara? E o banalizare a raului? Exista tipare paternaliste?

Banalizarea raului sau mai degraba scurta memorie si deficit valoric pe fondul unor institutii si norme prevertite de o elita corupta si cleptocrata. Orban nu este unicul vinovat de transformarea Ungariei intr-un stat semi-autoritarist. Profesorul si fostul ministru al Educatiei maghiar Balint Magyar, in cartea sa "Post-Communist Mafia State. The case of Hungary", explica cum s-a transformat Ungaria intr-o oligarhie semi-mafiotizata. Modelul hibrid al lui Orban a fost precedat de o treptata derapare de la valorile democratice, liberale si normative a intregii clase politice maghiare.

In acest drum, elitele maghiare au fost asistate de o intelegere corporatista a institutiilor statului, nu una bazata pe echitate si stat de drept. Criza din 2008 a precipitat acest proces. La al treilea mandat consecutiv, se poate spune deja ca Orban a fost in buna parte capatul acestui drum spre un regim hibrid. Probabil ca o democratie are nevoie de mai mult timp pentru a se consolida si cu siguranta de o altfel de internalizare a notiunilor fundamentale ale statului de drept si proprietatii private.

Viktor Orban nu isi ascunde o relatie buna cu Vladimir Putin. Totusi, in memoria ungurilor, evenimentele din 1956 erau a doua trauma istorica majora, dupa Trianon. A devenit Rusia din dusman prieten?

Atitudinea maghiarilor de rand fata de Rusia este diferita fata de cea a lui Orban si a gruparii care a capturat statul maghiar. Maghiarii nu au uitat martiriul anului 1956 sau nedreptatile suferite in comunism. Inca ramane sa aflam pe viitor de ce Orban si-a schimbat brusc atitudinea fata de Moscova undeva in 2009-2010. Orban insusi a fost candva un critic inflacarat al Rusiei si chiar un auto-declarat liberal. Trebuie sa distingem intre atitudinea ungurilor de rand fata de Rusia - una negativa si atitudinea celor care conduc prin Fidesz sau partidul extremist Jobbik.

Presa de opozitie de la Budapesta - atat cat a mai ramas - a semnalat demult faptul ca Ungaria s-a transformat in rampa de lansare a agentilor rusi in Europa Centrala. Spre exemplu, investigatiile portalului maghiar Index.hu au relevat, cu un an in urma, cu lux de amanunte, despre rolul agentilor, bancilor, banilor si dependentei de energie rusesti in consolidarea regimului lui Orban. Pentru Orban, Rusia nu este o problema.

Pentru Orban, Rusia este unul din mijloacele cu care isi poate consolida propria putere.

Cum va afecta regiunea aceasta noua victorie a lui Orban?

Va exista continuitate, dar si o inasprire a atitudinii Guvernului condus de Orban fata de societatea civila maghiara. Consecintele principale pe termen scurt se vor manifesta in primul rand asupra Ungariei, mai putin asupra regiunii.

Din pacate, vestea cea mai proasta va fi pentru maghiari, care vor trebui sa dea spre administrare tara pentru inca patru ani unui regim cleptocratic, semi-mafiotizat, corupt si oligarhizat. Raportul Freedom House pentru 2018 plaseaza Ungaria la coada clasamentului in privinta coruptiei. Orban s-a invrednicit sa intreaca Bulgaria si Romania la acest capitol.

Vestea buna atat cat ne permitem sa fim optimisti e ca Budapesta este unicul loc unde Fidesz nu a putut sa castige alegerile. Vestea proasta e ca, in patru ani de mandat, Fidesz poate supune si aceasta ultima reduta electorala anti-Fidesz.

Regimul Orban va incerca sa creeze toate conditiile pentru a se reproduce, si ca atare el poate exista si fara sustinerea Budapestei. Va trebui sa ne obisnium cu o retorica nationalista, antimigratie, xenofoba, eurosceptica si antisemita. Cred ca regimul Orban nu poate fi preluat cu usurinta de alte tari.

Vor exista consecinte si pentru Uniunea Europeana?

UE are partea sa de vina in consolidarea lui Orban. Partidul nationalist si antieuropean condus de Orban inca este membru al Partidului Popular European. Mai mult, se stia demult ca fondurile UE sunt principala sursa de imbogatire a oligarhilor lui Orban si a familiei lui Orban. UE nu a pus niciodata intrebarea deschis despre sanctionarea lui Orban si a celor care il ajuta sa-si consolideze regimul. UE a avut numeroase ocazii de a sanctiona financiar si regulatoriu derapajele lui Orban, insa de fiecare data a evitat acest lucru din ratiuni politice. Acest lucru nu a facut decat sa incurajeze regimul Orban.

Consecintele sunt deja vizibile. Proiectul european este tratat cu tot mai mult scepticism in Europa Centrala. UE poate deveni treptat un proiect dispensabil pentru un numar tot mai mare de maghiari si polonezi, de exemplu. Dupa modelul maghiar al lui Orban, nationalismul este noul "trend" care permite mentinerea si consolidarea puterii.

Or, acolo unde nationalismul domina, UE nu mai poate avea un viitor. UE este un proiect antinationalist.

In ultima vreme, in discursul politic european, cand spui Ungaria, adaugi Polonia. Putem vorbi in Polonia despre acest model de democratie iliberala?

Inca nu, insa Polonia se indreapta spre acest model. Inainte de alegerile din 2014-2015, cand Partidul Lege si Justitie (PLJ) revine la putere, Jaroslaw Kaczynski a spus ca "vom aduce Budapesta la Varsovia". In ultimii doi ani si jumatate, foarte multe dintre elementele "iliberale" sau autocratice ale lui Orban au fost preluate de catre guvernarea poloneza.

Insa deocamdata Polonia nu este Ungaria, deoarece este de patru ori mai mare si mult mai diversa in opinii. Desi slabita, Opozitia poloneza nu este atat de slaba ca in Ungaria. La alegerile locale din toamna, Opozitia are inca sanse solide de a mentine statul polonez per ansmblu in limite democratice. Prin comparatie, Opozitia maghiara nu si-a mai revenit din 2010.

In Polonia, din fericire, actuala Opozitie a pierdut puterea la mustata in 2014-2015. Insa elementul unic pe care il putem observa in Polonia este cererea societatii poloneze pentru un mesaj conservator, sustinut masiv de Biserica Catolica. Kaczynski si PLJ stiu sa manipuleze cu aceasta "slabiciune" a societatii poloneze per ansamblu. Pe langa aceasta, Guvernul polonez nu este un Guvern cleptocrat, asa cum este Guvernul Fidesz. Politicienii polonezi nu devin si nu au devenit milionari, iar acest aspect le poate spori popularitatea.

Orbanismul este admirat de multi la Varsovia, insa el este mult mai greu de implementat. Dar aceasta nu inseamna ca in Polonia nu se poate instaura un model propriu de iliberalism. Vom intelege mai bine daca acest risc exista dupa urmatorul ciclu electoral care incepe in toamna lui 2018 si se termina in toamna lui 2019. Pana atunci, revenirea la putere a unei coalitii formata din actuala Opozitie parlamentara si neparlamentara este inca posibila. Per ansamblu, elitele politice poloneze inca nu s-au oligarhizat, asa cum au facut-o cele din Ungaria, iar societatea poloneza poate produce schimbarea prin vot democratic.

Cum va arata, in acest context, Romania? A evitat ea democratia iliberala, neintrand in grupul de la Visegrad?

Haideti sa fim sinceri, Romania nu a fost nici prea liberala, nici prea democratica, daca ar fi sa pornim de la un ideal-tip sau caz exemplar de democratie pe mapamond sau in UE. Romania este mai degraba o oligarhie care transcende un cadru institutional-normativ democratic. Exista statul pe care il vedem de zi cu zi pentru muritorii de rand, si exista statul profund - Va rog nu confundati cu sintagma "statul paralel" care este o minciuna folosita de unii politicieni si fomatori de opinie romani pentru a manipula cu teorii ale complotului!

Acest stat profund s-a nascut in 1989, s-a consolidat in anii 1990, s-a maturizat si s-a adaptat in anii 2000 si post-integrare. Deci Romania nu arata chiar breaz in comparatie cu membrii V4.

In ce priveste V4 si ne-intrarea in acest grup, cred ca aici trebuie sa discernem intre doua nivele de interpretare. Pe de o parte, V4 este in prezent perceput in UE mai degraba negativ. Este adesea considerat un pol al populismului, nationalismului, chiar al xenofobiei, o platforma a "nevroticilor" in UE.

In parte, nu este gresit a percepe V4 in acest mod. Lucrurile vorbesc de la sine. Doua din cele patru state Visegrad sunt mai degraba regimuri hibride (in special Ungaria).

Pe de alta parte, V4 este o platforma politica de 25-26 de ani, si nimeni nu poate nega acest lucru, care permite statelor membre sa isi mareasca sansele de aliere a intereselor la nivel UE pe anumite subiecte importante. Romania nu are o asemenea posibilitate.

Romania ramane un stat greu de clasificat, o tara concentrata pe sine. V4 i-ar fi permis urcarea cu o treapta sau doua din punct de vedere al capacitatii de promovare a propriilor interese.

In anumite conditii, Romania ar avea numai de castigat de pe urma statutului de membru in "V5", insa aceste conditii nu mai exista de cativa ani. Deci orice discutie despre V4 si Romania ca membru sunt mai degraba speculatii.

La Bucuresti, exista totusi multa intelegere pentru Orban. De ce? Fiindca Romania ca stat a continut intotdeauna elemente institutionale formale sau mai degraba informale de capturare a statului. Modelul Orban consta in capturarea institutional-normativa si mai apoi ideologica (nationalismul) a statului si societatii de catre un grup de indivizi pe baza unui partid.

Acest ultim aspect ideologic nu a fost testat in Romania, in sensul ca nu s-a incercat constructia unui narativ ideologic similar cu al lui Orban sau Kaczynski. Nu inca. Daca la Varsovia, Kaczynski a spus deschis "vom aduce Budapesta la Varsovia", atunci sunt sigur ca multi lideri romani ar spune "vom aduce Budapesta la Bucuresti", doar ca nu deschis. Nationalismul romanesc s-a construit intotdeauna pe alteritate fata de Ungaria. Insa admiratia pentru modul in care Orban speculeaza cu memoria colectiva (nationalismul si formele sale extreme) si nevoile economic-sociale (populismul) este la mare cerere la nivelul multor lideri de partide din Bucuresti.

Poate Romania sa isi asume un rol mai puternic in Balcani sau, din contra, e in registrul minor? Ma gandesc acum si la faptul ca Via Carpatia, de pilda, un traseu care va avea si semnificatie geopolitica, nu doar comerciala, va ocoli Romania.

E o intrebare care circula de multa vreme, nu numai cu referire la Balcani, dar si la Vecinatatea Estica. Romania este de fapt absenta in Balcani. Nu exista nicio politica romaneasca pe regiunea Balcanilor, poate in afara de nerecunoasterea Kosovo ca stat independent.

Chiar astazi (luni, 9 aprilie - n.red.) Bucurestiul a conditionat participarea la summit-ul UE de la Sofia cu eliminarea Kosovo de pe lista invitatilor (impreuna cu Spania). De fapt, politica Romaniei in Balcani este comparabila cu politica Spaniei, ca sa exageram un pic, dar nu prea mult, adica un stat care se afla la distanta de 1.000 si ceva de kilometri de Balcani.

In rest, Balcanii sunt mental la fel de indepartati ca si Mongolia pentru cei care gandesc, atat cat pot, politica externa a Romaniei. Prin comparatie, Ungaria este mult mai interesata si eficienta pe Balcani. La fel, Polonia are un rezervor de experti pe Balcani care contribuie considerabil la intelegerea acestei regiuni si posibila ancorare a ei in UE. Romania nu are nimic comparabil prin politici sau chiar pozitii coerente pe statele balcanice ca Ungaria sau Polonia. Poate parea surprinzator, dar Ungaria a incercat sa-si defineasca anumite interese chiar pana si in Mongolia, ce-i drept fara mare succes. (Verificati agenda de vizite a presedintelui maghiar si a ministrului de Externe din ultimii 2-3 ani.)

In ce priveste Via Carpatia, aici suntem abia la inceputul unei campanii in interesul Romaniei de a-si dezvolta infrastructura in asa mod incat sa contribuie la dezvoltarea generala a zonei central-est europene sau a axei Nord-Sud in interiorul UE si NATO.

Exista o foarte slaba intelegere a Via Carpatia la Bucuresti si iarasi se observa aceeasi "concentrare pe sine". Exista voci care sustin ca "nu avem noi romanii nevoie de un proiect gandit la Varsovia si atat de apropiat geografic de Ungaria." (Via Carpatia a fost initial propus in 2006 in sud-estul Poloniei in localitatea Lancut printr-o declaratie avand guvernul polonez la origine).

Recent, in cadrul propunerilor de reformare a PESCO, sistemul de autostrazi a fost accentuat ca un aspect esential nu numai pentru dezvoltarea economica, dar si pentru capacitatea de aparare a UE.

La Varsovia nimeni nu-si doreste ca Via Carpatia sa ocoleasca Romania. Din contra, se vrea ca Romania sa isi dezvolte cat mai rapid sistemul de autostrazi pentru a lega Marea Baltica de Marea Neagra si Marea Adriatica printr-un sistem de autostrazi si cale ferata de mare viteza. Ratiunea este economica, scopul intregii constructii este insa strategic la nivel UE si NATO. Doar asa trebuie interpretata constructia autrostrazii Via Carpatia. Asteptam ziua cand acest lucru va fi inteles la Bucuresti.

Deocamdata, la Oradea, Timisoara si Cluj, importanta proiectului Via Carpatia este inteleasa mult mai bine.

Sunteti specializat pe spatiul Europei Centrale si de Est. Cum arata geopolitica regiunii, dupa ultimele "fapte" ale Moscovei? Ma gandesc la expulzarile care s-au facut dupa cazul Skripal. Romania a expulzat un diplomat, Bulgaria niciunul.

Cazul Skripal nu a produs schimbari structurale in relatia cu Rusia, o relatie care este deja la nivelul Razboiului Rece din anii 1980. Geopolitica regiunii poate fi schimbata doar in cazul unui nou razboi cu Rusia. Deocamdata ne aflam in situatia unui conflict latent si generalizat la nivel politic, diplomatic si social-informational. Insa otravirea lui Skripal a generat un element de coeziune aproape fara precedent in politica externa a statelor vestice, unde intra si Romania, desigur. Ce am vazut dincolo de UE si Vest, ma refer la solidarizarea Ucrainei, Moldovei si Georgiei, nu este un element nou.

Aceste tari au mai expulzat diplomati si oficiali rusi in anii precedenti din motive de spionaj agresiv si subminare a statalitatii. Daca doriti, elementul relativ nou este internalizarea de catre statele vestice a faptului ca Rusia organizeaza actiuni subversive de o gravitate fara precedent. Altfel, cazul Skripal nu difera prea mult de cazul Litvinenko, care a avut loc in noiembrie 2006.

In ce priveste pozitionarea Bulgariei in privinta cazului Skripal, cred ca este bine-cunoscut ca Bulgaria este unul din statele UE cele mai dependente energetic si chiar economic de Rusia. Peste 400.000 de cetateni bulgari sunt originari din Rusia, cu cetatenie dubla, adica aproximativ 5% din populatia Bulgariei. Rusia este direct sau indirect sponsor al unor partide din Bulgaria (Ataka si Socialistii bulgari). Intregi ramuri ale economiei bulgaresti sunt controlate de oameni de afaceri si companii din Rusia sau au conexiuni cu acestea. Media bulgareasca este partial controlata de oligarhi bulgari cu conexiuni rusesti.

In asemenea conditii, nu este de mirare ca guvernul bulgar nu vrea sa alieneze un partener important pentru Bulgaria cum este Rusia.

Romania, din fericire, nu este dependenta de Rusia nici energetic, nici economic, ceea ce ii confera o marja de manevra mult mai mare. Si, in general, societatea romaneasca este una dintre cele mai rusofobe din UE. Poate nu e chiar un motiv de mandrie, dar in conditiile in care Rusia atenteaza sistematic la unitatea si coeziunea statelor din blocul euro-atlantic, rusofobia romanilor este o polita de asigurare in fata actiunilor de subversiune ale Rusiei. O perceptie similara au si polonezii, si balticii.

Nicuşor Dan anunţă că şefa ASSMB va fi înlocuită din funcție. „Oare ce crede cetăţeanul român”
Nicuşor Dan anunţă că şefa ASSMB va fi înlocuită din funcție. „Oare ce crede cetăţeanul român”
Primarul Capitalei, Nicuşor Dan a declarat joi, 28 martie, că şefa Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti, Gabriela Sivache, va fi înlocuită din funcţie, pentru că...
Politicienii români care au fost țintiți de hackeri sprijiniți de Rusia. „Agresiunile se desfășoară împotriva demnitarilor vocali”
Politicienii români care au fost țintiți de hackeri sprijiniți de Rusia. „Agresiunile se desfășoară împotriva demnitarilor vocali”
Războiul hibrid dus de Rusia afectează și politicienii români. Mai multe grupuri de hackeri sprijiniți de Rusia, China și Iran au avut ca țintă în ultimii ani politicieni și oficiali...
#Viktor Orban alegeri Ungaria, #impact alegeri Ungaria Romania , #Ungaria