In ultimele decade, in virtutea intrarii tarii noastre in conglomeratul UE, am tot fost familiarizati cu modul de actiune la nivel comunitar si am incercat si noi sa ne lipim de acest vis frumos la care am jinduit ani la rand printre ascultarile clandestine la posturile de radio occidentale si tabloidele vestice inghesuite in geamantanele unor privilegiati ai tranzitului dintre cele doua lumi.
Anul 2020 este o cumpana pentru dezvoltarea UE in ansamblul ei, dar si a statelor membre ca beneficiari directi ai strategiilor, alocarilor financiare si programelor de dezvoltare.
Aranjamentul politic si chiar si cel economic al inceputului de nou mileniu, ne-a aruncat pe noi, romanii, in groapa cu lei, e drept, mai in repriza a doua, dar cert este ca a trebuit sa ne jucam si noi cartea.
Romania a intrat in UE in plina desfasurare a unei strategii Lisabona partial esuate, reinnoite dupa 2005, dar tot nearticulate deplin, lovita spre final de unda de soc a unei crize economice fara precedent in epoca moderna.
Fie ca intelegem sau nu, fie ca recunoastem sau nu, primirea in marea familie UE a fost pentru noi cumpana dintre haos si ordine, neant si disciplina, cosmar si vis implinit. La prima vedere, rezultatele pozitive nu sunt atat de tangibile pe cat ne-am inchipuit, dar este evident ca aceasta binefacere trebuie citita intr-o cheie specifica, aceea a masurararii momentelor 2020 cu 2007 sau a compararii tarii noastre cu tari din regiune care nu au beneficiat de consacratul stil comunitar de dezvoltare al UE.
Da, stiu, nimic nu e perfect, birocratia bruxelleza este intensa, liderii au slabiciunile lor, iar strategiile sunt uneori rupte de realitate. Cu toate astea, intelegerea spiritului comunitar de dezvoltare, asumarea rolului de jucator activ al fiecarui stat membru, mustruluielile punctuale venite de la Comisia Europeana, au facut din Romania un invatacel uneori indaratnic, alteori proactiv.
Iata-ne acum, la final de ciclu strategic, cand strategia Europa 2020 se savarseseste in ultimele ei deziderate, cu un bilant destul de incert, dupa evenimente total neprevazute, asa cum au fost eforturile de revenire din criza de la inceput de deceniu, afirmarea populismului de la mijlocul decadei sau balbaielile Brexitului de la incheierea acesteia.
Peste aceste provocari la nivel de ansamblu, in particular, Romania a venit si cu provocarile interne legate de implementarea greoaie a strategiilor UE in tara, nepriceperea in conversia eficienta a acestor strategii de la nivel comunitar la nivel de tara, incapacitatea de a genera proiecte pentru o absorbtie sustinuta a fondurilor europene, nearmonizarea din domeniul legislativ si multe altele.
Daca ar fi fost numai acestea poate ca nu era nimic anormal, dar provocarile din ultimii trei ani au adus o turbulenta a mediului economic si social generata de o politica guvernamentala impotriva justitiei, a unor institutii fundamentale, a statului de drept si nu in cele din urma, a parcursului european al tarii.
Ne-am irosit in eforturi de limitare a efectelor de incercare de destructurare a justitiei, in lupta impotriva scurgerilor bugetare in gauri negre, in incercarea de impiedicare a limitarii gradului de indatorare pentru credite care sa acopere proasta gestionare a resurselor la nivel guvernamental.
In prestatia contraproductiva avuta in acest context la nivel de tara, efectele negative nu au intarziat sa apara: rapoartele negative de la Bruxelles, cresterea deficitului bugetar, explozia deficitului balantei comerciale, crestere alarmanta a gradului de indatorare, deteriorarea imaginii unor institutii esentiale intr-o democratie, un razboi media fara precedent si, ceea ce conteaza cel mai mult, o agravare a situatiei populatiei atat din punct de vedere al libertatii, democratiei, cat si a nivelului de trai.
In linii mari, societatea a iesit in pierdere in lupta cu un politic agresiv cu un discurs si o agenda paralela cu cea europeana, dar anul 2019 a adus primele semne de victorie firava pentru factorii de progres impotriva celor perturbatori.
Iata-ne acum oarecum victoriosi, dar epuizati, suferinzi, cu ranile sangerande si cu frica de efectele unei facturi impovaratoare scadente pentru care inca nu s-au gasit solutii de achitare.
Acest regres nu era necesar, este o paranteza artificiala a cadrului de dezvoltare, un infern in care nu aveam ce cauta din perspectiva parcursului nostru ca stat membru UE si ca tara care isi doreste bunastarea cetatenilor ei.
In paralel cu eforturile de restabilire a climatului cat de cat propice pentru revenirea pe traseul normal, avem nevoie de constientizarea momentului de cotitura 2020. Sunt foarte multe provocari, dar si oportunitati care ne asteapta anul viitor, iar munca de pregatire a maximizarii sanselor de reusita este mult intarziata.
Strategia Europa 2020 este la final, iar Romania nu trebuie sa astepte aprinderea luminii de la Bruxelles, ci trebuie sa se implice in demersul de faurire a unei noi politici comunitare pe urmatorii 10 ani, cu alte cuvinte sa influentam, sa ne identificam si sa profitam de aceasta strategie in interes national. Tot acum, intra in exercitiu o noua echipa la conducerea Comisiei Europene, iar noi inca bajbaim in propunerea unui comisar care sa indeplineasca standardele de profesionalism, de conduita si etica din forurile europene.
Nu lipsit de importanta este faptul ca 2020 este anul de inceput al unui nou cadru financiar multianual prin care se pun la dispozitia statelor membre resurse financiare pretioase, necesare unei dezvoltari inteligente, durabile, conectate, sociale si mai aproape de cetatean. Pentru realizarea acestor obiective se pun la bataie peste 330 miliarde de euro prin Politica de Coeziune.
Pe plan intern, strategiile de dezvoltare ale tarii sunt si ele scadente anul viitor, iar pregatirile de realizare a unor politici publice eficiente, armonizate cu nevoile tarii si ale cetatenilor, sunt mult intarziate. In acest context, Programul National de Reforma, adica bazinul din care izvorasc toate politicile publice la nivel national, trebuie armonizat cu Acordul de Parteneriat al Romaniei cu Comisia Europeana.
In momentul de fata, la presiunea Comisiei Europene, Romania pica in aceeasi capcana a timpului irosit si a promovarii pe repede-inainte a unor strategii stupide, ineficiente si necorelate cu linia comuna a UE. Se arunca teme precum specializarea inteligenta, competitivitatea, intreprinderile mici si mijlocii, digitalizarea, productivitatea, care ajung in sterilele grupuri de lucru interministeriale unde incompetenta, amestecul politicului si interesele particulare guverneaza laboratoarele de pregatire a strategiilor nationale.
Ministerele, si in general administratia publica, reprezinta o mare de incompetenta, o adunatura rapace de pile, rubedenii si protejati, in care exista si insule de profesionisti, dar sunt atat de izolati si dispersati, incat glasul lor nu razbate pana in cancelarii.
Este o situatie care se perpetueaza de decenii, iar mai mult sau mai putin, actorii sunt aceiasi. Ma incearca un zambet amar cand vad cu cata emfaza se anunta "concedierea" ministrilor, secretarilor de stat, secretarilor generali si sefilor de agentii, intr-un cuvant a aparatului care tinea tara in loc. In primul rand, toti acestia provin din pozitii de conducere ale aparatului de guvernare si administrare, iar acum se intorc pe acele pozitii detinute anterior si de unde vor influenta aproape in aceeasi masura noile politici generate de o noua echipa guvernamentala.
In al doilea rand, prin noile numiri facute pe pozitie de demnitate publica, se promoveaza in continuare interesul politic, de prietenii si de interes partinic, ceea ce te face sa te intrebi daca simpla schimbare a numelor nu si a naravurilor poate tine locul mult trambitatei schimbari de care avem nevoie. Este greu de imaginat ca rearanjarea pieselor pe aceeasi tabla de sah si dupa aceleasi reguli poate genera dezvoltarea de care avem nevoie.
Si pentru a inchide cercul slabiciunilor, incapacitatea de a influenta strategia la nivel UE, inadecvarea unor politici nationale performante la contextul european si nevoile cetateanului, toate acestea sunt completate de construirea paguboasa a unor programe de folosire a banilor primiti de la Bruxelles pentru dezvoltarea Romaniei in urmatorii 10 ani.
Avem o multime de lucruri de facut si e bine sa constientizam fiecare obiectiv pentru a fi capabili sa generam un cadru de performanta crescuta in care elaborarea unor mecanisme eficiente, promovarea unor profile profesionale de exceptie si priceperea de a colabora in vederea asumarii unui rol activ in perspectiva dezvoltarii economico-sociale in urmatoarea decada sa poata transcede interesele de partid, prieteniile politice sau conjuncturile paguboase de obtinere a consensului politic.
Un alt pericol care pandeste noua structura guvernamentala in dorinta de a readuce tara pe fagasul normal consta in increderea sporita acordata unor gandiri particulare ale unor persoane, fie ei si ministri sau alti factori de decizie. Drumul intre idee si strategie este unul extrem de laborios, iar daca eventuala inspiratie de moment, chiar si a unor oameni providentiali (ceea ce nu este cazul), daca nu este preluata in laboratoarele profesionalismului, excelentei si organizarii eficiente, atunci nu poate genera un rezultat pe masura.
Este deosebit de important sa se acorde atentie sporita fluxurilor, sistemelor, mecanismelor si calitatii factorului uman implicat in elaborarea de strategii nationale, iar decizia politica si influenta actorilor politici trebuie sa creeze bazele declansarii unor astfel de abordari si, totodata, sa faciliteze sprijinul institutional de care specialistii au nevoie pentru a performa la capacitate maxima.
Oameni bine pregatiti, institutii puternice, mecanisme eficiente, acestea sunt grijile noilor decidenti politici, nu afinitatile de partid, prieteniile si cumetriile. Lumea nu e interesata neaparat de numele unui ministru sau de ideologia lui de partid, ci de rezultatele unei guvernari responsabile si de cresterea bunastarii populatiei.
Politicienii momentului trebuie sa fie constienti de importanta mandatului pe care il au, nu neaparat de asigurare a principiului democratic de alternanta la guvernare ci, mai degraba, de a nu irosi sansa cetatenilor de a beneficia de un trai mai bun, o munca mai bine platita si integrarea intr-un context mai performant.
Asadar, dragi politicieni, chiar daca va faceti ca nu pricepeti o astfel de abordare logica, macar sa intelegeti ca nu trebuie sa va canalizati eforturile pentru a castiga nu stiu ce alegeri; faceti ca lucrurile sa mearga asa cum trebuie, iar votul cetatenilor este o consecinta, fie ea rasplata sau pedeapsa, dar intotdeauna justa.
Asta inseamna ca nu trebuie sa inveliti corcoduse in staniol, ci e timpul sa realizati ca aveti un rol de facilitator, de sprijin si de protejare a intereselor cetatenilor. Hai sa vindem mai putin gogosi de partid si sa redam oamenilor respectul, cinstea, demnitatea.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
1. Urgenta integrarii europene, a prezentei unur... Vezi tot